Scrisoarea 20, 1891 - Către U. Smith

Scrisoarea 20, 1891 - Către U. Smith

Scrisoarea 20, 1891
Battle Creek, Mich.,
6 ianuarie 1891

CĂTRE U. SMITH

 

Iubite frate Smith,

După vizita ta şi după conversaţia pe care am avut-o, m-am decis să-ţi pun în mână scrisoarea aceasta ca să o citeşti tu însuţi, şi dacă va fi necesar o voi citi înaintea unor anumiţi fraţi. Am o copie după ea. După ce am fost atât de greu împovărată marţi noaptea, în aceeaşi noapte în care m-am întors din Washington, am simţit că trebuie să schiţez pe hârtie sentimentele mele sincere şi lucrurile pe care mi le-a descoperit Domnul. Poate că doreşti să cunoşti aceste lucruri. Când m-ai vizitat ieri, 5 ianuarie şi ai propus să se ţină o astfel de adunare,     m-am bucurat pentru că am crezut că rezultatul ei va fi bun. Dar când ai declarat că nu ai avut sentimente împotriva fraţilor Waggoner şi A. T. Jones, am fost surprinsă. Poate că tu crezi aşa, dar cum poţi să crezi aşa, este o taină pentru mine. Sentimentele nutrite de tine şi de fratele Butler au fost de dispreţ nu doar faţă de solie, ci şi faţă de soli. Dar orbirea minţii te-a atins din cauză că ai luptat împotriva luminii pe care Domnul o rânduise să ajungă la poporul Său.

Tu scrii că ai spus că nu vrei să fii în controversă cu sora White. Mai bine, mult mai bine ar fi fost dacă controversa aceasta s-ar fi produs pe faţă decât aşa în ascuns, pentru că totuşi controversa s-a produs şi nu a mai fost armonie între noi după întâlnirea de la Minneapolis. Ai fost extraordinar de încăpăţânat, şi încăpăţânarea aceasta a fost aşa cum este descrisă în Cuvântul lui Dumnezeu: „Căci răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei, iar încăpăţânarea este ca nelegiuirea şi închinarea la idoli. Ascultarea este mai bună decât jertfele, şi luarea aminte [846] mai bună decât grăsimea berbecilor”. (KJV). Încăpăţânarea aceasta, iubitul meu frate, poate fi adusă sub stăpânire numai dacă vei cădea pe Stâncă şi vei fi zdrobit. Ea este o cursă teribilă pentru tine. Te face incapabil să îţi mărturiseşti greşelile, şi orice greşeală trecută cu vederea fără o mărturisire umilă, te va lăsa pe tine şi pe fratele Butler şi pe orice suflet care va urma aceeaşi cale, în orbirea minţii şi în împietrirea inimii. Spiritul lui Dumnezeu este întristat, iar Satana triumfă. Motivul nu este acela că noi nu avem o dovadă, ci acela că voinţa ta se ridică împotriva voinţei lui Dumnezeu, şi Dumnezeu este Cel care este în controversă cu tine. El va muta sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Faptul că ai stat atât de mult în calea lucrării lui Dumnezeu nu se datorează motivului că nu ai avut lumină şi dovadă, ci faptului că voinţa ta încăpăţânată, ca oţelul, nu a vrut să predea voinţa ta şi calea ta voinţei şi căii lui Dumnezeu. În prima adunare, pe care am ţinut-o în camera pe care o ocupa fratele Jones, ai declarat că nu te-ai opus ca fratele A. T. Jones să vorbească în Tabernacol despre mişcarea religioasă pentru duminică. Mai gândeşte-te la aceasta, pentru că fraţii Prescott, Amadon şi Sicily au dat o mărturie unită despre acest lucru, ceea ce a solicitat din partea mea aproape cincisprezece minute de vorbire aşa de directă şi serioasă cum nu am mai vorbit în viaţa mea. Am răspuns, „dacă fratele Smith adoptă această poziţie, Dumnezeu îl va înlătura cu siguranţă, căci Dumnezeu nu i-a dat autoritatea de a spune ce să fie spus în Tabernacol şi ce să nu fie spus de fraţii noştri. Dar dacă el îşi menţine poziţia, vom face rost de o [847] sală în oraş, şi poporul va auzi cuvintele pe care Dumnezeu le-a dat fratelui Jones să le rostească.”

Iubite frate Smith, te rog, predă-te în faţa lui Dumnezeu de data aceasta. Nu reţine nimic, şi apoi vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Apoi pacea va veni peste sufletul tău. Tu eşti, şi ai fost în opoziţie faţă de lucrarea lui Dumnezeu de doi ani încoace, ai făcut mai mult decât orice om ca să arunci îndoială şi necredinţă în dreptul mărturiilor Spiritului lui Dumnezeu. Acum te rog fierbinte, sfărâmă şi aruncă piatra de poticnire. Mi-a fost arătat la Minneapolis că Domnul va intra în familiile lor şi îi va vizita cu nenorocirea şi cu moartea din cauza lucrurilor care s-au petrecut acolo, dacă vor sta ferm între Dumnezeu şi poporul Său. Îţi aminteşti că am spus în Tabernacol în faţa fratelui Butler, a ta şi a celor prezenţi: „am de spus anumite lucruri fratelui Butler, dar nu le puteţi purta acum.” Erau acestea: încăpăţânarea şi necredinţa lui erau păcat, şi Dumnezeu avea să facă ca mâna Lui aducătoare de nenorocire să apese greu peste el, dacă nu avea să se pocăiască şi să primească un alt spirit; şi dacă totuşi va persista în perversitate şi încăpăţânare, El avea să Se apropie tot mai tare de el cu nenorocirea. Şi va face aşa cu toţi cei cărora le-a dat lumină, iar ei şi-au închis ochii şi urechile, şi s-au înţeles împreună ca să facă fără efect avertizările şi soliile de lumină şi adevăr pentru poporul Său.

M-am temut foarte mult pentru tine, fratele meu. Încă mă tem. Te rog, de dragul lui Hristos, fă o lucrare profundă, căci ştiu că neplăcerea Domnului este peste tine, peste fratele Farnsworth, şi peste mulţi alţii pe care aş putea să-i numesc şi care, având în faţă mare lumină şi [848] dovezi, şi-au menţinut ferm propriul spirit şi au umblat în lumina scânteilor din focul aprins de ei. Dumnezeu spune: dacă nu se vor pocăi, vor zace în dureri.

 

Ellen G. White [849]