Scrisoarea 45, 1895 - Către J.H. Kellogg

Scrisoarea 45, 1895 - Către J.H. Kellogg

Scrisoarea 45, 1895
15 iulie 1895,
Cooranbong,
N.S.W.

 

CĂTRE J.H. KELLOGG

 

Iubite frate,

Am primit scrisorile tale pe 14 iulie, şi le-am citit cu mare interes. Mă bucur întotdeauna să aud veşti de la tine despre familia ta şi despre instituţia în care porţi responsabilităţi altfel decât cele comune. Unica ta siguranţă stă în a asculta de cuvântul lui Dumnezeu, în a umbla în lumina Feţei Lui. Inamicul, în mod continuu, născoceşte planuri prin care să poată obţine avantaje asupra noastră, iar noi avem nevoie să acordăm o atenţie foarte strictă fiecărei avertizări pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dacă slujitorii lui Dumnezeu, care în trecut au fost purtători ai stindardului, ar fi umblat pe căile trasate de Dumnezeu, L-ar fi onorat mai mult pe Dumnezeu, şi ar fi fost tot mai folositori. Unii dintre cei ale căror voci au fost aduse la tăcere în moarte, ar fi putut trăi ca să avertizeze, să îndemne, să sfătuiască. Dacă fratele Butler ar fi ascultat avertizările, îndemnurile stăruitoare ale Duhului lui Dumnezeu, dacă ar fi umblat după sfatul dat lui de Dumnezeu, acum ar fi fost plin de tărie şi eficienţă. Atunci când oamenii îi educă pe oameni să se sprijine pe oameni, să privească şi să se încreadă în oameni, când dictează altora ce să facă şi ce să nu facă în scris sau prin viu grai, atunci îşi educă fraţii să se sprijine pe braţ de carne, să-şi pună încrederea în oameni, şi să dea slavă omenescului în loc să slăvească pe Dumnezeu. Dar Domnul vrea ca ochii noştri să fie îndreptaţi numai spre slava lui Dumnezeu. Noi suntem în siguranţă numai dacă Îl înălţăm pe Isus, şi dacă vorbim cu cuvinte de laudă despre excelenţa Lui. Isaia spune, „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia [1412] va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oştirilor.”

Suntem în pericol ca oamenii să primească sfatul oamenilor, măcar că făcând aşa leapădă sfatul lui Dumnezeu. O, câte lecţii trebuie să înveţe cu toţii înainte să înţeleagă că Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul! Domnul spune, „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Ori va avea loc o reformare hotărâtă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ori El Îşi va întoarce faţa de la ei.

Dr. Kellogg, este nevoie de veghere continuă, ca să nu fie îngrămădită clădire lângă clădire, şi să nu fie stocate avantaje peste avantaje, la Battle Creek. Mijloacele care sunt cheltuite în felul acesta vor mărturisi împotriva lor. Ar trebui să-ţi foloseşti judecata cu înţelepciune şi să împrăştii influenţa care se centrează la Battle Creek, şi să faci să se răspândească lumina pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Binecuvântaţi sunt cei care seamănă de-a lungul apelor. Cu cât investiţi mai multe mijloace la Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de a investi mai mult, dar aceasta nu este după orânduiala lui Dumnezeu şi, înainte să treacă prea mult timp, greşeala de a centra interesele la Battle Creek se va vedea evident. Avantaje strânse în Battle Creek înseamnă destituirea altor locuri; căci alte localităţi [1413] sunt jefuite de mijloacele care se cheltuiesc în Battle Creek. Banii ar trebui să fie investiţi în instituţii în altă parte, pentru întemeierea sufletelor în adevăr şi pentru a se asigura pentru ele case de închinare. Dacă adăugăm clădire lângă clădire, nu încurajăm neglijarea altor câmpuri? Dumnezeu a scos în evidenţă faptul că este datoria celor din Battle Creek să ajute instituţiile din alte părţi. Ca administratori înţelepţi ai mijloacelor, ar trebui să vă împărţiţi forţele şi să difuzaţi puterile influenţei voastre pentru a ajuta celor care nu cunosc pe Dumnezeu aşa cum este El. Câte oraşe şi sate sunt lăsate în neglijare completă? Vă faceţi rău vouă înşivă dacă vă îngrămădiţi astfel laolaltă. Când în pepinieră pomii sunt prea îngrămădiţi unii în alţii, nu pot creşte sănătoşi şi viguroşi. Faceţi loc, puneţi plantele în mai multe locuri, şi lucraţi cu un scop. Faceţi cunoscută lumina cea preţioasă celor ce sunt în întuneric. Noi nu suntem nici pe jumătate treji ca să înţelegem valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Mijloacele ce se cheltuiesc pentru înmulţirea avantajelor voastre la Battle Creek, care oricum sunt prea multe şi au trecut dincolo de limitele rezonabile, ar trebui să fie folosite pentru întemeierea de staţii misionare în alte locuri. Ar trebui să vă lărgiţi planurile şi să vă extindeţi câmpul operaţiunilor voastre. Ar trebui să vă răsădiţi pomii şi să le oferiţi loc ca să crească. Domnul cere asta de la voi. Aveţi o supraabundenţă de facilităţi şi ar trebui să trimiteţi bărbaţi înţelepţi în oraşele şi satele care încă nu au avut ocazia de a auzi Evanghelia. Alegeţi bărbaţii cei mai buni care sunt disponibili, şi oferiţi-le ocazia de a fi purtători de griji şi de poveri. Oferiţi-le ocazia de a-şi dezvolta [1414] talentele pe care nu au fost încurajaţi să le folosească în trecut. Oferiţi-le un loc în care să-şi poată folosi abilităţile date lor de Dumnezeu, de a-i chema pe păcătoşi la pocăinţă, atât prin învăţătură, cât şi prin exemplu. Lăsaţi oameni care au dovedit că Îl iubesc pe Dumnezeu, să aibă ocazia de a face ceva pentru El. Toată predicarea din lume nu-i va face pe oameni să simtă mai profund primejdia sufletelor care pier în jurul lor. Nimic nu va trezi spiritul misionar, zelul jertfitor de sine, ca faptul de a merge în câmp şi de a căuta să se ajungă la cei ce sunt în întuneric. Pregătiţi lucrători să meargă la drumuri şi la garduri, şi nu vă folosiţi facilităţile ca să chemaţi bărbaţii şi femeile la marele centru, încurajându-i să-şi părăsească bisericile ce au nevoie de ajutorul lor. Oamenii trebuie să înveţe să poarte responsabilităţi. Nici unul dintr-o sută dintre noi, nu face nimic altceva în afara activităţilor lumeşti, vremelnice şi comune.

Să fie trimise la lucru forţe care să desţelenească terenuri noi, să pună bazele unor interese noi şi vii oriunde se găseşte deschidere. Oamenii să înveţe cum să se roage serios, scurt şi la obiect. Să înveţe să vorbească despre Răscumpărătorul lumii, să înveţe cum să înalţe Omul de pe Calvar mai sus şi tot mai sus. Răsădiţi pomii afară din pepiniera voastră. Dumnezeu nu este glorificat prin centrarea unor astfel de avantaje imense într-un singur loc. E nevoie de grădinari pricepuţi care să răsădească pomii în diferite localităţi, şi să le dea avantajele necesare ca să poată creşte. Este o datorie clară aceea de a merge în regiunile în care încă nu s-a pătruns. Regrupaţi lucrătorii care au zel misionar adevărat, şi lăsaţi-i să meargă să difuzeze lumina şi cunoştinţa, aproape şi departe. Să ducă principiile vii ale reformei [1415] sanitare în comunităţile care sunt în mare măsură ignorante în ce priveşte ceea ce au de făcut. Bărbaţi şi femei să predea aceste principii claselor care nu pot avea avantajul marelui Sanatoriu de la Battle Creek. Este o realitate faptul că adevărul cerului a ajuns în atenţia a mii de oameni prin influenţa Sanatoriului, totuşi este de făcut o lucrare care a fost neglijată. Au fost cheltuiţi bani pentru sporirea facilităţilor la Battle Creek, măcar că Domnul a vrut ca aluatul să fie introdus în toată făina, pentru ca toată să dospească. În loc de a lipi clădire de clădire la sanatoriu, ar trebui ca în acest timp să aveţi multe instituţii total echipate şi în stare de funcţionare, în alte locuri.

Există bărbaţi care au fost mult timp în legătură cu Sanatoriul, bărbaţi care întotdeauna vor fi umbra altcuiva dacă vor fi reţinuţi aici, dar care, dacă le-ar fi permis să se sprijine pe propria lor judecată, ar  putea sta pe picioarele lor, ar deveni gânditori profunzi, capabili să dea un sfat înţelept. Lăsaţi ca aceşti oameni să aibă ocazia de a învăţa să poarte responsabilităţi în puterea lui Dumnezeu. Ei vor dobândi experienţă, vor dezvolta capacitatea de a atinge clasele superioare, şi să întâmpine pe oameni acolo unde sunt. În loc să trimiteţi bărbaţi şi femei din Battle Creek, aşa cum a poruncit Dumnezeu prin mărturiile vădite care au fost date, aţi consacrat mii de dolari sporirii facilităţilor voastre. Întărind lucrarea în Battle Creek, aveţi cerinţă de mai multe înlesniri şi de mai mulţi muncitori, dar trebuie să aibă loc o trezire. Bărbaţi şi femei trebuie [1416]să fie echilibraţi în mod mai uniform. Noi nu trebuie să lucrăm doar într-o parte, ci în toate părţile.

Suntem încurajaţi la vederea lucrării ce se face în Chicago şi în încă câteva locuri. Dar marea responsabilitate ce s-a centrat la Battle Creek trebuia să fie împărţită de ani de zile. Poate că priveşti cu mare satisfacţie la dezvoltarea rapidă a Sanatoriului din Battle Creek, dar Dumnezeu nu priveşte la el cu aceeaşi aprobare cu care priveşti tu. Dacă ar fi fost ridicate instituţii în alte localităţi, dacă oamenii ar fi fost autorizaţi să poarte responsabilităţi, ar fi fost mult mai multă tărie şi precizie în lucrare, şi ne-am fi mişcat mult mai în acord cu gândul şi cu voia lui Dumnezeu decât o facem acum. Aşa cum este acum, puţini sunt cei care poartă responsabilităţi grele. Doar câţiva, exercită o influenţă ce are putere de stăpânire peste administrarea lucrării de aproape şi de departe, şi totuşi unii dintre aceştia au nevoie să fie convertiţi. Hristos le spune acestora aşa cum i-a spus lui Nicodim, „trebuie să vă naşteţi din nou.” „Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” El i-a mai zis, „Tu eşti învăţătorul lui Israel, şi nu pricepi aceste lucruri?” Mulţi sunt stăpâniţi de un spirit care nu seamănă cu cel al lui Hristos. Ei nu au învăţat încă în şcoala lui Hristos, lecţia blândeţii şi umilinţei inimii. Vieţile lor nu sunt modelate după asemănarea divină. An după an, ei poartă responsabilităţi de orânduială sacră, totuşi se dovedesc incapabili să facă deosebire între sacru şi comun. Cât timp vor continua astfel de oameni să exercite o influenţă stăpânitoare? Cât timp, cuvântului lor îi va fi permis să înalţe sau să dărâme, să condamne sau să ridice? Cât timp [1417] vor menţine ei o astfel de putere încât nimeni să nu îndrăznească să facă vreo schimbare în metodele lor?

Oamenii sunt încurajaţi să se strângă la Battle Creek, să-şi dea zecimea şi influenţa pentru zidirea unui Ierusalim modern, care nu este după orânduiala lui Dumnezeu. Datorită acestei lucrări, altor locuri le sunt tăiate facilităţile pe care ar trebui să le aibă. Lărgiţi-vă, duceţi-vă, dar nu într-un singur loc. Ieşiţi afară şi puneţi bazele unor centre de influenţă în locuri unde nu s-a făcut nimic sau aproape nimic. Rupeţi rândurile masei voastre conglomerate, răspândiţi razele salvatoare ale luminii, şi faceţi să lumineze raze în toate colţurile întunecate ale pământului. Este necesar să fie făcut ceva asemănător cu lucrarea descrisă prin vulturul care îşi împrăştie cuibul. „Moabul, era netulburat din tinereţea lui, şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, şi nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul, şi nu i s-a schimbat mirosul.” Acest lucru este adevărat despre mulţi creştini care vin la Battle Creek. Mulţi au un zel spasmodic în Battle, dar acesta este ca un meteor care luminează străbătând cerul, apoi dispare. Fie ca lucrătorii lui Dumnezeu, care au cauza Lui pe inimă, să facă ceva pentru câmpul din sud. Ispravnicii lui Dumnezeu să nu se mulţumească doar să-l atingă cu vârful degetelor. Cei de la inima lucrării să facă planuri serioase pentru câmp. Voi aţi vorbit despre aceasta, dar ce faceţi ca ispravnici peste mijloacele lui Dumnezeu? De ce vă simţiţi liberi să legaţi capitalul lui Dumnezeu, şi să îl ţineţi la Battle Creek? De ce faceţi tocmai lucrurile despre care Dumnezeu v-a avertizat să nu le faceţi? Cazul devine serios, căci avertizări şi îndemnuri stăruitoare [1418] v-au fost date în zadar. Voi vă întindeţi pur şi simplu braţele puterii din Battle Creek din ce în ce mai departe, căutând să controlaţi întreaga lucrare, atât cea de aproape cât şi cea de departe, şi zdrobiţi sub picioare tot ceea ce nu puteţi controla. Îmi ridic glasul în protest. Spiritul care stăpâneşte acum, nu este spiritul Domnului.

Domnul a binecuvântat Battle Creek iar şi iar, revărsând Duhul Lui cel Sfânt peste biserică şi peste lucrători, dar cât de puţini au preţuit influenţa Lui? Cât de puţini au cheltuit banii după îndrumarea Lui. Mijloacele au fost folosite pentru educarea celor ce cunosc adevărul, în timp ce câmpurile unde sufletele nu sunt deloc luminate, au fost neglijate. Dacă predicatorii ar fi mers în afară, şi ar fi folosit darurile date lor de Dumnezeu, purtând povara lucrării de a predica sufletelor ce sunt gata să piară, ar fi cunoscut mult mai mult despre Dumnezeu şi despre Isus Hristos, decât au obţinut prin educaţia oferită de şcoli. Ei ar fi făcut tot ce puteau mai bine, în tăria lui Dumnezeu, aşa cum au făcut ucenicii după ce Duhul Sfânt a venit peste ei, când au mers pretutindeni ca să predice cuvântul, şi când puterea lui Dumnezeu a însoţit solia lor. Ne-a dat Dumnezeu o lucrare de făcut? Ne-a poruncit Dumnezeu să mergem în mijlocul elementelor împotrivitoare şi să convertim oamenii de la eroare la adevăr? De ce, bărbaţii şi femeile care se strâng atât de des în marile adunări de la Battle Creek, nu pun în practică adevărul pe care l-au auzit? Dacă ei ar fi împărtăşit lumina pe care au primit-o, ce transformare a caracterului s-ar fi văzut! Pentru fiecare har împărtăşit, Dumnezeu ar fi dat har. Lucrarea care a fost făcută pentru ei nu a fost preţuită aşa cum ar fi trebuit, căci altfel ei s-ar fi dus [1419] în locurile cele mai întunecate ale pământului, şi ar fi răspândit lumina pe care Dumnezeu a revărsat-o peste ei. Ar fi vestit lumii solia neprihănirii lui Hristos care se capătă prin credinţă, şi lumina lor ar fi devenit din ce în ce mai clară, căci Dumnezeu ar fi lucrat împreună cu ei. Mulţi au intrat în mormânt crezând erori, pur şi simplu deoarece aceia care mărturisesc a crede adevărul nu au reuşit să comunice cunoştinţa preţioasă pe care au primit-o. Dacă lumina care a strălucit din supra abundenţă la Battle Creek ar fi fost difuzată, am fi văzut pe mulţi ridicându-se şi fiind împreună lucrători cu Dumnezeu.

O, dacă fraţii şi surorile noastre ar putea aprecia valoarea adevărului, şi ar fi curăţaţi prin adevăr! O, dacă şi-ar da seama de datoria pe care o au de a comunica adevărul şi altora. Dar ei nu simt importanţa trăirii adevărului, de a fi împlinitori ai cuvintelor lui Hristos. Ei sunt mulţumiţi de sine, şi nu pot dovedi în practică spiritul misionar care ar trebui să anime pe ucenicii lui Hristos. Dacă ei ar fi ştiut ce înseamnă să ai în suflet durerile naşterii pentru alţii, îngerii lui Dumnezeu ar fi lucrat prin ei pentru a comunica altora cunoştinţa adevărului, şi pentru a-i face canale de binecuvântare pentru alţii. Ar fi cunoscut adevărul, şi adevărul i-ar fi făcut liberi. Este necesar ca adevărul spiritual să pătrundă masele de pretutindeni. Atunci banii nu ar mai fi cheltuiţi pentru a lipi clădire lângă clădire, ci ar fi folosiţi pentru deschiderea de câmpuri noi, pentru înfigerea steagului adevărului în oraşe care încă nu au fost lucrate. Ar fi introduse principii înălţătoare, înnobilatoare, purificatoare, şi acestea ar lucra în societate ca aluatul. Dar, o, cât de puţin cunosc mulţi dintre cei care poartă responsabilităţi, care cred că ei ştiu mult, despre adevărul practic aşa cum este în Isus! [1420]