Scrisoarea 14a, 1889 - Către J.E. White

Scrisoarea 14a, 1889 - Către J.E. White

Scrisoarea 14a, 1889
Chicago, III
circ. 7 aprilie 1889

 

CĂTRE J.E. WHITE

 

Fragment din Scrisoarea către Edson White

 

Dacă voi putea să scap de întâlnirea de la scandinavi, o voi face şi mă voi întoarce acasă să văd ce se întâmplă la voi. M-aş bucura să fie gata Nr.33, pentru că poporul are nevoie de ea. De la trei dimineaţa tot scriu. Sunt multe întrebări care trebuie să fie luate în considerare şi rezolvate. Se înţelege că tu te duci la adunarea din Kansas. Eu nu am problema aceasta limpede în minte.

Am ceva gânduri despre Iowa, de felul: Morrison şi Nicola au condus conferinţa până când aceasta abia mai are puţină viaţă şi suflare în ea. Întrebarea este, nu ar trebui ca fratele Jones şi cu mine să participăm acolo la conferinţă, ca să aducem hrană bietelor oi şi mieilor?

Niciodată nu am văzut o aşa stare a lucrurilor ca ceea ce s-a petrecut aici. Oamenii păreau să fie dezorientaţi. Păreau că nu pot să înţeleagă subiectele prezentate, până joia trecută (4apr.); atunci s-au rupt barierele, şi de atunci încoace adunările au devenit tot mai interesante, iar oamenii au beneficiat mult. Fratele Kilgore este un om liber. El nu mai vede oamenii ca pe nişte copaci umblând. Trâmbiţa lui va da un sunet clar. Este un om schimbat.

Fratele Tait este altul care a fost foarte binecuvântat şi care va da un sunet clar de trâmbiţă. Fratele Ballanger a fost într-o mare tulburare a minţii, dar acum este liber şi convertit din nou. Îi face bine sufletului meu să-i văd pe aceşti tineri şi bătrâni adăpându-se din Spiritul lui Dumnezeu şi punându-şi picioarele pe Stânca cea Tare.

M-aş fi bucurat dacă tu şi Frank v-aţi fi împărtăşit din binecuvântările acestor adunări, pentru că amândoi luaţi parte la lucrarea lui Dumnezeu, [292] şi de aceea aveţi nevoie să fiţi hrăniţi cu harul divin, pentru ca faptele voastre să fie făcute în Dumnezeu. Eu văd că este mare nevoie de mai puţin eu şi mai mult – mult mai mult – Isus. Este mare nevoie ca tineri şi bătrâni să fie legaţi de cer şi să se familiarizeze cu credinţa şi cu neprihănirea lui Hristos.

Dar, nu trebuie să mai scriu acum.

Este nevoie ca Mărturia să fie gata cât mai repede posibil. Cred că nu voi mai rămâne aici, deşi ei vor să rămân. Sunt singură şi nu am cu cine să mă consult. Pe Fannie o văd rareori; doar în adunare şi seara, câteva momente. Nu ştiu ce face, decât că participă la adunare, ceea ce, sunt sigură că înseamnă foarte mult pentru ea. Nu o voi mai lua să călătorească cu mine.

Adunarea de la Kansas este oare cumva inexplicabilă pentru mine. Nu pot să înţeleg un lucru – de ce patru săptămâni de lucrare să fie rezervate pentru un loc, în timp ce alte locuri, unde este nevoie de mărturia mea, să fie ocolite.

Sunt chiar îngrijorată de problema din Iowa – chiar nu trebuie să merg acolo, iar fratele Jones trebuie să meargă în alte locuri? Va trebui să renunţ la Pennsylvania. Dacă m-aş fi gândit că nu vei participa deloc la adunarea aceasta, mi-aş fi făcut socotelile altfel. Acum, nu ştiu ce să fac. Chiar cred că este lucrarea vrăjmaşului în faptul că nu ai venit deloc la această adunare. Ai fi putut aştepta aici veşti de la Emma, dacă ar fi fost mai rău, şi atunci lucrurile ar fi decurs în aşa fel încât ai fi primit beneficiile acestei întâlniri, de care ştiu că ai nevoie. Îmi pare rău, foarte rău; dar trebuie să închei.

 

                                               (semnat) Mama [293]