Scrisoarea 24, 1889 - Către Conferința Generală

Scrisoarea 24, 1889 - Către Conferința Generală

Scrisoarea 24, 1889

 

CĂTRE CONFERINŢA GENERALĂ

 

Iubiţi fraţi,

Am prezentat înaintea voastră lucruri pe care mi le-a arătat Dumnezeu şi, am de rostit o avertizare în faţa acestui corp adunat acum la Battle Creek. Sunteţi în pericol din cauza faptului că se pot alcătui planuri, pot fi inventate căi şi pot fi urmate propuneri care în loc să ducă la succes, vor duce la înfrângere. Nu îndrăznesc să las să se termine Conferinţa iar cei adunaţi să se întoarcă la casele lor, fără să vă îndemn să vă gândiţi foarte bine la fiecare propunere ce se face. Cântăriţi bine fiecare plan ce se propune şi nu vă grăbiţi să spuneţi „da” sau „amin”, aşa cum am auzit de pe buzele unor bărbaţi a căror înţelegere este întunecată şi nu cunosc caracterul sentimentelor şi propunerilor în faţa cărora rostesc „amin”. Nu vă lăsaţi înşelaţi de propuneri ce par să fie inocente, însă al căror sfârşit este dezastrul şi pierderea favorii lui Dumnezeu. Este pericol şi trâmbiţa dă semnalul de avertizare.

Dumnezeu vă cheamă să vă umiliţi sub mâna Lui cea tare, să vă mărturisiţi  păcatele şi să le părăsiţi, iar El vă va ridica. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Voi, slujbaşi, mai mari sau mai mici, nu este timpul să vă plângeţi de lucrarea voastră lipsită de succes. Fugiţi la Isus, prindeţi-vă de tăria Lui şi faceţi pace cu El. Voi doriţi prea mult lauda care vine de la oameni. „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemaţi-L câtă vreme [439] este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând. „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. „Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55: 6-9) „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este Sfânt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar Sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15). „Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel dispreţuit şi urât de popor, către Robul celor puternici: „Împăraţii vor vedea lucrul acesta, şi se vor scula, şi voievozii se vor arunca la pământ şi se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.” „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării Te voi asculta, şi în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara, şi să împarţi moştenirile pustiite; să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!” şi celor ce sunt în întuneric:   „Arătaţi-vă.” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape. Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite. Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii [440] din ţara Sinim. Bucuraţi-vă, ceruri! Veseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, şi are milă de nenorociţii Lui.” Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul, şi m-a uitat Domnul!”  Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, şi zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!” (Isaia 49:7-16).

Nimeni să nu se înalţe pe sine, încercând să-şi pună în practică ideile fără cooperarea şi aprobarea poporului lui Dumnezeu. Spiritul vostru puternic, discursurile voastre rostite în gura mare şi cu încumetare, nu sunt în armonie cu Hristos şi cu căile Sale. Oh, dacă aţi fi făcut ca glasul vostru să se audă sus. Dumnezeu vă vede lovind cu pumnul răutăţii. Trebuie să aveţi acreditare divină înainte să faceţi mişcări hotărâte pentru a da formă lucrării cauzei lui Dumnezeu. Domnul va fi cu noi în măsura în care credem în Hristos şi facem voia Lui, fără să înălţăm eu-l ci umblând în umilinţa minţii. Însă El dispreţuieşte spiritul vostru îngrozitor, este mâhnit din cauza împietririi inimii voastre. Rugaţi-vă să vă dea o inimă de carne, o inimă care poate simţi întristarea altora, care poate fi sensibilizată de nenorocirea omenească. Rugaţi-vă să vă dea o inimă care să nu vă permită să aveţi urechi surde faţă de văduvă şi faţă de orfan. Rugaţi-vă să puteţi avea inimă îndurătoare faţă de cel sărac, infirm şi oprimat. Rugaţi-vă să puteţi iubi dreptatea şi să urâţi tâlhăria, şi să nu faceţi nici o diferenţă în manifestarea favorii voastre, în afară de cazul celui nevoiaş şi a celui lovit de soartă. Atunci făgăduinţele din Isaia 58 vor fi împlinite faţă de voi: [441] „dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

Aveţi nevoie să fie croite cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca şchiopul să nu se abată de pe drum. Suntem înconjuraţi de şchiopi şi de zăbavnici în credinţă, iar voi trebuie să-i ajutaţi, însă nu zăbovind voi înşivă, ci stând fermi ca o stâncă alături de principiu, ca nişte bărbaţi care aţi fost supuşi la încercare şi care i-aţi rezistat. Ştiu că trebuie să fie făcută o lucrare pentru popor, sau dacă nu, mulţi nu vor fi pregătiţi să primească lumina îngerului trimis din cer ca să lumineze tot pământul cu slava Sa. Să nu credeţi că veţi fi găsiţi ca vase pentru slavă în timpul ploii târzii, ca să primiţi slava lui Dumnezeu, dacă vă înălţaţi sufletele în deşertăciune, vorbind lucruri stricate, nutrind în taină rădăcinile de amărăciune aduse de la conferinţa de la Minneapolis. Faţa încruntată a lui Dumnezeu se va întoarce spre oricine nutreşte şi alimentează aceste rădăcini de disensiune, şi posedă un spirit atât de neasemănător cu Spiritul lui Hristos.

Este de făcut o lucrare în inima fiecăruia, ca să nu semănaţi neghină. Când buzele veghetorului sunt atinse de către Domnul oştirilor cu cărbunele aprins de pe altar, atunci trâmbiţa va da un sunet clar, foarte diferit de sunetul ce l-am auzit până atunci. Dumnezeu are o mărturie vie pentru lume. Rostirea de astfel de predici fără viaţă, plictisitoare, nu este după rânduiala lui Dumnezeu. Fac apel către voi, bărbaţi aflaţi în poziţii cu răspundere, nu căutaţi să vă potriviţi cu standardul lumii, să [442] prindeţi ideile pe care le are lumea. Nu rostiţi cuvinte blânde, profeţind minciuni. Mângâietorul, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pe care „Tatăl Îl va trimite în Numele Meu”, a spus Isus, „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”. Slujitorii Domnului trebuie „să mustre, să îndemne, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura”.

Avem un cer de câştigat şi un iad de evitat.  Ca unii care am făcut un legământ solemn faţă de Dumnezeu, care am fost însărcinaţi să fim mesageri ai lui Hristos, ca ispravnici ai tainelor harului lui Dumnezeu, suntem sub obligaţia de a rosti cu credincioşie întregul sfat al lui Dumnezeu. Aduceţi-vă aminte întotdeauna că suntem înconjuraţi de un nor mare de martori, deoarece inteligenţele cereşti ne privesc ca pe ambasadori ai Împăratului împăraţilor şi Domn al domnilor. Avem dreptul să înălţăm standardul sus. Cel care înţelege solemnitatea chemării noastre, sfinţenia lucrării noastre, ne porunceşte să rostim solia cu inima largă. Fie ne vom umili sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, fie ne va umili El pe noi. Însă dacă umblăm cu modestie şi cu umilinţă înaintea Domnului, El ne va accepta.

Domnul priveşte cu dezaprobare spre cei care vor să placă oamenilor din lume, dar care îi acuză în acelaşi timp pe cei pe care îi foloseşte Dumnezeu, manifestând o lipsă de respect satanică faţă de cei pe care ar trebui să-i onoreze. Sensibilitatea spiritului, bunătatea, curtoazia, rafinamentul sentimentelor, care îi caracterizează pe cei ce învaţă în şcoala lui Hristos, s-au pierdut din inima şi din viaţa multora care îşi închipuie că Dumnezeu îi foloseşte. Martorul Credincios spune: „ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. [443] Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.” Dacă ar fi existat mai multă pocăinţă şi mărturisire şi părăsire a păcatelor, dacă ar fi existat mai puţină mulţumire de sine şi laudă de sine, am fi văzut mult mai clar lucrurile spirituale. Dumnezeu doreşte să aveţi o legătură mult mai vie cu El, şi atunci Hristos va locui în inimă, şi flacăra curată a devoţiunii va fi aprinsă în suflet.

S-a produs o îndepărtare de Dumnezeu în mijlocul nostru, şi încă nu s-a făcut lucrarea zeloasă de pocăinţă şi întoarcere la dragostea dintâi, esenţială pentru a fi restauraţi faţă de Dumnezeu şi regeneraţi în inimă. Infidelitatea faţă de Dumnezeu îşi croieşte drum în rândurile noastre, deoarece este la modă să te îndepărtezi de Hristos şi să dai loc scepticismului. Strigătul inimii este „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi”. Baal, Baal, este alegerea. Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, deoarece îşi iubesc căile lor şi părăsesc calea Domnului. Adevărata religie, singura religie a Bibliei, cea care învaţă iertarea prin meritele Mântuitorului răstignit şi înviat, care susţine îndreptăţirea prin credinţa Fiului lui Dumnezeu, este tratată cu uşurătate, vorbită de rău, ridiculizată. Este denunţată că ar conduce la entuziasm şi fanatism. Primiţi-o înapoi, până nu este prea târziu ca relele să fie îndreptate; căci aţi păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Ea este viaţa lui Isus Hristos în suflet; este principiul activ al iubirii împărtăşite de Duhul Sfânt; doar aceasta va face sufletul roditor pentru fapte bune. Iubirea lui Hristos este forţa şi puterea fiecărui mesaj care a ieşit vreodată [444] de pe buze omeneşti. Ce fel de viitor este înaintea noastră, dacă nu vom reuşi să ajungem la unitatea credinţei?

Când ne unim în acea unitate pentru care S-a rugat Hristos, controversa aceasta îndelungată ce a fost stârnită de agenţiile satanice, se va sfârşi. Atunci nu vom vedea oameni făcând planuri după modelul lumii din cauză că nu au discernământ spiritual pentru a discerne lucrurile spirituale. Acum aceştia văd oamenii ca pe nişte copaci care umblă, şi au nevoie de atingerea divină ca să poată vedea aşa cum vede Dumnezeu, să poată lucra aşa cum a lucrat Hristos. Atunci păzitorii Sionului vor suna clar din trâmbiţă, în note tot mai puternice; căci vor vedea sabia venind, şi îşi vor da seama de pericolul în care se află poporul lui Dumnezeu.

Nu este timp acum să ne aliniem de partea călcătorilor Legii lui Dumnezeu, ca să vedem cu ochii lor, să auzim cu urechile lor şi să înţelegem cu simţurile lor pervertite. Trebuie să acţionăm împreună. Trebuie să devenim o unitate, să fim sfinţi în viaţă şi curaţi în caracter. Să nu ne mai aplecăm înaintea idolilor părerilor omeneşti, să nu mai fim sclavi nici unei pofte ruşinoase, să nu mai aducem Domnului jertfe necurate, un suflet pătat de păcat, reprezentat prin jertfele Moabiţilor şi Amoriţilor.

Oh, va fi înlocuită necredinţa şi rebeliunea, cu pocăinţa? Sau va continua această stare de impenitenţă şi orbire, până când se va spune despre noi, ca şi despre cetăţile ce au dat cu piciorul îndurării oferite de Hristos în zilele slujirii Sale: „ Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit stând în sac şi cenuşă. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor [445] pentru Tir şi Sidon decât pentru voi. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi pogorât până în Locuinţa morţilor.” [446]