Scrisoarea 23, 1889 - Către R.A. Underwood

Scrisoarea 23, 1889 - Către R.A. Underwood

Scrisoarea 23, 1889
Battle Creek, Mich., 8 februarie 1889

 

CĂTRE R.A. UNDERWOOD

 

Frate Underwood,

Fiul meu mi-a pus în mână o scrisoare din partea ta, prin care ne pui întrebări în legătură cu fratele Rice. După ce l-ai pus în poziţie de încredere, de ce ne întrebi ce ştim despre el? Nu mă simt liberă să scriu fraţilor mei detaliile unor lucruri care îl privesc pe el, şi să mă încredinţez hârtiei, prezentând fapte care ar putea fi folosite împotriva fratelui Rice. El a mărturisit în umilinţa sufletului tot ce a făcut.

În timpul întâlnirii de la Minneapolis am trecut printr-o experienţă dureroasă, din cauza atitudinii fraţilor noştri predicatori, despre care am ştiut că nu erau în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. De atunci încoace nu mai am încredere că ei sunt cu totul sub stăpânirea Duhului lui Dumnezeu, şi trebuie să admit că sub presiunea circumstanţelor (datorită unor motive pe care nu voi încerca să le explic), unii dintre fraţii noştri din lucrare pot să fie conduşi de un alt spirit. Nu îndrăznesc să am încredere să le comunic lucruri legate de fraţii mei, căci în circumstanţe favorabile pentru aceasta, vor folosi greşit lumina dată şi le vor face rău lor, sau mie. Sunt tristă să spun aceste lucruri.

Doresc fraţilor mei prosperitate, fiecăruia dintre ei; dar tremur pentru sufletele lor, când îi văd că urmează propriei lor înţelepciuni şi propriei judecăţi, şi primesc impresii greşite de la unul la altul, impresii care ştiu că îi vor pune în dificultate şi îi vor despărţi de Dumnezeu.

Nu ţi-a spus fiul meu anumite lucruri în legătură cu fratele Rice?

În ce priveşte instituţia de sănătate ce se ridică la Mount Vernon, nu pot să-ţi dau încurajarea pe care o doreşti. Dacă în Conferinţa Ohio ar fi existat bani din belşug, încât fraţii să poată investi în astfel de întreprinderi fără să reţină mijloacele de la alte misiuni importante care necesită ajutor, aşa încât adevărul să fie dus în faţa multor oameni care acum sunt[263] în întuneric şi în minciună, atunci nu m-aş fi simţit atât de tristă în legătură cu această problemă. Dar această instituţie de sănătate este un canal prin care se iau mijloacele necesare pentru alte ramuri mult mai importante ale cauzei, care sunt blocate din cauza lipsei tocmai a acelor mijloace care se investesc şi se vor investi pentru a face să funcţioneze această instituţie.

Tu, personal, ai asupra ta o grijă şi o responsabilitate care îţi absoarbe gândul şi energia care ar putea fi devotate pe deplin intereselor vitale legate de ultima mare lucrare pentru acest timp. Tu vei fi dispus să îndrepţi minţile fraţilor tăi din biserici, către această întreprindere, să o prezinţi înaintea lor în lumina cea mai favorabilă şi plină de speranţă, pentru a le solicita mijloacele, dar aşteptările lor de a vedea succes nu vor fi realizate, iar dacă îşi investesc mijloacele vor fi ispitiţi, şi dacă nu le investesc tu vei fi ispitit de sentimente inumane şi nedemne de fraţi. Toată investiţia o văd ca o greşeală. Încă de la început am văzut-o aşa. Planul nu a fost făcut de Domnul.

În Cleveland aveţi nevoie de clădiri care să ridice lucrarea la standardul cuvenit, potrivit cu măreţia adevărului pe care îl credem, iar aceasta s-ar putea face dacă fraţii noştri ar putea investi acum în aceste clădiri de care este mult mai multă nevoie, mijloacele care sunt înghiţite de clădirea din Mount Vernon. În timp ce o datorie grea apasă asupra acelei clădiri, nu este prea mare tragere de inimă pentru a solicita bisericile din Ohio să facă lucrarea care  le-ar sta în putere să o facă, dacă întreprinderea din Mount Vernon nu le-ar sta în drum.

Considerând că fraţii din Ohio au acţionat fără înţelepciune, nu pot să-mi folosesc influenţa în nici un fel pentru a-i face să înainteze cu această întreprindere, fără să am nici o dovadă că Domnul îmi aprobă efortul şi că lucrează împreună cu mine pentru aceasta. Ştiu că în administrarea unei astfel de instituţii vor apărea încontinuu probleme grave; căci nu cred că este posibil să aduci o astfel de instituţie în starea în care ar trebui să fie, decât dacă există un spirit de jertfire de sine şi dacă se exercită o mare economie de către toţi [264] cei ce au interesele legate de ea, inclusiv de către medici şi de către cei ce ajută.

Unii au pornit greşit, şi nu vor avea niciodată succes până când nu vor fi profund convertiţi. Şi ceea ce face ca situaţia lor să fie şi mai grea, este faptul că ei nu simt nevoia de îmbunătăţire exact în lucrurile în care au atâta nevoie. Eu Îl caut pe Domnul zilnic ca să-I cunosc voia, ca să pot să o fac. Nu suntem în siguranţă dacă urmăm căile noastre sau judecata noastră proprie. Fiecare dolar pe care ni l-a încredinţat Domnul trebuie să fie investit cu înţelepciune, ca să se cunoască la cel mai înalt interes al lucrării şi al cauzei lui Dumnezeu.

Mi-a fost arătat că duşmanul lui Dumnezeu şi al omului este încontinuu la lucru pentru a inventa planuri şi întreprinderi care să absoarbă mijloacele, aşa încât lucrarea care are mare nevoie de ele, să fie împiedicată şi blocată. Aceste întreprinderi, ce vor fi mai puţin eficiente spre bine decât altele, vor duce la continuă confuzie pentru că vor solicita mijloace şi capacităţi suplimentare, care ar putea fi folosite în alte direcţii cu mult mai mare succes. Domnul vrea să privim lucrurile în faţă, cinstit, şi să luăm în considerare părţile frumoase, cererile şi obligaţiile fiecărei lucrări noi sau întreprinderi în care ne angajăm. Trebuie să privim cu minţile bine echilibrate condiţiile succesului. Tot ceea ce începem să facem în această perioadă ce are o importanţă atât de solemnă, trebuie să fie întreprins sub călăuzirea înţelepciunii divine. Este esenţial ca lucrarea să fie începută în unirea şi cooperarea de care are nevoie. Dacă se face o greşeală la început, a merge pe calea greşită va îndepărta tot mai mult de calea siguranţei şi a succesului. A înainta pe o cale îndoielnică, nu va face decât să întârzie mişcările care ar trebui făcute în lucrarea serioasă de salvare de suflete. Dacă inamicul poate angaja mijloacele şi abilităţile în ceva de puţină importanţă, ca să împovăreze interesele mai mari şi mai vitale, consideră că lucrarea lui are succes.

Este nevoie de clădiri să fie ridicate pentru închinare înaintea lui Dumnezeu, în diferite biserici din Ohio. Sunt misiuni care trebuie să fie pregătite şi, dacă cei ce trebuie să susţină aceste întreprinderi esenţiale, sunt împovăraţi cu alte interese,[265] sunt în stare de confuzie, de îngrijorare şi apăsare din cauza unor întreprinderi pe care Dumnezeu nu le-a pus în sarcina lor. Ei nu se pot angaja în lucrurile mai importante decât cu o inimă şi minte împărţită.

Principiile egoismului s-au manifestat încă de la cele dintâi aranjamente şi planuri legate de înfiinţarea instituţiei voastre. Peste tot există nevoi urgente, care trebuie să fie satisfăcute pentru ca sufletele pe cale de a pieri, să poată fi salvate. Există persoane care pot fi împreună lucrători cu Dumnezeu, care pot avea parte dezinteresată, lipsită de egoism, în lucrarea agresivă ce trebuie să fie făcută împotriva minciunii şi a păcatului. Întreaga inimă şi tot sufletul trebuie să fie angajate în lucrarea de câştigare de suflete pentru Stăpânul nostru. Lucrarea trebuie să fie făcută în mod inteligent, şi cu credinţă.

Orice tact, pietate şi devoţiune, care pot fi atinse prin Isus Hristos, vor trebui exercitate pentru a întâmpina revolta îndrăzneaţă împotriva autorităţii lui Dumnezeu. Satana ştie bine că va fi demascat, că planurile şi scopul său va întâmpina împotrivire şi, cu cât poate inventa mai multă confuzie pentru a absorbi mijloacele şi posibilităţile lucrătorilor, cu atât mai mult poate să le ia din forţa care ar trebui să fie folosită în ramurile mai mari şi mai necesare ale lucrării. Dar, voi încheia aici. [266]