Scrisoarea 45
Cooranbong, N. S. W., 15 iulie 1895

CĂTRE J. H. KELLOGG

Dragă frate,

Am primit scrisorile tale pe 14 iulie și le-am citit cu mare interes. Mă bucur întotdeauna când aud vești de la tine despre familia ta și despre instituția în care porți responsabilități, care nu sunt unele obișnuite. Unica ta siguranță stă în ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu, în umblarea în lumina feței Lui. Inamicul născocește în mod continuu planuri prin care să poată obține avantaje asupra noastră, iar noi trebuie să acordăm o atenție foarte strictă fiecărei avertizări date de Dumnezeu. Dacă slujitorii lui Dumnezeu, care în trecut au fost purtători ai stindardului, ar fi umblat pe căile trasate de Dumnezeu, L-ar fi onorat mai mult pe Dumnezeu și ar fi fost tot mai folositori. Unii dintre cei ale căror voci au fost aduse la tăcere în moarte ar fi putut trăi ca să avertizeze, să implore, să sfătuiască. Dacă fratele Butler ar fi ascultat avertizările, îndemnurile stăruitoare ale Duhului lui Dumnezeu, dacă ar fi umblat după sfatul dat lui de Dumnezeu, acum ar fi fost plin de tărie și eficiență. Atunci când oamenii îi învață pe alții să se sprijine pe oameni, să privească și să se încreadă în oameni, când dictează altora ce să facă și ce să nu facă, în scris sau prin viu grai, atunci își învață frații să se sprijine pe braț de carne, să-și pună încrederea în oameni și să dea slavă omului în loc să-L slăvească pe Dumnezeu. Dar Domnul vrea ca ochii noștri să fie îndreptați numai spre slava Lui. Noi suntem în siguranță numai dacă Îl înălțăm pe Isus și dacă rostim cuvinte de laudă despre excelența Lui. Isaia spune: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și [1412] domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: «Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.»” El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci: iată ce va face râvna Domnului oștirilor.”

Este un mare pericol ca oamenii să primească sfatul oamenilor, dacă făcând așa leapădă sfatul lui Dumnezeu. O, câte lecții trebuie să învețe cu toții înainte să înțeleagă că Dumnezeu nu vede așa cum vede omul! Domnul spune: „«Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele», zice Domnul. «Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.»” Ori va avea loc o reformă hotărâtă în mijlocul poporului lui Dumnezeu, ori El Își va întoarce fața de la ei.

Doctore Kellogg, este nevoie de veghere continuă, ca să nu fie îngrămădită clădire lângă clădire și să nu fie îngrămădite avantaje peste avantaje la Battle Creek. Mijloacele care sunt cheltuite în felul acesta vor mărturisi împotriva lor. Ar trebui să-ți folosești judecata cu înțelepciune, să împrăștii influența care se concentrează în Battle Creek și să faci să se răspândească lumina pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Binecuvântați sunt cei care seamănă de-a lungul apelor. Cu cât investiți mai multe mijloace la Battle Creek, cu atât va fi mai mare cererea de a investi mai mult, dar aceasta nu este după rânduiala lui Dumnezeu și, înainte să treacă prea mult timp, greșeala de a concentra interesele în Battle Creek se va vedea în mod evident. Avantajele strânse în Battle Creek presupun lipsă în alte locuri; căci alte [1413] localități sunt jefuite de mijloacele care se cheltuiesc în Battle Creek. Banii ar trebui investiți în instituții din ale părți, pentru întemeierea sufletelor în adevăr și pentru a li se asigura case de închinare. Dacă adăugăm clădire lângă clădire, nu încurajăm neglijarea altor câmpuri? Dumnezeu a arătat că este de datoria celor din Battle Creek să ajute instituțiile din alte părți. Ca administratori înțelepți ai mijloacelor, ar trebui să vă împărțiți forțele și să împrăștiați puterea influenței voastre pentru a-i ajuta pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu așa cum este El. Câte orașe și sate sunt lăsate în totală neglijare? Voi vă faceți rău vouă înșivă dacă vă îngrămădiți astfel laolaltă. Când în pepinieră pomii sunt prea îngrămădiți unii în alții, ei nu pot crește sănătos și viguros. Faceți loc, puneți plantele în mai multe locuri și lucrați cu un scop clar. Faceți cunoscută lumina cea prețioasă celor care sunt în întuneric. Noi nu suntem nici pe jumătate suficient de treji ca să înțelegem valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Mijloacele financiare care se cheltuiesc pentru înmulțirea avantajelor voastre la Battle Creek, care oricum sunt prea multe și au trecut dincolo de limitele rezonabile, ar trebui folosite pentru întemeierea de posturi misionare în alte locuri. Ar trebui să vă lărgiți planurile și să vă extindeți câmpul de lucru. Ar trebui să vă sădiți pomii și să le faceți loc să crească. Domnul vă cere aceasta. Aveți o supraabundență de mijloace și ar trebui să trimiteți bărbați înțelepți în orașele și satele care încă nu au avut ocazia să audă evanghelia. Alegeți bărbații cei mai buni care sunt disponibili și oferiți-le ocazia să fie purtători de griji și de poveri. Oferiți-le ocazia să-și dezvolte [1414] talentele pe care nu au fost încurajați să le folosească în trecut. Oferiți-le un loc în care să-și poată folosi abilitățile date de Dumnezeu, de a-i chema pe păcătoși la pocăință, atât prin învățătură, cât și prin exemplu. Lăsați ca oameni care au dovedit că Îl iubesc pe Dumnezeu să aibă ocazia să facă ceva pentru El. Toată predicarea din lume nu-i va face pe oameni să simtă mai profund primejdia sufletelor care pier în jurul lor. Nimic nu va trezi spiritul misionar, zelul jertfitor de sine, ca faptul de a merge în câmp și a căuta să se ajungă la cei care sunt în întuneric. Pregătiți lucrători care să meargă la drumuri și la garduri și nu vă folosiți mijloacele ca să chemați bărbați și femei la marele centru, încurajându-i să-și părăsească bisericile care au nevoie de ajutorul lor. Oamenii trebuie să învețe să poarte responsabilități. Nici unul dintr-o sută din mijlocul nostru nu face nimic altceva în afară de a se angaja în activități lumești, vremelnice și obșnuite.

Să fie trimise la lucru forțe care să desțelenească ogoare noi, să pună bazele unor investiții noi și vii oriunde se găsește deschidere. Oamenii să învețe cum să se roage serios, scurt și la obiect. Să învețe să vorbească despre Răscumpărătorul lumii, să învețe cum să înalțe Omul de pe Calvar mai sus și tot mai sus. Mutați pomii afară din pepiniera voastră aglomerată. Dumnezeu nu este glorificat prin concentrarea unor astfel de avantaje imense asupra unui singur loc. E nevoie de grădinari pricepuți, care să sădească pomi în diferite localități și să le dea avantajele necesare ca să poată crește. Este o datorie absolută aceea de a merge în regiunile în care încă nu s-a pătruns. Regrupați lucrătorii care au zel misionar adevărat și lăsați-i să meargă să împrăștie lumina și cunoștința, aproape și departe. Să ducă principiile vii ale reformei [1415] sanitare în comunitățile care sunt în mare măsură ignorante în ce privește ceea ce au de făcut. Bărbați și femei să predea aceste principii categoriilor care nu pot avea avantajul marelui sanatoriu de la Battle Creek. Este o realitate faptul că adevărul cerului a ajuns în atenția a mii de oameni prin influența sanatoriului, totuși este de făcut o lucrare care a fost neglijată. Au fost cheltuiți bani pentru sporirea dotării la Battle Creek, măcar că Domnul a vrut ca aluatul să fie introdus în toată făina, pentru ca toată să dospească. În loc de a lipi clădire de clădire la Sanatoriu, ar trebui ca în acest timp să aveți multe instituții total echipate și în stare de funcționare, în alte locuri.

Există bărbați care au fost mult timp în legătură cu sanatoriul, bărbați care întotdeauna vor fi umbra altcuiva dacă vor fi reținuți aici, dar care, dacă li s-au fi permis să se sprijine pe propria lor judecată, ar fi putut sta pe picioarele lor, ar fi devenit gânditori profunzi, capabili să dea un sfat înțelept. Lăsați ca acești oameni să aibă ocazia să învețe să poarte responsabilități în puterea lui Dumnezeu. Ei vor dobândi experiență, vor dezvolta capacitatea de a atinge clasele superioare, de a întâmpina oamenii acolo unde sunt. În loc să trimiteți bărbați și femei din Battle Creek, așa cum a poruncit Dumnezeu prin Mărturiile clare care au fost date, ați consacrat mii de dolari sporirii dotării voastre. Întărind lucrarea de la Battle Creek, aveți nevoie de mai multe înlesniri și de mai mulți muncitori, dar trebuie să aibă loc o trezire. Bărbații și femeile trebuie [1416] să fie echilibrați. Noi nu trebuie să lucrăm doar într-o parte, ci în toate părțile.

Suntem încurajați la vederea lucrării ce se face în Chicago și în alte câteva locuri. Dar marea responsabilitate care s-a concentrat în Battle Creek trebuia să fie împărțită de ani de zile. Poate că privești cu mare satisfacție la dezvoltarea rapidă a sanatoriului din Battle Creek, dar Dumnezeu nu privește la ea cu aceeași aprobare cu care privești tu. Dacă ar fi fost ridicate instituții în alte localități, dacă oamenii ar fi fost autorizați să poarte responsabilități, ar fi fost mult mai multă tărie și precizie în lucrare și ne-am fi mișcat mult mai în conformitate cu mintea și voia lui Dumnezeu decât o facem acum. Așa cum este acum, puțini sunt cei care poartă responsabilități grele. Doar câțiva exercită o influență ce are putere de stăpânire peste administrarea lucrării de aproape și de departe, totuși unii dintre aceștia au nevoie să fie convertiți. Hristos le spune acestora așa cum i-a spus lui Nicodim: „Trebuie să vă nașteți din nou. Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.” El i-a mai zis: „Tu ești învățătorul lui Israel, și nu cunoști aceste lucruri?” Mulți sunt stăpâniți de un spirit care nu seamănă cu cel al lui Hristos. Ei nu au învățat încă în școala lui Hristos lecția blândeții și a umilinței inimii. Viețile lor nu sunt modelate după asemănarea divină. An după an, ei poartă responsabilități sacre, totuși se dovedesc incapabili să facă deosebire între sacru și comun. Cât timp vor continua astfel de oameni să exercite o influență stăpânitoare? Cât timp se va mai permite cuvântului lor să înalțe sau să dărâme, să condamne sau să ridice? [1417] Cât timp vor menține ei o astfel de putere încât nimeni să nu îndrăznească să facă vreo schimbare în metodele lor?

Oamenii sunt încurajați să se strângă la Battle Creek, iar ei își dau zecimea și influența pentru zidirea unui Ierusalim modern, care nu este după rânduiala lui Dumnezeu. Din cauza acestei lucrări, altor locuri le sunt tăiate facilitățile pe care ar trebui să le aibă. Răspândiți-vă, duceți-vă, dar nu într-un singur loc. Mergeți și puneți bazele unor centre de influență în locuri unde nu s-a făcut nimic sau aproape nimic. Rupeți rândurile masei voastre conglomerate, răspândiți razele salvatoare ale luminii și faceți să lumineze raze în toate colțurile întunecate ale pământului. Este nevoie să se facă o lucrarea asemănătoare cu cea a vulturului care își împrăștie cuibul. „Moabul era netulburat din tinerețea lui și se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul și nu era dus în robie. De aceea i s-a păstrat gustul și nu i s-a schimbat mirosul.” Acest lucru este adevărat în dreptul multor creștini care vin la Battle Creek. Mulți au un zel spasmodic în luptă, dar acesta este ca un meteorit care luminează străbătând cerul, apoi dispare. Fie ca lucrătorii lui Dumnezeu, care au cauza Lui pe inimă, să facă ceva pentru câmpul din Sud. Ispravnicii lui Dumnezeu să nu se mulțumească doar să-l atingă cu vârful degetelor. Cei din inima lucrării să facă planuri serioase pentru câmp. Voi ați vorbit despre aceasta, dar ce faceți ca ispravnici ai mijloacelor lui Dumnezeu? De ce vă simțiți liberi să legați capitalul lui Dumnezeu și să-l țineți la Battle Creek? De ce faceți tocmai lucrurile pe care Dumnezeu v-a avertizat să nu le faceți? Problema devine serioasă, căci avertizările și îndemnurile stăruitoare [1418] v-au fost date în zadar. Voi vă întindeți brațele puterii din Battle Creek din ce în ce mai departe, căutând să controlați întreaga lucrare, atât cea de aproape, cât și cea de departe, și zdrobiți sub picioarele voastre tot ceea ce nu puteți controla. Îmi ridic glasul în protest. Spiritul care stăpânește acum nu este spiritul Domnului.

Domnul a binecuvântat Battle Creek iar și iar, revărsând Duhul Lui cel Sfânt peste biserică și peste lucrători, dar cât de puțini au prețuit influența Lui! Cât de puțini au cheltuit banii după îndrumarea Lui! Mijloacele au fost folosite pentru educarea celor care cunosc adevărul, în timp ce câmpurile unde sufletele nu sunt deloc luminate au fost neglijate. Dacă lucrătorii ar fi mers în afară și ar fi folosit darurile date de Dumnezeu, purtând povara lucrării de a predica sufletelor care sunt gata să piară, ar fi cunoscut mult mai mult despre Dumnezeu și despre Isus Hristos decât au obținut prin educația oferită de școli. Ei ar fi trebuit să facă tot ce puteau mai bine, în tăria lui Dumnezeu, așa cum au făcut ucenicii după ce Duhul Sfânt a venit peste ei, când au mers pretutindeni ca să predice cuvântul și când puterea lui Dumnezeu a însoțit solia lor. Ne-a dat Dumnezeu o lucrare de făcut? Ne-a poruncit Dumnezeu să mergem în mijlocul elementelor împotrivitoare și să convertim oamenii de la eroare la adevăr? De ce bărbații și femeile care se strâng atât de des în marile adunări de la Battle Creek nu pun în practică adevărul pe care l-au auzit? Dacă ei ar fi împărtășit lumina pe care au primit-o, ce transformare a caracterului s-ar fi văzut! Pentru fiecare har împărtășit, Dumnezeu ar fi dat har. Lucrarea care a fost făcută pentru ei nu a fost prețuită așa cum ar fi trebuit, căci altfel ei s-ar fi dus [1419] în locurile cele mai întunecate ale pământului și ar fi răspândit lumina pe care Dumnezeu a revărsat-o peste ei. Ei ar fi vestit lumii solia neprihănirii lui Hristos care se capătă prin credință și lumina lor ar fi devenit din ce în ce mai clară, căci Dumnezeu ar fi lucrat împreună cu ei. Mulți au intrat în mormânt crezând erori, pur și simplu din cauză că aceia care mărturisesc a crede adevărul nu au reușit să comunice cunoștința prețioasă pe care au primit-o. Dacă lumina care a strălucit din abundență la Battle Creek ar fi fost împrăștiată, am fi văzut pe mulți ridicându-se și fiind împreună lucrători cu Dumnezeu.

O, dacă frații și surorile noastre ar aprecia valoarea adevărului și ar fi curățați prin adevăr! O, dacă și-ar da seama de datoria pe care o au de a comunica adevărul și altora. Dar ei nu simt importanța trăirii adevărului, de a fi împlinitori ai cuvintelor lui Hristos. Ei sunt mulțumiți de sine și nu pot dovedi în practică spiritul misionar care ar trebui să-i anime pe ucenicii lui Hristos. Dacă ei ar fi știut ce înseamnă să ai în suflet durerile nașterii pentru alții, îngerii lui Dumnezeu ar fi lucrat prin ei pentru a comunica altora cunoștința adevărului și a-i face canale de binecuvântare pentru alții. Ar fi cunoscut adevărul, și adevărul i-ar fi făcut liberi. Este nevoie ca adevărul spiritual să pătrundă masele de pretutindeni. Atunci banii nu ar mai fi cheltuiți pentru a lipi clădire lângă clădire, ci ar fi folosiți pentru deschiderea de câmpuri noi, pentru înfigserea steagului adevărului în orașe în care încă nu s-a lucrat. Ar fi introduse principii înălțătoare, înnobilatoare, purificatoare, iar acestea ar lucra în societate ca aluatul. Dar, o, cât de puțin cunosc mulți dintre cei care poartă responsabilități, care cred că știu multe despre adevărul practic, așa cum este el în Isus! [1420]