Scrisoarea 30, 1890 - Către W.C. White și soția

Scrisoarea 30, 1890 - Către W.C. White și soția

Scrisoarea 30, 1890
Battle Creek, Michigan,
10 martie 1890

 CĂTRE W.C. WHITE ŞI SOŢIA

 

Dragi copii, Willie şi Mary,

Tocmai am sosit de la adunare. Camera a fost plină, cele trei apartamente au fost făcute unul. Dumnezeu a revărsat din nou asupra mea Spiritul rugăciunii. Credinţa s-a prins de braţul puterii infinite. Am avut binecuvântarea lui Dumnezeu. Am vorbit treizeci de minute. Dumnezeu mi-a dat putere să vorbesc celor prezenţi.

Unele mărturisiri au fost făcute şi destul de mulţi dintre cei care au fost în întuneric au mărturisit că L-au găsit  pe Isus şi sunt liberi în Domnul. Fratele D. T. Bordeau a vorbit la obiect. A vorbit şi fratele Porter, dar mărturia pe care a făcut-o nu a fost ca şi celelalte ce au fost rostite. Nu a fost o lumină pentru adunare, ci în contrast evident cu ceea ce s-a spus.

Este tot mai multă şi mai multă eliberare. Întunericul nu mai este elementul care are controlul. Aşteptăm mai mult din Spiritul lui Dumnezeu, tânjim, sperăm şi credem că Domnul ne va da o binecuvântare specială. Cât de mult tânjesc să văd pe aceşti lucrători liberi în Domnul şi plini de bucurie în Dumnezeul lor.

Nu voi pleca la Chicago dacă pare necesar să rămân să ajut, dar dacă e mai bine, voi merge la Chicago pentru o săptămână, de vinerea viitoare. Sunt atât de mulţumitoare că curentul s-a schimbat, şi că Domnul lucrează pentru lucrătorii Săi. Mulţi dintre ei se vor întoarce în câmpul lor de lucru cu multă lumină, cu o experienţă mai adâncă, şi cu mai mult curaj în Domnul. Sănătatea mea este destul de bună, dar sunt foarte obosită; însă binecuvântarea lui Dumnezeu este de mare valoare pentru mine. Cred că voi avea binecuvântarea lui Dumnezeu. M-am temut [622] că va trebui să părăsesc acest loc plină de depresie şi descurajare, dar Dumnezeu ne-a dat semne ale bunătăţii, şi El va aduce poporul Său în starea în care vor putea lăuda numele Lui cel sfânt.

Mă gândesc mult la voi, aş vrea să vă văd pe toţi. Ne rugăm pentru voi, ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra voastră, şi cred că Domnul va răspunde rugăciunilor noastre.

Am auzit că fratele Jones a venit acasă în această după amiază.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să aud că fratele Prescott predă studenţilor lui aceleaşi lecţii pe care le-a predat fratele Waggoner. El prezintă  legămintele. John crede că prezintă într-o manieră clară şi convingătoare.

De când am declarat în ultimul Sabat că vederile cu privire la legăminte, aşa cum sunt prezentate de fratele Waggoner, sunt adevăr, se pare că multe minţi au găsit multă uşurare.

Sunt înclinată să cred că fratele Prescott primeşte mărturia, deşi nu a fost prezent când am făcut această afirmaţie. Am gândit că e timpul să iau poziţie şi sunt fericită că Domnul m-a împins să dau mărturia pe care am dat-o.

Fratele Larson nu şi-a deschis buzele. Nu ştiu ce simte. M-am gândit că pare oarecum afectat, dar este atât de reţinut, încât nu pot spune. Mulţi par a obţine binecuvântarea credinţei şi a iertării. L-am chemat pe fratele Olds pe nume şi i-am dat o mărturie la obiect. El a făcut o mărturisire Sâmbătă după amiază. În această dimineaţă el a vorbit foarte umilit şi zdrobit. Fratele Binghouse spune că nu a fost atât de binecuvântat în viaţa lui, cum a fost în aceste ultime zile. Fratele Warren arată binecuvântarea pe faţa sa, pentru că arată ca şi cum Soarele Neprihănirii ar străluci peste el. El mărturiseşte că niciodată nu a mai simţit aşa de mult [623] binecuvântarea lui Dumnezeu în inima sa. Fratele Fero şi-a umilit inima, şi spune că este liber în Domnul şi este binecuvântat într-un mod minunat. Fratele Watt a vorbit din nou în această dimineaţă şi a spus că a dobândit o experienţă bogată şi adâncă în cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos. El pare a fi un cu totul alt om, şi mulţi ale căror nume nu le ştiu, vin la lumină. Oh, eu sper şi mă rog ca această lucrare să meargă înainte cu mare putere. Noi trebuie să avem binecuvântarea lui Dumnezeu, profundă, bogată şi deplină. Fratele Olsen stă bine, ferm şi liber, hotărât de partea cea dreaptă. Ce fel de curs va lua D. L. Jones şi ce curs va lua Porter şi Larson, care au fost atât de angajaţi în a semăna necredinţă şi prejudecată, nu pot să-mi imaginez. Eu sper ca ei să fie născuţi din nou.

Nu mai am nicio povară, şi nu pot spune din ce motiv. Sunt liberă şi vorbesc după cum mă îndeamnă Spiritul lui Dumnezeu, iar cuvântul vorbit este primit din plin de cei mulţi care sunt prezenţi. Bărbaţii care au ţinut lucrurile până acum, sunt fără putere. S-a instalat un curent puternic orientat spre cer şi, dacă aşteptăm pe Domnul vom vedea cu siguranţă mântuirea Sa. El va lucra în favoarea noastră. El nu va lăsa ca acest institut misionar să se termine în confuzie şi întuneric. Aproape toţi cei ce au vorbit, au mărturisit că s-au simţit puşi la încercare pentru că nu au avut privilegiul să asculte învăţăturile fratelui Waggoner fără atât de multe întreruperi. Ei s-au simţit afectaţi şi gata să-şi piardă răbdarea din această cauză, şi cu lacrimi au mărturisit că nu a fost spiritul cel bun, aşa că bărbaţii ce şi-au făcut lucrarea de a arunca întuneric în clasă văd că nu au primit prea multe mulţumiri pentru ostenelile lor de a-şi vehicula ideile.

Sunt sigură că fratele Prescott va sta la mărturie, ca toţi dealtfel, cu puţine excepţii. Fratele Breed, cred că se va lămuri.

Cred [624] că am să ţin această scrisoare până după adunarea de mâine înainte de masă.

11 martie. Dragii mei copii: Inima mea este plină de mulţumire şi laudă pentru Domnul. Dumnezeu a revărsat peste noi binecuvântarea Sa. Coloana vertebrală a acestei rebeliuni este sfărâmată în aceia care au venit din alte locuri. În această dimineaţă sala a fost plină. Mai întâi am avut rugăciune, apoi a vorbit fratele Olsen; eu am urmat în aceeaşi direcţie în care lucrez de o săptămână, din ultimul Sabat. Domnul a pus în gura mea cuvinte pe care să le vorbesc, şi fratele Bordeau a vorbit bine. Fratele Waggoner a vorbit foarte umil. Fratele Steward a vorbit cu mare umilinţă şi mult simţ. Fratele Fero a vorbit bine. Fratele Larson a vorbit şi a mărturisit că simţurile lui nu au fost corecte. Eu am răspuns şi el a luat poziţie alături de mărturii.

Fratele Porter s-a ridicat în picioare, aşa de zdrobit încât câteva momente nu a putut să spună nimic; apoi a spus că atunci când m-am adresat lui personal, înaintea celor adunaţi în capelă, el s-a ridicat împotrivă, dar el simte acum că a fost tocmai ceea ce avea nevoie, şi a mulţumit Domnului pentru mustrare. A mărturisit răul pe care mi l-a făcut mie şi fratelui Waggoner şi, în umilinţă, şi-a cerut iertare. A spus că nu poate să vadă clar în toate punctele în ce priveşte legămintele, dar că va umbla umilit înaintea Domnului, că va urma lui Isus şi va caută lumina tot timpul. A spus că nu a crezut mărturiile, dar a spus, „acum le cred, Domnul ne-a vorbit în această dimineaţă prin sora White. Cred fiecare cuvânt; accept mărturia ca de la Dumnezeu. Stau de partea lor, pentru că cred că astfel stau de partea Domnului.”

Fratele Dan Jones a fost prezent. El şi-a ţinut capul aplecat peste scaun tot timpul. Nu l-a ridicat deloc până ce adunarea s-a încheiat. El s-a întors numai ieri după amiază. A fost prezent fratele Eldridge. Toată sala [625] plângea cu hohote şi lăuda pe Domnul pentru că s-a văzut o descoperire a puterii Sale. El S-a apropiat cu îndurare. Nu am auzit nimic de la fratele Smith, dar sperăm că influenţa îndurătoare a Spiritului lui Dumnezeu se va odihni peste el, şi el va găsi drumul să iasă din întuneric. Suntem plini de speranţă şi curaj pentru că aceşti bărbaţi, aşa de puternici şi cu păreri înalte despre ei, au început să simtă că lucrează împotriva Spiritului lui Dumnezeu.

Vorbirea mea a fost înregistrată. Când am să o obţin, am să v-o trimit. Eu cred că va fi o stare diferită de lucruri decât cea care a fost, şi lucrarea făcută la Battle Creek va ajuta. Fratele Prescott a vorbit bine şi clar; a spus celor adunaţi că Dumnezeu ne-a vorbit în dimineaţa aceasta prin sora White. A spus „să luăm aminte la aceste cuvinte.” A plâns ca un copil când fratele L. şi P. şi-au făcut mărturisirea. Fratele Olsen este atât de fericit şi se simte atât de înviorat, şi abia ştie ce să facă. Fratele Waggoner este atât de mulţumitor.

Mă grăbesc să termin ca să o puteţi primi. [626]