Scrisoarea 16g, 1892 - Către S.N. Haskell

Scrisoarea 16g, 1892 - Către S.N. Haskell

Scrisoarea 16g, 1892
Preston, Melbourne,
Victoria,
29 mai 1892

CĂTRE  S.N. HASKELL

 

Frate Haskell:

Am avut un timp de rugăciune pentru mine, fratele Tenny şi soţia sa, fratele Daniells şi soţia, fratele Stockton şi Smyth; am avut, într-adevăr, un timp foarte preţios. Am fost cu toţii binecuvântaţi. Am simţit că Isus a fost în mijlocul nostru. Am crezut că Domnul mă va reface. În noaptea aceea am dormit puţin; a doua zi, braţele şi umerii mi-au fost uşuraţi, am umblat mai bine, dar nu m-am refăcut. Ultimele două zile au fost zile de durere şi suferinţă. Dar sunt susţinută prin harul lui Hristos. Cât ar trebui să fiu de recunoscătoare şi sunt într-adevăr, că sunt un copil al lui Dumnezeu. Nu mă îndoiesc de acest lucru; pe cei care nu au nicio speranţă în Dumnezeu, nicio credinţă în Cuvântul Său, i-am văzut blestemând şi înjurând atunci când suferă astfel, şi inima mea laudă constant pe Domnul, pentru că eu pot privi la El, ca la Cel care este în stare să mă ajute. Cel care mă iubeşte, care mă va restabili, la timpul Lui. Mă voi încredinţa în mâinile Lui? Da, El a fost foarte aproape de mine în ultimele cinci luni de încercare. El nu loveşte şi nici nu întristează bucuros pe copiii Lui.

Lunga solicitare la care am fost supusă după adunarea de la Minneapolis, nu a încetat. Munca mea a fost făcută de zece ori mai grea prin purtarea celor care ar fi trebuit să fie lângă mine. Rugăciunea mea către Domnul este – „Doamne, nu le ţine în socoteală acest păcat.” Problema mea este epuizarea nervilor, nevralgia nervilor. Eu aştept timpul lui Dumnezeu. Nu pun la îndoială făgăduinţele Lui. El va face lucrarea de refacere, pentru că Şi-a dat Cuvântul. Nu sunt dezamăgită de faptul că lucrarea nu a fost făcută imediat.

Ceea ce mă stânjeneşte este că nu sunt în stare să văd, dar nu mi-am pierdut credinţa sau curajul. Domnul este bun, şi foarte vrednic de lăudat. Vocea mea va fi încă auzită în adunarea sfinţilor lui Dumnezeu. [987]

Eu am o mărturie de dat pentru poporul lui Dumnezeu şi El mă va vindeca pentru a o putea da.

Tu vorbeşti de o adunare administrativă care s-a ţinut la Battle Creek. Vorbeşti de poziţia fratelui Henry. Atunci când fraţii noştri ţin în comitet bărbaţi ale căror inimi sunt la fel de tari ca piatra, bărbaţi care nu au inimi de carne, la ce te poţi aştepta? Cum pot aceşti oameni să cunoască ce au jertfit unii pentru zidirea lucrării? Ei înşişi nu au niciun spirit de sacrificiu, cum pot ei să înţeleagă experienţa celor care s-au îmbrăcat simplu, care şi-au tăgăduit eu-l, care s-au plasat în orice poziţie în care cauza lui Dumnezeu putea prospera. Ei nu ştiu nimic despre acest lucru, aceasta este greacă pentru ei.

Dar frate Haskell, cât despre mine, eu nu vreau favoruri de la niciunul din ei. Eu pur şi simplu am solicitat ca ei să nu facă cu mine în tranzacţiile vremelnice, ca pungaşii. După ce am investit mijloacele şi vieţile noastre pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu, aceşti oameni care au intrat în lucrarea noastră ar trebui să aibă atâta intuiţie, să arate atâta spirit de discernământ încât să respecte şi să trateze cu amabilitate pe cei care au fost folosiţi în mâinile lui Dumnezeu ca instrumente ale Lui, pentru a face ca lucrarea să înainteze până a ajuns aici unde au fost legaţi şi ei cu ea.

Dar ce poţi aştepta de la oameni care nu au nicio profunzime a experienţei religioase? Eu vreau ca de dragul sufletelor lor, aceşti oameni să facă pentru alţii aşa cum ar face Dumnezeu, chiar dacă nu ar fi vorba de cazul meu. Lucrurile duhovniceşti trebuiesc judecate duhovniceşte. Dacă bărbaţii nu sunt tăgăduitori de sine, jertfitori faţă de sine, dacă inimile lor nu sunt atinse de simpatie omenească sau divină, la ce te poţi aştepta de la ei? Vreau ca aceşti bărbaţi să aibă gândul lui Hristos pentru a acţiona cu toată tandreţea şi consideraţia pe care ar fi trebuit să o arate faţă de mine, în văduvia mea. Ei m-au tratat ca pe un străin. Este adevărat că mi-au permis să am datorii către casa lor de editură, şi nu m-au presat pentru bani, dar nu am investit noi mai mult de treizeci de mii de dolari în această [988] cauză? Este cauza lui Dumnezeu, este lucrarea lui Dumnezeu şi nu a lor. Ei nu ştiu cum să se ocupe de lucrarea lui Dumnezeu. Ei nu ştiu cât de mult l-a costat pe soţul meu şi pe mine să stăm la postul datoriei noastre atunci când lucrurile au mers greu. Am suferit de supărare, am suferit din lipsa îmbrăcăminţii adecvate, dar nu am fi permis să se oprească lucrarea. Acum, sunt aşezaţi în poziţii responsabile oameni care nu l-au cunoscut pe Iosif. Mărturii drepte au luat fiinţă pentru a preveni din nou şi din nou proiectele lor ambiţioase, şi acestea au rănit orgoliul lor. Ei au doar puţină încredere în mine sau în mesajele pe care Domnul mi le-a dat. Nu ar fi nevoie de o mişcare foarte puternică pentru a avea o stare de lucruri ca în zilele din vechime, iar Core, Datan şi Abiram ar ieşi la iveală.

Nu vreau să fiu lăsată câtuşi de puţin în dependenţă de aceşti oameni. Ce grijă au ei faţă de sentimentele sau bunăstarea mea?

Cât timp va exista această stare de lucruri, nu ştiu, dar Domnul a permis ca necazul să vină asupra mea. Aceasta poate fi pentru a-i testa pe ei, pentru a dezvălui ceea ce este în inimile lor şi cât de multă sensibilitate şi respect vor arăta pentru cei care au început ca instrumente ale lui Dumnezeu în lucrare; eu am doar sentimente de milă sinceră pentru aceste suflete care se ocupă cu lucrurile sacre, care nu cunosc căile lui Dumnezeu şi nu fac voia lui Dumnezeu.

Acum, frate Haskell, eu spun din nou şi din nou, „nu mă lăsa să cad în mâinile oamenilor, ci în mâinile Dumnezeului bun şi milostiv, care este prea înţelept ca să greşească şi prea bun pentru a ne face rău.”

Domnul mă va elibera de puterea apăsătoare. Binecuvântatul Domn îmi va da biruinţa, voi birui în numele Său. Dar nu pot să-ţi exprim cât de rău îmi pare pentru actori. Eu nu pot să-ţi spun tot ce a ieşit din această chestiune. Nu le ştiu pe toate, dar ştiu că nu peste mult timp unii oameni vor fi surprinşi. Dumnezeu trăieşte. Dumnezeu domneşte, iar voia Lui şi scopurile Sale vor fi realizate. Cu siguranţă sunt oameni în locul nepotrivit, care iau frecvent decizii din propriul lor punct de vedere [989] omenesc şi acţionează ca oameni de afaceri fără duhul de înţelepciune de sus, care să lucreze cu ei.

Ei bine, să-L căutăm pe Domnul, să mergem liniştiţi înaintea Lui, să avem credinţă în făgăduinţele Lui şi să facem cărări drepte pentru picioarele noastre, ca nu cumva şchiopul să fie întors din drum. Eu sunt proprietatea lui Dumnezeu, am fost cumpărată cu propriul Său sânge preţios, şi El nu va răbda să fiu încercată în foc şi să fiu arsă. Voi fi răbdătoare şi voi ieşi ca aurul încercat în foc.

Dacă crezi că e bine, poţi citi aceasta fratelui Olsen şi lui Harmon Lindsay.

Ellen G. White [990]