Scrisoarea 20, 1888 - Către frații care se vor aduna la Conferința Generală

Scrisoarea 20, 1888 - Către frații care se vor aduna la Conferința Generală

Scrisoarea 20, 1888

 

CĂTRE FRAŢII CARE SE VOR ADUNA LA CONFERINŢA GENERALĂ

 

scrisă din Healdsburg, Cal., 5 august 1888

 

Iubiţi fraţi care veţi participa la Conferinţa Generală, cu toţii avem sentimentul că această reuniune va fi cea mai importantă dintre toate reuniunile la care am participat. Va fi un timp de căutare a lui Dumnezeu cu seriozitate, un timp de umilire a inimilor înaintea Lui. Nădăjduiesc că veţi socoti acest timp ca pe o ocazie foarte preţioasă de a ne sfătui împreună. Dacă luăm seama cu grijă la îndemnul apostolului ca fiecare să-l privească pe aproapele său ca fiind mai presus de sine, atunci, cu umilinţa minţii, cu Duhul lui Hristos, putem cerceta Scripturile ca să înţelegem care este adevărul. Adevărul nu poate să piardă nimic printr-o investigare amănunţită. Lăsaţi cuvântul lui Dumnezeu să se apere singur, lăsaţi-l să fie propriul său interpret, şi adevărul va străluci aşa cum strălucesc pietrele preţioase în mijlocul gunoiului.

Mi-a fost arătat că mulţi dintre lucrătorii noştri primesc ideile pe baza spuselor altora, fără să le cunoască personal printr-un studiu amănunţit şi critic al Scripturii ca să ştie dacă cred adevărul sau cred o minciună. Dacă aceştia ar fi predicat mai puţin şi ar fi petrecut mai mult timp pe genunchi înaintea lui Dumnezeu, rugându-L să le deschidă înţelegerea faţă de adevărurile cuvântului Său, rugându-se să poată să aibă o cunoştinţă personală, ca picioarele să le fie puse pe stânca cea tare, atunci îngerii lui Dumnezeu ar fi fost în jurul lor ca să le ajute în străduinţele lor. Mare parte dintre lucrătorii noştri îşi îngăduie o lenevie grozavă, lăsându-i pe alţii să cerceteze Scripturile în locul lor. Ei primesc adevărul de pe buzele acelora ca fiind adevăr autentic, însă nu ştiu în urma cercetării personale şi în urma convingerii adânci date de Duhul lui Dumnezeu în inimă şi în minte, că acela este adevărul Bibliei.[38] Fie ca fiecare suflet să fie dezbrăcat de invidie, de gelozie, de bănuieli rele, şi fiecare inimă să fie adusă în legătură strânsă cu Dumnezeu. Dacă toţi vor face aşa, vor avea arzând pe altarul inimii lor aceeaşi iubire pe care a arătat-o Hristos faţă de ei. Atunci toate partidele vor da pe faţă blândeţe şi gingăşie creştină, nu va mai fi nici o ceartă, căci slujitorii lui Dumnezeu nu trebuie să se certe. Nu va mai fi nici un spirit de partidă, nu va mai fi nici o ambiţie egoistă. Poporul nostru, fiecare personal, trebuie să înţeleagă mult mai profund adevărul Bibliei, pentru că vor fi duşi cu siguranţă înaintea conciliilor unde vor fi criticaţi de minţi ascuţite şi critice. Una este să consimţi în faţa adevărului, şi alta este să cunoşti adevărul în urma cercetării lui amănunţite, aşa cum fac studenţii Bibliei.

Am fost preveniţi în ce priveşte pericolele noastre, în ce priveşte încercările şi ispitele care sunt înaintea noastră. Acum este momentul să trecem prin anumite necazuri care să ne pregătească să dăm faţă cu ispitele şi urgenţele care stau înaintea noastră. Dacă sufletele neglijează să primească adevărul în viaţă şi să fie sfinţiţi prin adevăr ca să poată să dea socoteală de nădejdea care este în ei, cu blândeţe şi teamă, vor fi măturaţi de vreuna dintre multele erori şi erezii, şi îşi vor pierde sufletul. Vă rog, fraţilor, de dragul lui Hristos, să nu aveţi nici o ambiţie egoistă.

Întrucât urmează să vă adunaţi la această întrunire generală, vă îndemn să depuneţi eforturi personale ca să vă curăţiţi sufletul şi spiritul de orice influenţă care poate să vă corupă şi să vă despartă de Dumnezeu. Mulţi, mulţi vor fi pierduţi din cauză că nu şi-au studiat Biblia[39] pe genunchi, cu rugăciune serioasă înălţată către Dumnezeu pentru ca cuvântul Lui să le poată lumina înţelegerea. Lăsaţi la o parte orice ambiţie şi rugaţi pe Dumnezeu ca Duhul Său să coboare peste voi aşa cum a coborât peste ucenicii care erau adunaţi laolaltă în ziua cincizecimii. „Erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.” Fie ca orice inimă să fie supusă lui Dumnezeu. Fie ca biruinţa asupra Satanei să fie câştigată prin credinţă vie.

Dacă toţi cei ce îşi afirmă credinţa în Biblie, ar crede că ea este vocea lui Dumnezeu, o comunicare din partea divinităţii care învaţă orice suflet ce să facă pentru a fi mântuit, cu totul altfel de roade s-ar vedea ca rezultat al eforturilor lor. Pentru că marea majoritate a celor ce mânuiesc cuvântul lui Dumnezeu deschizând Scripturile în faţa altora, nu sunt cercetători sârguincioşi ai Scripturilor şi nici împlinitori ai cuvântului, înaintează foarte puţin în har şi în creşterea până la statura de om mare, de bărbaţi şi femei în Isus Hristos. Ei primesc interpretarea Scripturilor de pe buzele altora, fără să-şi folosească mintea ca să cerceteze pentru ei înşişi dovezile, pentru a afla care este adevărul.[40] Toate neînţelegerile şi controversele pot fi rezolvate cu succes şi în mod fericit cu ajutorul mărturiilor nepieritoare ale cuvântului lui Dumnezeu. Una dintre cele mai mari piedici în calea succesului nostru spiritual este marea lipsă de iubire şi respect reciproc manifestat între fraţi. Noi ar trebui să căutăm mult mai serios, prin orice cuvânt sau faptă, să răspundem rugăciunii lui Hristos şi să încurajăm unitatea exprimată în rugăciunea lui Hristos ca toţi să fim una aşa cum el este una cu Tatăl. Orice sentiment de indiferenţă faţă de ceilalţi trebuie să fie biruit cu perseverenţă, şi tot ceea ce tinde să ne conducă la divergenţe, să fie îndepărtat de la noi. Iubirea lui Isus Hristos care va exista în inimă, va consuma lucrurile mărunte sau mari care tind să înstrăineze inimile. Satana înţelege că în unitate există putere şi că în divergenţe şi despărţire este slăbiciune. Este nevoie de iluminare divină aşa încât atunci când privim la fraţii noştri să ne gândim că ei sunt cei care au fost cumpăraţi cu preţul sângelui lui Hristos. „Ei sunt preţioşi în ochii Săi. Eu trebuie să-i iubesc aşa cum m-a iubit Hristos pe mine. Aceştia sunt împreună lucrători cu mine în câmpul secerişului; trebuie să fiu perfect unit cu ei; trebuie să rostesc numai cuvinte care îi încurajează şi-i  fac să progreseze în creşterea lor.” Fraţii mei, voi sunteţi soldaţii lui Hristos, voi aveţi de dus o luptă agresivă împotriva Satanei şi a oştilor lui şi, este foarte mâhnitor pentru Duhul lui Dumnezeu ca voi să aveţi tot felul de suspiciuni unii împotriva altora, şi să vă lăsaţi imaginaţia inimii să fie controlată de către puterea marelui acuzator, care-i acuză pe fraţi zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu. Satana îşi are soldaţii lui, antrenaţi pentru lucrarea specială[41] de distrugere a unităţii pentru care Hristos a făcut un sacrificiu atât de mare ca să poată fi instaurată între fraţi. Noi trebuie să fim legaţi unii de alţii cu legăturile sacre ale unirii sfinte. Lucrarea inamicului este de a crea un spirit de partidă şi sentimente de partidă, iar unii simt că ei fac lucrarea lui Dumnezeu atunci când întăresc prejudecăţile şi gelozia între fraţi. Voia lui Dumnezeu este să existe o rânduială sacră între cei împreună lucrători cu El, ca ei să poată fi legaţi împreună prin Hristos în Domnul, Dumnezeul lui Israel. Noi trebuie să fim credincioşi, deschişi şi drepţi în ce priveşte interesele celorlalţi. Noi trebuie să ascultăm ca să auzim ordinele ce vin de la Comandantul nostru, ca să nu fim găsiţi vinovaţi de a fi ascultat rapoartele făcute împotriva fraţilor noştri, sau de a ne fi imaginat ceva rău despre fraţii noştri. Interesele noastre trebuie să fie legate de interesele fraţilor noştri, iar crearea de suspiciuni şi gelozii între cele două ramuri ale lucrării din casele noastre de editură, nu este altceva decât lucrarea hotărâtă a diavolului. Noi lucrăm pentru aceeaşi cauză, conduşi de acelaşi stăpân. Este o singură lucrare, lucrarea de pregătire a poporului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă. Prosperitatea şi reputaţia acestor instituţii trebuie să fie păzite cu gelozie, ca şi când ar trebui să ne păzim propria noastră onoare şi reputaţie. Orice vorbire de rău, orice cuvânt cu iz sarcastic, orice influenţă care va produce lipsuri în vreuna dintre ramurile lucrării lui Dumnezeu, lucrează împotriva rugăciunii lui Hristos. Satana depune eforturi ca rugăciunea lui Hristos să nu primească răspuns, şi are ajutoare chiar printre cei care cred că fac lucrarea lui Dumnezeu. Orice lucru spus cu scopul de a crea suspiciuni, de a defăima sau desconsidera[42] pe cei angajaţi în aceste instituţii, lucrează de partea lui Satana. Aceasta produce slăbiciune în sufletele noastre, fiind o mare piedică în calea înaintării cauzei lui Dumnezeu.

De ani de zile mi-a fost arătat că orice lucru de un astfel de caracter întristează Duhul lui Dumnezeu şi dă vrăjmaşului credinţei noastre marele avantaj de a introduce înţelegeri greşite în privinţa adevărului că aceste instituţii caută să înainteze, iar unii care cred că ei într-adevăr fac lucrarea lui Dumnezeu, de fapt sunt trădători ai cauzei. Invidia este mult mai răspândită decât ne putem imagina. Prejudecata este încurajată, devenind tot mai puternică prin îngăduirea ei în inimile celor care ar trebui să vadă influenţa ei periculoasă şi ar trebui să o alunge cu dispreţ din templul sufletului. Gelozia este la fel de crudă ca mormântul, iar Satana se foloseşte de această ispită  magistrală ca să-i înstrăineze nu numai pe prieteni ci şi pe fraţi.

De mult a sosit timpul ca orice suflet căruia îi sunt încredinţate responsabilităţi să-şi examineze inima cu sârguinţă, în lumina candelei cuvântului lui Dumnezeu, ca să vadă dacă este cu adevărat în credinţă şi în iubire faţă de adevăr. Spiritul de iubire pentru ceilalţi, aşa cum l-a dovedit Hristos pentru noi, ne va conduce la o examinare amănunţită a fiecărui impuls, a fiecărui sentiment sau impresie îngăduite, în lumina legii sfinte a lui Dumnezeu, pentru ca inima să se poată deschide în faţa convingerii, ca să ştie dacă păzeşte sau nu principiile acestei legi sfinte. Este o datorie categorică prescrisă de Dumnezeu sufletului, aceea de a ne aduce voinţa şi spiritul sub controlul influenţei divine a Duhului lui Dumnezeu. Când vom face aşa, vom fi ridicaţi deasupra tuturor[43] impresiilor ieftine şi neconsacrate, iar orice biruinţă câştigată de fraţii noştri o vom privi cu bucurie ca şi cum ar fi câştigată de către noi.

Fraţilor, dacă suntem împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, ne vom gândi mai puţin la noi, socotindu-i pe ceilalţi mai presus de noi. Cel mai mare blestem care există în rândul predicatorilor noştri de astăzi, este umblarea după poziţii mai înalte în timp ce, plini de importanţă şi de iubire de sine nu simt nevoia ca harul lui Hristos să lucreze în mod continuu în toate eforturile lor. Indiferent cum eşti în caracter, în puritate, câtă energie perseverentă ai, ce fel de evlavie devotată, harul lui Hristos îţi va da poziţia şi te face să fi apreciat. Haideţi să cercetăm amănunţit cuvintele lui Dumnezeu. Daţi jos hainele îndreptăţirii de sine. Studiaţi cu simplitate cuvântul lui Dumnezeu, pe care îl ţineţi în mâinile voastre. Nutriţi reverenţa faţă de el şi studiaţi-l cu sinceritate. Noi nu trebuie să fixăm jalonul după care tot ce studiem să aibă ca unic scop acela de a demonstra lucrul prestabilit. Prin aceasta au dat greş unii dintre marii noştri reformatori, şi acesta este motivul pentru care în zilele noastre cei care ar putea să fie campioni ai lui Dumnezeu şi ai adevărului, se luptă împotriva adevărului. Fiecare gând, fiecare cuvânt, toată comportarea, trebuie să emane mireasma curtoaziei şi politeţii creştine faţă de ceilalţi, pe care o porunceşte Scriptura. Dumnezeu rânduieşte ca noi să învăţăm mai întâi din cuvintele vieţii, apoi de la Dumnezeu, cum să-i tratăm pe semenii noştri. Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este marele detector de minciuni. Orice lucru trebuie să fie adus înaintea lui. Biblia trebuie să fie standardul nostru pentru orice învăţătură şi practică. Noi trebuie să o studiem cu reverenţă.[44] Nu trebuie să primim opinia nimănui fără să o comparăm cu Scriptura. Autoritatea divină este supremă în privinţa credinţei. Cuvântul Dumnezeului celui viu trebuie să hotărască în orice controversă. Dacă oamenii amestecă inteligenţa lor omenească cu cuvintele adevărului lui Dumnezeu doar ca să dea lovituri iscusite celor aflaţi în controversă cu ei, demonstrează prin aceasta că nu au o reverenţă sacră faţă de cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Ei amestecă umanul cu divinul, lucrurile profane cu cele sacre, micşorând valoarea cuvântului lui Dumnezeu. În cercetarea Scripturilor, trebuie să fim umpluţi cu o înţelepciune şi cu o putere mai presus decât cea omenească, care va înmuia şi va supune într-atât inima noastră împietrită încât vom cerceta Scriptura ca nişte studenţi sârguincioşi, şi vom primi cuvântul altoit în inima noastră ca să putem cunoaşte adevărul şi să-l putem prezenta şi altora aşa cum este în Isus. O corectă interpretare a Scripturii nu este tot ceea ce cere Dumnezeu. El nu ne cere doar să cunoaştem adevărul ci să-l şi exersăm, aşa cum este în Isus. În legăturile pe care le avem cu semenii noştri, trebuie să punem în exerciţiu spiritul Celui care ne-a dat adevărul. Noi nu trebuie doar să căutăm adevărul ca şi cum am căuta comori ascunse ci, dacă suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, este categoric nevoie să acceptăm condiţiile prescrise în cuvântul Său, şi să primim în inimă Spiritul lui Hristos pentru ca înţelegerea să ne fie întărită şi să devenim învăţători capabili să facem cunoscut şi altora adevărul aşa cum ne-a fost descoperit din cuvântul Său. Orice frivolitate, orice glume şi ironii, orice spirit ieftin şi profan trebuie să fie îndepărtate din ambasadorii lui Hristos. Orice mândrie, orice[45] invidie, orice bănuială rea şi orice gelozie, trebuie să fie biruite prin harul lui Hristos, în timp ce trebuie să fie încurajate şi descoperite în viaţă şi în caracter seriozitatea, umilinţa, puritatea şi bunătatea. Trebuie să mâncăm şi să bem trupul şi sângele Fiului lui Dumnezeu. Aceasta se dă pe faţă în împlinirea cuvântul Lui, în ţeserea în viaţa şi în caracterul nostru a spiritului şi a faptele lui Hristos. Atunci suntem una cu Hristos, aşa cum Hristos era una cu Tatăl. Privind la Isus, vedem cât de complet a fost trasat în El fiecare atribut al lui Dumnezeu până la desăvârşire şi suntem schimbaţi după chipul Lui. Apoi suntem părtaşi de natură divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. Nu avem nici o asigurare că învăţătura noastră este corectă şi lipsită de orice pleavă şi eroare, dacă nu împlinim zilnic voia lui Dumnezeu. Dacă facem voia lui Dumnezeu, vom cunoaşte învăţătura. Vom vedea adevărul în toată frumuseţea lui sacră. Îl vom accepta cu reverenţă şi cu teamă sfântă, şi apoi vom putea prezenta şi altora ceea ce ştim că este adevăr. Atunci nu va mai exista nici un simţământ de superioritate sau de înălţare de sine în această lucrare solemnă. Toţi cei care au adevărul pot să fie deschişi în discuţii, pentru că adevărul va câştiga biruinţa. Aceasta este singura cale pe care cuvântul lui Dumnezeu poate fi investigat cu succes. Dar dacă eu-l este prezent, cercetarea adevărului nu va fi făcută în spiritul lui Hristos. Orice fariseism trebuie să fie înlăturat. Orice presupunere şi orice idee preconcepută trebuie să fie testate în profunzime după standardul adevărului. Atunci nu va fi nici o eschivare şi nici un confuzie faţă de adevăratul înţeles al Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu este fundamentul tuturor învăţăturilor noastre. Unii cred că este o dovadă de inteligenţă şi de abilitate din partea lor ca să privească lucrurile din partea opusă şi să învârtă Scripturile într-un anume fel, care de fapt acoperă adevărul. Dar sufletul care este îndrăgostit de Dumnezeu şi de lucrarea Lui va fi la fel de nepărtinitor ca lumina zilei. - Lt 20, 1888 [46]