Scrisoarea 44, 1893 - Către A.T. Jones

Scrisoarea 44, 1893 - Către A.T. Jones

Scrisoarea 44, 1893
Napier,
Noua Zeelandă,
9 aprilie 1893

CĂTRE  A.T. JONES

 

Iubite frate,

Există un subiect care mă îngrijorează foarte mult. În timp ce nu văd nici dreptate, nici corectitudine, în impunerea prin lege ca Biblia să fie dusă şi citită în şcolile publice, există însă unele lucruri care îmi împovărează mintea, în legătură cu faptul că poporul nostru îşi face proeminente ideile lor asupra acestui aspect. Sunt sigură că aceste lucruri ne vor pune într-o lumină greşită înaintea lumii. Mi-au fost date avertizări legate de acest aspect. Mi-au fost arătate unele lucruri cu privire la cuvintele lui Hristos, „Daţi Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu”, stabilind faptul că biserica nu are niciun drept să impună ceva de caracter religios asupra lumii.

Totuşi, în legătură cu aceasta, au fost date cuvinte de avertizare. Dacă o astfel de lege ar intra în vigoare, Domnul o va dejuca spre bine, pentru ca să fie pus în mâinile celor care păzesc Sabatul, un argument în favoarea lor, pentru faptul că ei stau pe temelia biblică în legătură cu Sabatul poruncii a patra. Iar cartea pe care statul şi lumea creştină au impus-o în atenţia oamenilor, ca să fie citită în şcoli, nu va vorbi ea, şi cuvintele ei nu vor fi interpretate exact aşa cum se aud?

Fratele meu, împotrivirea faţă de adoptarea unei legi pentru a introduce Biblia în şcoli, va lucra împotriva noastră, asupra acelora de credinţa noastră pentru care Biblia înseamnă atât de mult. Cu un an în urmă, mi-a fost prezentat ceva cu referire la aceste lucruri, şi noi vă trebui să folosim Biblia pentru a dovedi temelia credinţei noastre. Ar trebui să fim peste măsură de precauţi în fiecare detaliu, ca nu cumva să împiedicăm vreo rază de lumină să ajungă la cei care sunt în întuneric. Amintesc în mod special acest aspect, „Ca nimic din ce ar putea să dea cunoştinţa de Dumnezeu, şi de Isus Hristos, pe care El L-a trimis, să nu fie obstrucţionat.” Anumite lucruri, nu le pot prezenta distinctiv, dar este destul de clar pentru mine că aş vrea să fii foarte atent pe ce tărâm umbli, pentru că vrăjmaşii noştri vor argumenta hotărât împotriva noastră, dacă le vom da aparenţa unei ocazii. Cred că puterile legislative îşi vor impune punctul de vedere în această problemă, dacă nu acum, atunci peste puţin timp. Cred că este foarte important ca noi, ca popor, să avem cea mai mare grijă ca să nu adresăm vrăjmaşilor noştri nicio provocare pe care ei să o poată folosi împotriva noastră ca popor, în criza viitoare, prin faptul că ne opunem lucrării de introducere a Bibliei în şcolile publice, pe care ei o numesc lucrare atât de bună..

Aş vrea să pot pune mâna pe ceva ce am scris despre acest subiect la ultima Conferinţă Generală la care am participat. Dar nu pot să o aduc la lumină. Sper că Domnul ne va ajuta să nu facem o mişcare greşită, dar te rog, fii precaut în acest punct. [1164]

Frate A.T. Jones, aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra unei alte probleme. Am participat la o adunare şi o mare mulţime a fost prezentă. În visul meu, tu prezentai subiectul credinţei şi al neprihănirii lui Hristos atribuite prin credinţă. Ai repetat de mai multe ori că faptele nu înseamnă nimic, că nu ar exista condiţii. Problema a fost prezentată în aşa fel, încât am ştiut că minţile vor fi în confuzie, şi că nu vor primi impresia corectă cu privire la credinţă şi fapte, şi m-am decis să-ţi scriu. Tu declari prea puternic acest lucru. Există condiţii în care primim îndreptăţirea, sfinţirea şi neprihănirea lui Hristos. Înţeleg ce vrei să spui, dar tu laşi o impresie greşită asupra multor minţi.

În timp ce faptele bune nu vor mântui nici măcar un suflet, este imposibil pentru vreun suflet să fie mântuit fără fapte bune. Dumnezeu ne salvează sub legea potrivit căreia trebuie să cerem dacă vrem să primim, să căutăm dacă vrem să găsim şi să batem dacă vrem să ni se deschidă uşa înaintea noastră. Hristos Se oferă pe Sine, fiind dornic de a mântui în chip desăvârşit pe toţi cei care vin la El. El îi invită pe toţi să vină la El. „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” În realitate, tu vezi aceste subiecte aşa cum le văd eu, dar prin expresiile tale, tu faci ca subiectul să producă confuzie în minţi. După ce ţi-ai exprimat în mod radical gândul cu privire la fapte, când ţi se pun întrebări despre acest subiect, acesta nu apare în mod clar minţii tale, ca să poţi defini unor alte minţi principiile corecte, şi tu însuţi nu poţi face ca declaraţiile tale să se armonizeze cu credinţa şi cu propriile tale principii.

Tânărului care a venit la Isus cu întrebarea, „Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”, Hristos i-a răspuns, „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” „Care?”, I-a zis el. Isus i-a citat mai multe, şi tânărul I-a spus, „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?” „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.” Există condiţii aici, iar Biblia este plină de condiţii.

„Dar când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.” Atunci când tu spui că nu sunt condiţii, şi unele expresii sunt destul de largi, tu împovărezi minţile şi unii nu pot vedea consecvenţă în expresiile tale. Ei nu pot vedea cum se armonizează aceste expresii cu declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu. Te rog, ai grijă în aceste puncte. Aceste afirmaţii puternice cu privire la fapte, niciodată nu vor face poziţia noastră mai puternică. Expresiile slăbesc poziţia noastră, pentru că sunt mulţi care te vor considera un extremist, şi vor pierde lecţiile bogate pe care le ai pentru ei, tocmai despre subiectele pe care ei au nevoie să le ştie.

Hristos a spus, „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.” Simt un profund interes ca fiecare suflet să poată vedea, să poată înţelege şi să fie fascinat de consistenţa adevărului. Dovada dragostei noastre faţă de Hristos, nu este pretenţia, ci trăirea. Fratele meu, este [1165] dificil ca mintea să înţeleagă acest aspect şi nu duce în confuzie nicio minte prin idei care nu se vor armoniza cu cuvântul. Te rog să ţii seama de faptul că, deşi au fost învăţaţi de Hristos, mulţi dintre ucenicii lui Hristos au fost lamentabil de ignoranţi, dar atunci când a venit asupra lor Duhul Sfânt pe care Isus L-a promis, a făcut din Petru cel ezitant un campion al credinţei. Ce transformare în caracterul lui! Dar nu pune nicio pietricică, ca nu cumva vreun suflet slab în credinţă să se poticnească, din cauza unor prezentări sau expresii pe care ei nu le pot înţelege. Fii întotdeauna consecvent, calm, profund şi temeinic. Nu te duce în nicio extremă cu nimic, ci păstrează-ţi picioarele pe stânca solidă. Oh, iubitule, iubitule Mântuitor. „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu Îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.”

Acesta este adevăratul test – împlinirea cuvintelor lui Hristos. Este dovada iubirii agentului omenesc faţă de Isus, şi cel ce face voia Lui dă lumii dovada practică a roadelor pe care el le manifestă în ascultare, în puritate şi în sfinţenia caracterului. „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, şi vom locui împreună cu el.” Noi, înseamnă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi ei vor locui în el. Oh, fratele meu, umblă în temere cu Dumnezeu. Dar aminteşte-ţi că sunt unii ai căror ochi sunt fixaţi cu atenţie asupra ta, aşteptând ca tu să treci peste limite, să te împiedici şi să cazi. Dar dacă te ţii în umilinţă aproape de Isus, totul este bine.

2 Petru 1:1-11. Aceasta este credinţa pe care trebuie să o avem, care lucrează prin dragoste şi care curăţeşte sufletul. Nu există nici un loc în şcoala lui Hristos unde să spui că ai absolvit. Noi trebuie să lucrăm pe planul adunării şi Domnul va lucra pe planul multiplicării. Prin sârguinţă constantă, prin harul lui Hristos, lucraţi pe planul adunării, făcându-vă chemarea şi alegerea sigură, pentru că dacă faceţi aceste lucruri, „uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.  ... Căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

(Semnat) Ellen G. White

Copie trimisă fraţilor Olsen, Jones, Daniells şi L. J. Rousseau [1166]