Scrisoarea 15, 1898 - Către A.R. Henry

Scrisoarea 15, 1898 - Către A.R. Henry

Scrisoarea 15, 1898
Stanmore, Sydney,
20 aprilie 1898

CĂTRE A.R. HENRY

 

Fratele meu,

Am o avertizare pentru tine din partea Domnului. „Toate căile Domnului sunt pline de îndurare şi adevăr pentru cei ce păzesc legământul şi mărturiile Lui.” „Pe cel smerit îl va călăuzi în judecată, pe cel smerit îl va învăţa calea Sa.” Sunt foarte tristă în ce priveşte cazul tău, deoarece tu mergi pe o cale care decide destinul tău veşnic. Mintea ta este foarte tulburată, şi tu ţi-ai dat mintea ca să fie prelucrată de puterile întunericului. Satana se străduieşte să te distrugă, atât în trup cât şi în suflet. Când ai fost la Minneapolis, ai pornit pe o direcţie care a influenţat toate mişcările tale în direcţia cea rea. Tu trebuie să ştii că mergi pe o cale similară cu calea lui Iuda, cel ce L-a trădat pe Domnul lui.

Presupusa ta înţelepciunea în cele financiare i-a condus pe fraţii tăi să se lipească de tine, şi să privească judecata ta ca fiind superioară. Ei au făcut o greşeală. Cu toată lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Său în ce priveşte neprihănirea lui Hristos, ei nu au avut vederea spirituală ca să discearnă faptul că toată înţelepciunea este de la Dumnezeu. Ei nu au deosebit adevărul. Împreună cu Harmon Lindsay, ai trădat interesele sacre, şi amândoi aţi vătămat foarte tare cauza lui Dumnezeu. Va trebui să dai socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru cursul acţiunii tale. Nu ar fi fost bine [1653] pentru tine să te întrebi care va fi sfârşitul acestor lucruri? Tu deja ai mers aşa de mult sub inspiraţia lui Satana, încât nu mai ai nicio siguranţă dacă continui. Este privilegiul tău să faci o schimbare decisivă. În numele Domnului te avertizez să nu mai faci niciun pas pe calea pe care ai pornit. Aceasta este o chestiune de viaţă şi moarte. Opreşte-te, te rog fierbinte. Opreşte-te înainte să fie pentru totdeauna prea târziu.

Cât de dezamăgit este Mântuitorul tău de tine, pentru că ai îngăduit să fii guvernat de închipuirile tale capricioase. Cât de greu este pentru tine, în înţelepciunea ta mărginită, să explici sau să înţelegi corect ce este adevărul moral. Pretenţiile tale nu sunt nici juste, nici corecte. Domnul cântăreşte toate acţiunile noastre. O, dacă ai putea să-ţi cunoşti inima capricioasă, înainte să fie prea târziu ca relele să fie corectate. Mintea ta trece dintr-o extremă în alta. Temerile şi conflictele tale sunt continue. Cuvântul lui Dumnezeu îţi spune că ai fost cumpărat cu un preţ, că tu nu eşti al tău însuţi. Prin jertfa lui Hristos, eşti făcut un templu viu, nu pentru lume, ci pentru Tatăl tău care este în cer. Cine va fi consolarea ta când, prin alegerea şi acţiunile tale, vei rupe ultima verigă care te leagă de Dumnezeu şi de fraţii tăi? Există iertare şi răsplată la Dumnezeu, şi, dacă îţi vei umili acum inima în faţa Lui, ca un copilaş, El te va primi. „ În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus, şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor, şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri [1654] ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!”

Domnul îţi trimite o solie din partea Lui. Satana joacă jocul vieţii pentru sufletul tău. Ispita te împresoară, dar, va câştiga oare duşmanul? Vrei să te eliberezi de stânjeneala financiară printr-o fărădelege care va reacţiona asupra voastră amândurora cu o forţă pe care nu v-o puteţi imagina? Eşti supus chiar acum testului, ca să se vadă dacă îţi vinzi sufletul pentru o ciorbă de linte, ca să devii un trădător. Doresc să te umileşti înaintea lui Dumnezeu. Domnul îţi cere să-ţi îndepărtezi picioarele de locul unde stai, de pe marginea prăpăstiei, şi să umbli pe cărări sigure. Vrei să urmezi o cale ce te va despărţi pentru totdeauna de poporul lui Dumnezeu? Întreabă-te singur, merită? Vrei să descoperi în faţa lumii că eşti un trădător, un înşelător? Vrei să jefuieşti cauza lui Dumnezeu, aşa ca să te revanşezi? În ce poziţie te afli! Efectul va fi fatal şi teribil asupra binelui tău veşnic. Aşa cum a venit testul peste Hazael, aşa a venit şi vremea încercării tale.

Vrei să te gândeşti la faptul că tu însuţi ai luat parte la lucrarea ce a atras neplăcerea lui Dumnezeu peste instituţia reprezentantă a Lui din Battle Creek? Nu doar tu, ci toţi cei aflaţi în legătură cu tine, aţi primit avertizare după avertizare. Dumnezeu doreşte ca principiile pe baza cărora a fost fondată pentru prima oară instituţia Lui, să fie [1655] păstrate cu orice preţ. Trebuie să aibă loc o cercetare profundă a Scripturii, pentru a se cunoaşte calea Domnului.

Sub influenţa îndurătoare a lui Dumnezeu, adeseori ai simţit obligaţiile morale care îţi revin. Dar, după influenţa pe care ai primit-o la adunarea de la Minneapolis, unde spiritul general era acela de a pune la îndoială, de a inventa întrebări şi de a rezista în faţa luminii pe care o trimitea Dumnezeu, sentimentele sugerate acolo de la unii la alţii au acţionat asupra minţii şi inimii tale ca o malarie otrăvitoare. Cu toate că a fost dată orice dovadă ce era esenţială în legătură cu lucrarea pe care Dumnezeu o începuse în favoarea poporului Său, cu toate că cei prezenţi au simţit puterea de convingere a lui Dumnezeu asupra inimii şi minţii, ei nu au avut acea umilinţă a inimii pentru a recunoaşte adevărul. Ei au dovedit faptul că dacă ar avea mai multe dovezi, aceasta nu le-ar aduce nimic. Nu de dovezi aveau ei nevoie, pentru că acestea existau din belşug. Aveau nevoie de acea blândeţe şi umilinţă a inimii care să-i facă capabili să mărturisească. Dacă ţi-ai fi supus atunci mândria şi mulţumirea de sine, inima ta s-ar fi înmuiat, şi ai fi fost convertit. Însă picioarele tale au rămas pe cărarea necredinţei. Tu ai urât soliile trimise din cer. Ai manifestat împotriva lui Hristos o prejudecată de acelaşi caracter, şi încă mai ofensatoare în ochii lui Dumnezeu, decât cea a naţiunii iudaice. Nimic altceva decât orbirea spirituală nu putea să-ţi întunece aşa de mult discernământul încât să nu vezi lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Tu ai văzut-o, dar nu ai vrut să cedezi în faţa ei. Ai refuzat să admiţi adevărul soliei trimise de cer. Tu, şi toţi cei care ca şi tine, aţi avut suficiente dovezi şi totuşi aţi refuzat binecuvântarea lui Dumnezeu, aţi persistat în a o refuza pentru motivul că nu aţi vrut să o primiţi de la început. Voi nu aţi cercetat Scripturile ca să obţineţi o lumină mai clară, însă aţi obţinut ceva cu care să vă încorsetaţi mintea [1656], pentru a respinge Duhul lui Dumnezeu şi a vă întări în necredinţa voastră. Aceasta este piatra ta de poticnire pe care nimeni nu o poate înlătura în afară de tine însuţi. Din cauza ideilor tale false, nu poţi obţine o înţelegere clară despre ce este adevărul şi ceea ce constituie solia îngerului al treilea. Dacă ţi-ai fi supus îndărătnicia ta oarbă, atunci ţi-ai fi umilit inima, şi ai fi primit cea mai mare binecuvântare pe care ai avut-o vreodată. Oh, cât de teribil este ca cineva să fie înşelat şi vrăjit de Satana.

„Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.”

Tu şi Harmon Lindsay aţi respins lumina trimisă pentru voi din cer, care, dacă aţi fi primit-o, ar fi făcut din voi oameni înţelepţi. Trăsăturile voastre naturale de caracter ar fi fost aduse în supunere faţă de Duhul lui Dumnezeu, şi marea voastră dorinţă nu ar fi fost aceea de a aduna provizii pentru voi înşivă, într-un fel care nu este onorabil şi nici drept. Planurile acestea de a urma imaginaţia inimilor voastre nesfinţite au adus peste voi orbirea minţii şi au sporit încăpăţânarea inimii până când nu aţi mai putut simţi nevoia salvării sufletelor voastre pentru viaţa veşnică. În starea voastră prezentă, amândoi sunteţi o ofensă pentru Dumnezeu. Ticluirile voastre omeneşti, făcute în secret, sunt ca o carte deschisă înaintea Domnului. El cunoaşte toate faptele voastre, toate intenţiile voastre de a face răul. El cunoaşte toate speculaţiile voastre nesigure. Ochiul care nu aţipeşte niciodată şi nici nu doarme, este informat [1657] despre fiecare acţiune şi fiecare născocire făcută pentru trădarea cauzei Sale. Voi aţi făcut planuri pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu, şi a aduce ocara asupra cauzei Lui. Domnul spune, „Să nu judec Eu pentru aceste lucruri?”

Care sunt intenţiile lui Dumnezeu faţă de voi? El vrea să vă ia pe voi, bieţi viermi din ţărână, să vă transforme, modelând caracterele voastre după asemănarea divină, şi să vă pregătească să puteţi sta în compania îngerilor şi să întreţineţi comuniunea cu Dumnezeu. Însă voi, cu multă iscusinţă, aţi făcut planuri pentru a vătăma cauza lui Dumnezeu, pentru a devia mijloacele spre canale egoiste, ştiind tot timpul că aceste planuri vor pune lucrarea lui Dumnezeu în situaţii dificile. Dar toate acestea sunt scrise în cărţile din cer. Voi aţi ales o altă şcoală decât şcoala lui Hristos. Voi vă îndreptaţi paşii spre calea ce duce la moarte şi la iad, şi acesta este motivul pentru care vă scriu de data aceasta.

Hristos a venit în lumea noastră pentru a se opune lucrării păcatului. Dumnezeu a dat pe singurul lui Fiu ca să moară pentru păcătoşi. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să vă asculte!” „ Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrare lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău, şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul [1658] şi nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaşte pacea.”

Vă spun în numele Domnului. „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.”

Situaţia în care sunteţi este una tristă, şi totuşi Domnul spune: „Dacă se vor întoarce la Mine cu părere de rău în suflet, îi voi vindeca”. Îndrăzniţi să nesocotiţi pe Dumnezeu? Vreţi să atrageţi mânia Lui împotriva voastră? Vă daţi seama ce faceţi? Voi ştiţi prea puţin despre răul care există într-o inimă neconsacrată. Hazael nu este nicidecum singura ilustraţie a adevărului solemn că inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Istoria lui Hazael este un exemplu memorabil în ce priveşte adâncurile răului în care se scufundă oamenii când se află sub controlul agenţiilor satanice. Profitând de circumstanţe, Satana trezeşte toate tendinţele rele ale inimii naturale. El prinde ocaziile în care poate aţâţa fiecare înclinaţie rea, până când omul, care a avut toate ocaziile pentru a obţine o bogată experienţă în lucrurile spirituale, însă nu a apreciat avantajele avute, ajunge neghiobul tatălui minciunii [1659] şi falsităţii. Un astfel de om ştie prea puţin despre răul existent într-o inimă nesupusă, firească. O singură scânteie este suficientă pentru a transforma echilibrul lui sufletesc nesfinţit într-un cazan ce clocoteşte, pe care nu-l poate controla. Acesta nu este stăpân pe sine însuşi. Satana vorbeşte prin el, şi el este un canal pentru puterea întunericului. Se află sub mâna transformatoare a Satanei, şi, rămâne aşa de mult timp supus controlului acestuia încât nu mai are nicio putere să iasă din capcană.

Aşa se întâmplă cu A.R. Henry. Fraţii lui nu-i aduc niciun bine dacă îl tratează cu asprime, şi nu-i fac bine nici dacă fac concesii cerinţelor lui, pentru că în felul acesta îl vor susţine. Dacă este hotărât să răspândească acuzaţii împotriva mea, atunci să ştie că nu le aduce împotriva mea, ci împotriva Domnului, Cel ce mi-a dat cuvinte de avertizare şi mustrare. Împotriva Domnului îşi aduce el învinuirile.

Domnul mi-a dat încă o solie despre faptul că A.R. Henry nu a lucrat după principii corecte, şi a dezonorat pe Dumnezeu. Totuşi Domnul îl invită să se întoarcă, să se pocăiască, să-şi umilească inima cea mândră. El îl critică pe Dumnezeu cu asprime pentru că i-a vorbit în legătură cu purtarea lui greşită. Să se roage fraţii pentru el, pentru ca Domnul să aibă milă de el. Însă dacă el nu vrea să audă, în niciun caz să nu satisfacă pe Satana cumpărând cu bani tăcerea lui A.R. Henry. Dacă este supus cazul lui judecăţii, să se urmeze sfatul cel mai înţelept, şi omul să ajungă ca Hazael. În niciun caz nu dezonoraţi pe Dumnezeu. Dacă vreunul dintre fraţi s-a purtat rău faţă de A.R. Henry, să dea răul din cale şi, dacă este cu putinţă, să-i scape sufletul de la moarte. Dar nu vor salva sufletul [1660] lui dacă satisfac spiritul lui lacom, care dă pe faţă faptul că banii sunt cei pe care îi doreşte el. Ca să vorbim pe faţă, vrea el să-şi vândă dreptul de întâi născut, aşa cum a făcut Esau, pentru o ciorbă de linte?

Sper că A.R. Henry va aduce roade vrednice de pocăinţă. Pune-ţi la inimă adevărul solemn care va fi înregistrat în cartea aducerii aminte din ceruri. Aici este un om, înrolat în luptă împotriva lui Dumnezeu, arătând într-o lumină din ce în ce mai clară universului ceresc şi lumilor necăzute, că agenţiile satanice sunt cele ce îi modelează caracterul.

Mintea nu poate concepe, nici limba nu poate exprima adâncimile în care se poate scufunda sufletul gelos şi încăpăţânat, care respinge lumina şi refuză toate îndemnurile, toate avertizările şi toate rugăciunile. Oh, cât de multă nevoie avem să ne rugăm pentru consecvenţă creştină. Noi suntem în lume, trăind în mijlocul unor oameni ai căror ochi sunt închişi faţă de lumină, ale căror urechi sunt deschise ca să audă tot ce este posibil despre greşelile şi erorile celor ce pretind a crede adevărul. Nu daţi nicio ocazie diavolului să câştige biruinţa. Tot iadul triumfă când o faceţi. Oh, cât de serios ar trebui să ne luptăm şi să ne rugăm pentru ca voinţa încăpăţânată, caracterul urâcios, să fie aduse în supunere faţă de Dumnezeu. Vegherea cu rugăciune va salva multe suflete. Dacă cuvintele şi temperamentele noastre sunt sfinţite, vom împodobi învăţătura lui Hristos, Mântuitorul nostru. Dacă fraţii noştri se poartă ca nişte sfinţi ai celui prea înalt, dacă dau pe faţă în orice împrejurare că au credinţă în Cel căruia spun că Îi slujesc, dacă nu sunt uşor de provocat, atunci vor fi martori pentru Hristos. Aceia care prin credinţă sunt copii ai lui Avraam, au o chemare înaltă, şi au un exemplu în acord cu lumina şi privilegiile lor. Încrederea lor este în Acela a cărui zi Avraam a văzut-o de departe. [1661]

Te rog fierbinte, să zdrobeşti puterea Satanei. Nu mai sta ca un sclav legat de roţile carului său. Numai puterea lui Dumnezeu poate rupe lanţul acesta, doar El poate sfărâma cătuşele Satanei. Cerul merită să faci totul din partea ta. Aşa că rupe-o cu Satana. Fugi la Hristos înainte să fie pentru totdeauna prea târziu. Încă câţiva paşi pe calea pe care o urmezi, şi vei ajunge acolo unde lumina şi adevărul nu vor mai avea nicio putere asupra ta. Îţi trimit aceste rânduri, pentru că sufletul meu s-a luptat în agonie pentru cazul tău. Vreau ca tu să fii salvat. Vreau ca tu să ai viaţă, viaţa aceea care se întinde cât viaţa lui Dumnezeu. Vreau să te văd învingător. Vrei să fii aşa? Urmează calea pe care ai apucat, şi sufletul tău se va despărţi de Dumnezeu. Şi apoi ce va fi?

Cu multă durere pentru tine, rămân
Prietena ta [1662]