Scrisoarea 23, 1890 - Către fratele Stone

Scrisoarea 23, 1890 - Către fratele Stone

Scrisoarea 23, 1890
 

CĂTRE  FRATELE  STONE

Iubite frate Stone,

Am o solie de la Domnul pentru tine. Trebuia să-ţi scriu în timpul întâlnirii de la Minneapolis, dar îndreptarea curentului în direcţia îndoielii şi necredinţei în Mărturii a fost atât de puternică încât nu am avut libertatea să prezint altora sfatul lui Dumnezeu în cazul lor. Domnul mi-a poruncit să aştept, întrucât avertismentele şi mustrările nu vor avea efect. Nu trebuia să vorbesc decât dacă El m-ar fi condus şi m-ar fi impresionat. Fraţii noştri nu aveau o inimă care să primească ceva ce le-ar fi umilit mândria. Dacă ar fi fost prezentat, ei ar fi fost ofensaţi sau s-ar fi poticnit în cuvânt, pentru că la întâlnire a dominat un astfel de spirit, încât sub influenţa lui, mulţi ar fi acţionat pripit.

Cazul tău mi-a fost prezentat din nou, mai recent. Mi s-a arătat că de un timp îndelungat gândurile şi simţurile tale, spiritul şi comportarea ta, nu au fost de un asemenea caracter încât să-ţi dea soliditate morală, să te facă un om cu influenţă sfântă. După moartea soţiei tale, slăbiciunea ta de caracter s-a manifestat în atenţia ta faţă de fetele tinere. Familiaritatea ta a fost un prejudiciu pentru ele, lăsând în mintea lor impresii nefavorabile înaintării lor spirituale. Problema e în inima ta. Nu a fost curată. Tu nu ai avut pe Hristos trăind în tine prin credinţă. Tu nu ai păzit calea Domnului. Nu te-ai abţinut de la această aparenţă rea. Drumurile tale proprii, simţurile tale proprii, poftele şi pasiunile te-au făcut să te înclini până când ai ajuns să fiI prins în cursă, şi eşti înclinat să-ţi placi ţie însuşi fără a ţine seama de sfatul lui Dumnezeu. [520]