Scrisoarea 26, 1899 - Către bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere

Scrisoarea 26, 1899 - Către bărbaţii aflaţi în poziţii de răspundere

Scrisoarea 26, 1899

CĂTRE BĂRBAŢII AFLAŢI ÎN POZIŢII DE RĂSPUNDERE

 

În 1883, pe când eram în Healdsburg, în casa ospitalieră a fratelui şi sorei Harmon, mi-a fost arătat că lucrarea de editare a fost plănuită şi înfiinţată sub supravegherea specială a lui Dumnezeu. Cei aflaţi în legătură cu această lucrare trebuie să fie de asemenea sub supravegherea lui Dumnezeu, căci dacă nu, va apărea o ordine de lucruri cu totul contrară luminii cuvântului Său. Aceia care îşi pun încrederea în propria lor înţelepciune vor face planuri aşa încât să-şi ducă la îndeplinire ideile lor aparte. Aceasta va produce rezultate nefavorabile pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Există unii care se ocupă cu modelarea lucrurilor după propria lor judecată pervertită, măcar că este clar descoperit că inimile lor au nevoie să fie înmuiate şi zdrobite sub influenţa stăpânitoare a lui Dumnezeu. Cum poate exista siguranţă dacă se permite ca astfel de oameni să aibă control asupra deciziilor voastre?

O mare lucrare este în pericol să fie deformată şi să primească un caracter greşit din cauza planurilor omeneşti. Este în pericol să fie deteriorată de oameni care nu-şi au temelia pe Stânca cea eternă. Poate că ei văd că anumite lucruri sunt corecte, iar alte lucruri le văd că ar fi rele, după cum sunt influenţaţi în ce priveşte lucrarea. Vederea spirituală defectuoasă îi conduce să adopte un mod de acţiune care lasă pe Dumnezeu aproape cu totul în afara planurilor. Ei se prind de ideile avansate de oameni care nu au purtat povara lucrării de la începuturile bisericii care se numeşte Adventistă de ziua a şaptea. Biserica aceasta ia cuvântul lui Dumnezeu exact aşa cum este scris şi păzeşte adevăratul Sabat al poruncii a patra. [1679]

Ei se disting de alţii prin faptul că s-au supus luminii date de Domnul în ce priveşte ziua care trebuie respectată drept Sabat. După ce a creat lumea în şase zile, Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea, şi a făcut astfel din această zi un semn de aducere aminte al creaţiei Lui. În timp ce stelele dimineţii cântau în cor şi toţi fiii lui Dumnezeu izbucneau în strigăte de bucurie, El a sfinţit şi a binecuvântat ziua a şaptea. Adventiştii de ziua a şaptea au fost aleşi de Dumnezeu ca un popor deosebit, separat de lume. Marea daltă a adevărului i-a tăiat din cariera lumii şi i-a adus în legătură cu El Însuşi. I-a făcut reprezentanţi ai Lui, şi le-a dat lucrarea de înălţare a legii Lui călcate în picioare.

Lucrarea lui Dumnezeu va fi foarte deteriorată dacă este lăsată pe mâinile bărbaţilor care raţionează după propria lor judecată. Eu-l intervine, şi trăsături de caracter ce nu sunt în acord cu caracterul lui Hristos îşi pun amprenta asupra lucrării. Metoda lumească este privită ca înţeleaptă, în timp ce metoda divină, ciudată în ochii lumii, este socotită a fi nebunie. În felul acesta va fi pus asupra lucrării un semn care nu va fi doar nedorit, ci va atrage dezaprobare din partea lui Dumnezeu.

Principii noi şi mişcări decise trebuie să-şi găsească locul în instituţiile noastre, pentru călăuzirea şi instruirea tinerilor, ca să fie ajutaţi să aplice principiile Bibliei în tot ceea ce fac. Regulile Bibliei trebuie să fie o călăuză în viaţa zilnică, pentru ca lumina lui Dumnezeu să fie văzută spre bunăstarea tinerilor din instituţiile noastre. Fiecare lucrător trebuie să fie un împreună lucrător cu Dumnezeu. Nicio fiinţă umană nu trebuie să fie pusă într-o poziţie mai joasă, ca să fie sub stăpânirea vreunui om, indiferent ce poziţie ar avea. [1680]

Nimeni nu trebuie oprit să-şi exprime părerea. „Voi toţi sunteţi fraţi.” Cu toţii aveţi un singur Tată. Cu toţii sunteţi membri ai unei singure familii.

Tinerii vor face greşeli, dar aceştia pot şi trebuie să fie corectaţi fără asprime şi fără vreo manifestare a Satanei. Nimeni nu trebuie să stăpânească peste moştenirea Domnului. Nu este corect să încerci să conduci fiinţe omeneşti pe o direcţie bună, manifestând atributele vrednice de dispreţ ale Satanei. Cei care Îl au pe Hristos în ei nu vor conduce în felul acesta. Niciun lucrător nu trebuie să fie neglijat, supra împovărat sau privit de sus. Dacă se face vreo discriminare, să se facă în favoarea tinerilor. Interesul cel mai mare să fie acela de a le oferi un exemplu corect. Viitorul lor poate fi hotărât de conducerea lor înţeleaptă sau neînţeleaptă.

La conferinţa de la Battle Creek am avut de rostit o mărturie pentru toţi cei de la conferinţă. În orice ramură a lucrării, în orice instituţie ar trebui să fie bărbaţi care îşi dau seama că sufletele aflate în grija lor, dacă sunt credincioase îndatoririlor pe care le au, vor primi nemurirea în împărăţia lui Dumnezeu. Hristos a murit ca să le dea viaţa veşnică. Trăind o viaţă de corectitudine, ei pot primi o răsplată mai mare decât învăţătorii lor. Însă dacă bărbaţii dintr-o anumită ramură a lucrării vor uita învăţătura Celui care a onorat omenirea prin faptul că a luat natura umană, şi cineva va trata cu asprime pe vreunul din aceşti micuţi ai lui Dumnezeu, ar fi mai bine pentru el să i se fi legat de gât o piatră de moară şi să fi fost aruncat în adâncul mării.

Vor păstra în minte aceste lucruri cei ce ocupă poziţii de conducere în oricare dintre instituţiile noastre? Există un Veghetor care urmăreşte îndeaproape paşii făcuţi de toţi cei aflaţi în poziţii de încredere. Responsabilitatea lor este cu tot atât mai mare, cu cât este mai înaltă poziţia lor faţă de a celor pe care îi [1681] educă. Cu eforturi dureroase, împărtăşiţi celor daţi în grija voastră cunoştinţa pe care aţi primit-o. Educaţi-i să înainteze în mod inteligent, ca să poată dobândi adaptabilitate în ramurile lucrării în care sunt chemaţi. Să nu vi se pară că lucrarea voastră este terminată, până când nu îi faceţi cât se poate de eficienţi.

E foarte ciudat că lucrarea aceasta a fost neglijată. Tinerilor li s-a îngăduit să stăruie în căile lor şi la un nivel scăzut, măcar că ar fi putut înainta spre trepte mai înalte, devenind capabili de a face o lucrarea mai înaltă. Cei răspunzători de lucrare nu au muncit în aşa fel încât să poată primi aprobarea lui Dumnezeu. Mulţi îi împung pe cei aflaţi sub mâna lor şi îi cenzurează cu severitate, ceea ce nu luminează pe cel tratat astfel, ci îi provoacă dorinţa de răzbunare. Dumnezeu vă întreabă, „Cine v-a cerut aceste lucruri?” Voi sunteţi numai nişte slujitori.

Domnul ar vrea ca fratele ---- să fie conectat cu cauza, dacă ar vrea să lucreze cu răbdare în această direcţie. Fratele meu, tu nu te cunoşti pe tine însuţi. Tu ai nevoie să înveţi stăpânirea de sine de la marele Învăţător. Ai nevoie să acorzi atenţie lucrurilor mărunte, să dai ascultare cuvintelor: „strângeţi fărâmiturile”. Tu nu poţi aprecia cât de mult va costa faptul de a nu introduce în practica de fiecare zi principiile cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu faci aceasta viaţa religioasă este deteriorată. Religia nu poate decât să binecuvânteze acolo unde ajunge influenţa ei. Este nevoie să fie introdusă în fiecare ramură a lucrării.

Frate Henry Kellogg, Domnul a lucrat asupra vieţii şi caracterului tău, şi tu iubeşti adevărul. Isus te iubeşte, şi te-a aşezat într-o poziţie de încredere, aducându-te în legătură cu lucrarea Lui cea sacră. Tu ai fi putut dovedi că Domnul a făcut mult, dar tu nu [1682] te-ai consacrat pe tine însuţi, cu trup, suflet şi minte, lui Dumnezeu atât în viaţa de căsnicie cât şi în ocupaţiile zilnice. Tu ai pierdut mult îndeosebi prin faptul că nu ai participat la adunările religioase, nu te-ai aşezat astfel sub influenţele cele mai sănătoase, în canalul de lumină. Ocaziile preţioase de a depune mărturie pentru Hristos, niciodată nu ar trebui să pară neesenţiale. Ştii că atunci când poporul lui Dumnezeu se adună ca să I se închine, ca martori activi şi serioşi, ei primesc o binecuvântare bogată? Ei sunt reprezentanţii lui Hristos, şi El este în mijlocul lor ca să binecuvânteze.

Iubitul meu frate, tu I-ai întors spatele lui Isus. Satana a câştigat un avantaj asupra ta. El a venit într-un mod aşa de subtil, înşelându-te şi păcălindu-te în aşa măsură încât lucrarea lui nu ţi s-a părut a fi lucrarea inamicului. Tu nu ai reuşit să vezi importanţa menţinerii principiilor drepte în toate ramurile lucrării.

A mânca trupul şi a bea sângele Fiului lui Dumnezeu înseamnă a studia cuvântul lui Dumnezeu. Dar tu ai aruncat la o parte cuvântul lui Dumnezeu pentru un soi de lectură ce te desparte de Dumnezeu, iar rezultatul acestei umblări se vede în cuvintele şi acţiunile tale, în atitudinea pe care o ai faţă de cei cu care eşti asociat la editură. Dacă părăseşti apele limpezi şi răcoritoare ale Libanului pentru a bea din şuvoaiele tulburi din vale, viaţa ta spirituală va dobândi un caracter bolnăvicios. Dă la o parte toate lecturile ieftine. Acestea exercită o influenţă dăunătoare asupra sufletului tău. Îţi corodează gândurile, umplându-ţi mintea cu paie, fân şi trestie. Îţi este imposibil să faci lucrarea lui Dumnezeu cu o percepţie clară, cât timp dai minţii tale acest fel de hrană. Alegerea ta în ce priveşte lectura, îţi piperniceşte şi îţi mutilează experienţa spirituală. [1683]

Dacă sufletul îţi este pătat, buzele tale rostesc cuvinte necurate. Dar poziţia pe care o ai nu îţi dă niciun drept să spui cuvinte tăioase. Nu ai dreptul să tulburi pacea niciunui suflet, sau să rosteşti cuvinte care agravează ispitele unuia care se luptă să biruiască. Făcând aşa, îi conduci pe semenii tăi, creaţi ca şi tine, pe terenul de luptă al lui Satana. Când cineva are nevoie să fie corectat, este umilitor ca greşelile să le fie arătate cu degetul. Fă-o cu blândeţe. „Ia seama la tine însuţi ca să nu fi ispitit şi tu.” Dumnezeu vede mult mai multe greşeli în tine decât în cei cu care te-ai purtat atât de aspru.

În timp ce eram la Minneapolis, mi-au fost descoperite multe lucruri în legătură cu propunerile făcute de A.R. Henry şi alţii. Planurile acelea nu erau inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Dacă ai fi rămas în dragostea lui Dumnezeu, ai fi fost capabil să distingi între dreptate şi nedreptate. Au fost făcute planuri în ce priveşte administrarea lucrării, planuri ce nu trebuiau să vadă lumina zilei, căci nu aveau asupra lor semnătura cerului. Cei ce au făcut acele propuneri nu au avut nicio idee unde îi vor duce planurile şi închipuirile lor. Ei nu şi-au dat seama că vor fi conduşi să submineze principiile drepte pentru a obţine controlul asupra facilităţilor, ca să poată administra lucrurile după ideile lor, ca să zidească ceea ce le place şi să împiedice ceea ce nu le place. Acest fel de a plănui şi de a pune la cale nu a fost făcut în mod deschis, ci într-un fel care L-a făcut pe Dumnezeu să scrie în dreptul numelor lor, vina de prefăcătorie. Ei au falsificat lucrurile. Au lucrat în felul practicilor înşelătoare ale Satanei, pentru a înfiinţa o confederaţie care să-i facă în stare să obţină avantaje când tratează cu [1684] autorii. Bărbaţii aceştia s-au dus la fr. Smith şi l-au convins să accepte cel mai scăzut procent din preţ, ca drept de autor.

Comitetul vostru ales ca să judece cărţile, este o fraudă. Abia dacă vreunul dintre membri ştie cum să aprecieze cărţile. Ei au făurit planuri ca să pună pe piaţă cărţi ca Bible Readings, care costă foarte puţin la publicare, dar care aduc venituri mari. Însă cărţile de care lumea avea nevoie au primit doar prea puţină atenţie. Datorită unei conduceri greşite, ele au fost ţinute departe de oameni.

Luaţi-vă Bibliile, citiţi-le; cercetaţi-le ca şi cum aţi căuta comori ascunse. Ţineţi-vă strâns de Cuvânt. Rugaţi-vă şi vegheaţi, ca să puteţi, cu o percepţie clară, sfinţită, să luaţi în considerarea propunerile făcute în adunările voastre administrative. În niciun caz nu neglijaţi lucrarea pe care trebuie să o faceţi pentru voi personal. Voi nu sunteţi ai voştri. Voi aparţineţi lui Dumnezeu. Aţi fost cumpăraţi cu un preţ, de aceea, proslăviţi pe Dumnezeu în trupul şi în Duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Fiecare suflet trebuie să fie reglementat de Legea lui Dumnezeu. Tot ceea ce vă propuneţi să faceţi, comparaţi cu Legea lui Dumnezeu. Întrebaţi, „Este aceasta calea Domnului?” Aşa după cum omul se uită într-o oglindă ca să-şi vadă defectele de pe faţă, în acelaşi fel trebuie să-şi vadă caracterul în marea oglindă morală, comparându-şi caracterul cu Legea lui Dumnezeu. Dacă oamenii ar face aceasta, ar vedea mai clar rezultatele umblării lor asupra propriilor suflete, precum şi asupra cauzei lui Dumnezeu, şi le-ar fi frică să facă vreun pas în direcţia greşită.

Neglijenţa de a trăi după Legea lui Dumnezeu îi taie omului o porţie bună din viaţa pe care o primeşte de la Dumnezeu. El nu păzeşte calea Domnului, şi de aceea [1685] Îl jefuieşte pe Făcătorul lui de slujirea pe care i-o datorează. Aceasta se întoarce împotriva lui însuşi, deoarece nu izbuteşte să câştige acel har, acea putere, acea forţă a caracterului pe care fiecare dintre cei ce îşi supun totul lui Dumnezeu are privilegiul de a le primi. A trăi despărţit de Isus îl pune pe om sub puterea ispitelor lui Satana. El face greşeli şi erori în lucrarea pentru Stăpânul lui. Inima şi mintea nu este conformată cu voinţa lui Dumnezeu. El nu se supune lui Dumnezeu în marile chestiuni ce privesc lucrarea lui specială, deoarece nu este călăuzit de principii drepte când are de-a face cu lucruri mărunte. El socoteşte lucrurile mărunte ale vieţii nevrednice de prea multă atenţie, însă defectele pe care şi le permite în acestea, se manifestă şi în lucrurile mari; şi în acestea ajunge să acţioneze după principiile cu care s-a obişnuit. Rezultatul sigur este acela că a fi un creştin consecvent ajunge să fie o lecţie greu de practicat. Va trebui să acţioneze în mod constant împotriva înclinaţiei naturale şi a obiceiurilor cultivate.

Dumnezeu ne cheamă în mod personal să ne conformăm vieţile după instrucţiunile date în Vechiul şi în Noul Testament. Nu poate exista nicio îndepărtare de glasul lui Dumnezeu care ne vorbeşte prin cuvântul Său, şi să fim în siguranţă. Regulile Lui sunt specificate în mod clar. Standardul pe care cu toţii trebuie să-l atingem este definit în mod clar.

Calea sfinţeniei rămâne încă să fie învăţată de cei care se abat de la voia lui Dumnezeu. În fiecare act al vieţii, trebuie să fim controlaţi de cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare neglijare în acest sens, este o neglijare a datoriei. [1686]