Scrisoarea 18, 1892 - Către J.H. Kellogg

Scrisoarea 18, 1892 - Către J.H. Kellogg

Scrisoarea 18, 1892
Melbourne,
Australia,
15 aprilie 1892

CĂTRE  J.H.  KELLOGG

 

Iubite frate,

Scrisoarea ta cu referire la fratele Waggoner şi Dr. Paquin, îmi pare rău să spun, nu este înaintea mea. Willie este în Noua Zeelandă, şi i-am trimis scrisoarea lui, şi atunci când a venit cartea adresată lui, i-am trimis-o. Nu am citit nimic din articolele fratelui Waggoner din Review. Dar, din modul în care Domnul mi-a condus mintea, cred că eşti în pericol. Am sperat atât de mult şi am crezut că Domnul, în dragostea şi mila Sa faţă de tine, ţi-a dat o imagine mai clară asupra caracterului Său şi al lui Isus Hristos pe care L-a trimis, încât prin harul Lui, picioarele tale să fie puse pe stânca solidă şi că, printr-o cunoaştere experimentală a ceea ce Isus este pentru tine şi tu pentru El, vei fi în stare să lucrezi mai hotărât pe partea religioasă decât ai făcut până acum. Tu eşti într-o poziţie responsabilă şi ar trebui să ai o experienţă zilnică în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos.

Multele avertismente pe care Domnul ţi le-a trimis în bunătatea Sa iubitoare, m-au condus să-ţi scriu despre această chestiune. Fii atent la poziţia pe care o iei împotriva fratelui Waggoner. Nu ai cea mai clară dovadă că Domnul comunică lumina prin el? Acolo unde a lucrat el, atât eu cât şi oamenii am fost mult binecuvântaţi în urma lucrării sale. [977]

Ai tu dovada că dr. Paquin, care a scris cartea în cauză, stă în poziţia în care razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii pot cădea asupra lui? Ai tu dovada că este un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a aduce razele luminii atât de esenţiale pentru poporul lui Dumnezeu în aceste ultime zile, ca să le mărească credinţa şi încrederea în lucrurile spirituale?

Mi-a fost arătat că la sanatoriu, la Battle Creek, este nevoie mare de umblare smerită înaintea lui Dumnezeu, pentru că Satana născoceşte capcane ca să prindă fiecare minte care nu este predată în întregime lui Dumnezeu, care nu caută zi de zi lumină şi înţelepciune de la Dumnezeu. Există ispite constante pentru medici de a preamări ştiinţa mai presus decât pe Dumnezeu care este Conducătorul universului. Există pericolul ca medicii să părăsească, încetul cu încetul, simplitatea credinţei Bibliei în puterea lui Dumnezeu. Acest lucru mi-a fost prezentat de mulţi ani ca fiind o agenţie activă în a înnora minţile celor care studiază pentru a deveni medici, şi mulţi au căzut pe această piatră de poticnire, şi mulţi alţii se vor împiedica, pentru că nu sunt oameni smeriţi, aşa cum spune Biblia că trebuie să fie. Mi-a fost prezentat foarte clar pericolul la care sunt expuşi tinerii noştri, dacă se asociază cu educatorii dintr-o instituţie medicală şi ascultă argumentele lor. Dacă tinerii nu-şi simt dependenţa zilnică de Dumnezeu, vor fi înşelaţi, spre propria lor ruină.

Fratele meu, pericolul tău a stat şi va sta în cercetările tale ştiinţifice; dacă nu creşti [978] zi de zi în cunoaşterea şi dragostea adevărului, crescând în Hristos, Capul tău cel viu, eşti în mare pericol. În prezent, nu am nimic să-ţi spun ţie sau fratelui Waggoner, despre autorul cărţii publicate. Nu am puterea de a răspunde la aceste întrebări, dar ştiu că Domnul a binevoit să-mi arate, în linii clare, pericolul în care ai fost şi în care eşti. Fii atent la modul în care favorizezi aceste lucruri care limitează puterea lui Dumnezeu. Timpul când întregul pământ va fi luminat cu slava Sa, este chiar asupra noastră. Acea lumină începe să strălucească deja, şi studiul tău special ar trebui să fie acela de a ţine pasul cu deschiderea providenţei lui Dumnezeu. Pentru că este un lucru teribil să fii orb spiritual. Este fatal pentru om să se simtă în siguranţă când umblă în propria sa lumină. Sofisticăria va ţese pentru tine o plasă foarte fină; mi-e teamă că te va prinde în cursă.

A avut loc o desfăşurare minunată a adevărului, mult mai scump decât aurul din Ofir, dar tu nu ai auzit mult din adevăr şi nu ai avut ocazia pe care au avut-o mulţi, de a experimenta personal puterea lui. Vor fi circumstanţe care vor părea foarte nepotrivite judecăţii şi raţiunii tale, şi tu vei critica aceste lucruri, fără să te ţii strâns de lucrurile măreţe şi preţioase care, dacă ar fi aduse în viaţa ta, ar spori utilitatea ta, deoarece ai avea o cu totul altfel de credinţă. Sunt surprinsă şi întristată în inimă, să văd cât de puţină credinţă autentică există în lumea noastră.

Vreau [979] să îţi spun, fratele meu, că înţelepciunea omenească, fără a fi sfinţită zi de zi, este o nebunie. Lucrul cu care fiinţele mărginite se mândresc atâta, în ochii unui Dumnezeu sfânt este foarte slab. Foarte mult este exprimat prin aceste cuvinte: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” „Aşa vorbeşte Domnul: ‚Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă, să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în aceasta găsesc plăcere Eu, zice Domnul.’”

Îmi amintesc bine mustrarea dată pentru Dr. Sprague şi Dr. Fairfield, căci ei au făcut greşeala atât de obişnuită printre medici, să spună că ştiinţa este totul. Satana a ţesut o plasă în jurul picioarelor lor, şi s-a făcut atâta caz de puterile inerente în om şi în natură, iar chestiunea a devenit atât de subtilă în influenţa ei, în felul în care au privit-o, încât puterea şi slava lui Dumnezeu nu au fost înălţate. Ei au rătăcit în labirinturile scepticismului. Rânduielile harului, care ar fi ţinut vie scânteia credinţei, nu au fost considerate de importanţă vitală: ei nu au avut ulei în candelele lor. Ei nu au simţi că au nevoie de instrumentele pe care le foloseşte Dumnezeu pentru a face lămpile să ardă. Chiar şi lucrarea de mijlocire a lui Hristos, prin care se primeşte tot ce tinde să ilumineze înţelegerea şi să încălzească inima, nu a fost simţită de ei ca o necesitate. [980]

Hristos este singurul canal prin care omul poate avea acces la Dumnezeu, şi poate deveni părtaş naturii divine. Domnul Dumnezeu dă lumină celor ce Îl caută sincer şi serios, pentru că El li Se dă pe Sine Însuşi. „Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric.” De ce? Pentru că Dumnezeu, pe calea Sa tainică, Se transmite pe Sine sufletului. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.” Dumnezeu înlocuieşte ideile şi invenţiile oamenilor, cu ideile Sale, iar aceste idei sunt minunate, nobile şi luminoase.

Odată, aceşti tineri erau dispuşi să-şi predea voia şi ideile lor, voii şi căii lui Dumnezeu. Dar ei au devenit confuzi din cauza ideilor tale despre ştiinţă. În timp ce îi poţi porni pe o pistă de investigaţie, tu nu le poţi controla imaginaţia. Idei omeneşti, contractate, confuze, şi obscure, au ajuns pentru ei ca strălucirea luminoasă a candelelor la miezul nopţii. Ei au început să umble, pur şi simplu, în propria lor lumină. Dacă şi-ar fi consacrat lui Dumnezeu puterile minţii, sufletului şi trupului, ar fi fost o schimbare uimitoare cu privire la calitatea cunoştinţelor dobândite, precum şi la modul de dobândire al acestora. Studiul şi cercetarea au fost esenţiale, dar ei aveau nevoie să înţeleagă pericolul lor şi să privească la Dumnezeu la fiecare pas, creatura să fie condusă de Creator. După ce şi-au primit educaţia medicală, mai erau lecţii de cea mai mare importanţă pentru a fi păstrate înaintea lor – lecţii pe care le puteau învăţa doar în şcoala lui Hristos. [981]

Ei aveau nevoie să devină blânzi şi smeriţi cu inima, apoi ar fi avut puterea de a discerne lucrurile preţioase ale vieţii viitoare; ar fi înţeles ceva din taina evlaviei, din lăţimea şi adâncimea dragostei lui Dumnezeu, care întrece orice cunoştinţă. Dar minţile lor au fost întoarse de la ceea ce are importanţă veşnică, spre idei şi invenţii omeneşti care glorifică omul şi întunecă vederile clare pe care le-ar fi avut despre Dumnezeu. Singura lor speranţă era să se acaţe rapid de o putere din afara lor şi mai presus de ei, şi anume de puterea Celui Infinit. Apoi, dragostea lor şi percepţia lucrurilor spirituale ar fi crescut. Adevărul, în virtutea şi puritatea lui, şi-ar fi imprimat imaginea asupra sufletului şi astfel, mintea s-ar fi întărit şi s-ar fi dezvoltat. Atunci nu ar fi fost slabi, predispuşi la greşeli continue şi înţelegeri greşite.

Aceşti bărbaţi au căzut din pricina ideilor lor omeneşti despre ştiinţă. Eu ştiu că dacă ai fi stat în lumina clară, dacă tu, în poziţia ta de încredere, ai fi simţit nevoia de a umbla smerit şi prudent înaintea lui Dumnezeu, dacă ai fi simţit zilnic nevoia harului, a puterii şi a înţelepciunii Sale, ai fi putut fi ca o lumină strălucitoare într-un loc întunecos, şi ai fi putut conduce aceste biete suflete la Isus, singura lor speranţă. Nu îţi prezint acum această problemă ca să te descurajez, ci să te avertizez, ca să nu croieşti căi întortocheate pentru picioarele tale şi să nu conduci pe alţii pe un drum greşit. Tu ai nevoie de iluminarea divină printr-o cunoaştere din experienţă a lui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru. Fratele meu mult respectat, ai nevoie de atingerea divină. „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va [982] învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Tu trebuie să atingi un standard mai ridicat în lucrurile spirituale, şi am sperat foarte mult că boala şi recuperarea ta prin mila lui Dumnezeu, va îndepărta mult din ceaţa care a întunecat vederea ta spirituală. Mult din discuţia despre ştiinţă, eu ştiu că este o cursă; oamenii au opinii eronate despre ştiinţă. Ei ar trebui să caute cu sârguinţă să vadă dacă Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor al lor personal. Toată credinţa  noastră în Hristos nu are nicio valoare dacă nu Îl primim individual, ca Mântuitor al nostru personal. Acesta este punctul în care ai căzut; propria ta mântuire, este o chestiune de viaţă veşnică pentru tine. Influenţa divină a Duhului lui Dumnezeu este necesară pentru a lucra zi de zi asupra inimii tale, altfel, vei eşua în privinţa sarcinilor grele care apasă asupra ta. Responsabilităţile grele pe care trebuie să le porţi, necesită mai mult decât înţelepciune şi putere omenească, şi rugăminţile tale serioase pentru a fi condus de influenţe cereşti, nu vor fi în zadar. Nu este suficient pentru tine şi pentru mine, să consimţim faţă de adevăr. Noi avem nevoie de o cunoaştere practică a adevărului. Fiecare credincios în Hristos, este unul care crede în îndurarea lui Dumnezeu. Reînnoirea inimii este un miracol mult mai mare decât vindecarea de bolile corpului. Măsura slabă a lucrării Duhului Sfânt asupra bisericii, este de deplâns. Dar Dumnezeu nu este de vină. El a oferit fiecare comoară din cer, în darul lui Isus Hristos; dar cei care, ca şi Capernaum, au fost înălţaţi până la cer din punct de vedere al privilegiului, şi-au neglijat oportunităţile şi nu au fost împlinitori ai cuvântului.

Ei [983] au fost necredincioşi, şi au dezonorat pe Dumnezeu. Ei s-au agăţat de propriile lor obiceiuri, idei şi practici, în pofida mustrării Duhului lui Dumnezeu, a cărui lucrare este aceea de a dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Membrii bisericii nu au umblat în lumină, ci au ales să umble în propria lor lumină.

Prezenţa şi puterea Duhului Sfânt în inimile oamenilor care pretind a fi poporul lui Dumnezeu, este singura lor speranţă în aceste ultime zile de pericol. Să nu daţi vreunei minţi impresia că există în natura umană putere de a lucra puritatea ei, şi de a dezvolta un caracter frumos, pentru că acest lucru nu este adevărat. Acest lucru este o erezie a lui Satana, „Fără Mine”, a spus Hristos, „nu puteţi face nimic.” Deplinătatea omului este în Hristos Isus. Motivul pentru care adventiştii de ziua a şaptea nu au o putere mai mare, este din cauză că mulţi dintre ei au trecut dincolo de simplitatea lucrării. Ei planifică şi realizează fără Dumnezeu. Domnul este gata să ne dea lumină, ca să strălucească în faţa lumii. „Nimeni nu caută priceperea Lui.” Ci oamenii întunecă sfatul Lui prin cuvinte fără pricepere.

Vreau, fratele meu, să stai sub umbra crucii. Razele Soarelui Neprihănirii, strălucesc chiar acolo. Nu am timp să-ţi scriu mai mult acum, dar simt un interes intens pentru sufletul tău. Vorbeşte mai puţin, înalţă mai puţin ştiinţa; lasă ca Răscumpărătorul tău să fie Cel înălţat. Melodia cerului este lauda adusă lui Dumnezeu şi Mielului; aceasta sună prin vocile celor [984] zece mii de ori zece mii şi mii de mii. De ce nu curge lauda de pe buzele noastre? De ce suntem atât de muţi? Domnul este gata să facă cunoscut bisericii Sale tot mai mult şi mai mult din puterea Sa minunată, şi să deschidă noi direcţii de gândire în ceea ce priveşte marele plan de răscumpărare – dragostea, iubirea fără pereche, care L-a mişcat să dea pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Lasă-mă să-ţi spun, Dr. Kellogg, că nu este sigur pentru noi să angajăm ca învăţători în instituţiile noastre pe cei care nu cred în adevărul prezent. Ei avansează idei şi teorii care pun stăpânire pe minte cu o putere de vrajă, care absorb gândurile şi denaturează lucrurile. Dacă am fi avut mai puţin de spus în ceea ce priveşte microbii, şi mai mult de spus în ceea ce priveşte dragostea şi puterea fără de seamăn a lui Dumnezeu, am fi onorat mult mai mult pe Dumnezeu. Se stăruie prea mult asupra acestor lucruri, iar lucrurile pe care ar fi trebuit să le cunoaştem şi care privesc interesul nostru veşnic, primesc prea puţină atenţie. Tu, aruncă un văl peste pământul nenorocit şi decăzut din cauza răutăţii locuitorilor săi, şi îndreaptă atenţia spre lumea cerească. Este nevoie de mult mai multă învăţare despre felul în care se poate avea în această lume o legătură vitală cu Dumnezeu, prin Hristos, ca să fim potriviţi pentru a ne bucura de cer şi de a locui pentru totdeauna cu Domnul nostru. Dacă vrem să ajungem la un ideal de caracter, pur şi elevat, trebuie să înălţăm pe Isus, Exemplul desăvârşit; înălţarea ştiinţei, niciodată nu va realiza acest lucru. [985]

Te rog, Dr. Kellogg, să vii aproape de Isus; ai nevoie de El în fiecare clipă. Nu pot să spun mai mult acum, pentru că această scrisoare trebuie să ajungă la poştă, dar dacă Domnul îmi dă putere, voi scrie ulterior despre acest subiect; propria ta scrisoare a solicitat acest lucru; nu am primit niciun rând de la Dr. Waggoner sau A.T. Jones de când am venit în Australia.

Te rog să accepţi aceste rânduri scrise în grabă de la cea care are cel mai profund interes pentru prosperitatea ta. [986]