Scrisoarea 5, 1896 - Către cei aflaţi în poziţii de răspundere la Battle Creek

Scrisoarea 5, 1896 - Către cei aflaţi în poziţii de răspundere la Battle Creek

Scrisoarea 5, 1896

 

CĂTRE CEI AFLAŢI ÎN POZIŢII DE RĂSPUNDERE LA BATTLE CREEK

 

Iubiţi fraţi,

Vă spun în numele lui Isus că aceia care învaţă pe alţii în modul cel mai eficient, care fac planuri şi le execută spre slava lui Dumnezeu, sunt cei care aşteaptă umili pe Dumnezeu, care aşteaptă şi veghează cu înfometare pentru a primi călăuzirea şi harul Său. Domnul a garantat prin cuvântul Lui că celui ce însetează îi va da să bea din apa vieţii fără plată. Aceasta va fi în el un izvor de apă, care va ţâşni spre viaţa veşnică. El promite să sature cele mai profunde şi mai urgente nevoi ale copiilor Săi.

Rugăciunea lui Pavel pentru fraţii lui a fost ca aceştia să poată fi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Aceia care sunt plini în felul acesta nu ne vor dezamăgi niciodată, şi nu vor întrista Duhul lui Dumnezeu. Ei caută mai mult să fie bogaţi în credinţă şi bogaţi în experienţă, decât să posede cele mai bogate comori pe care le poate oferi pământul, deoarece Îl au pe Hristos în suflet ca izvor al vieţii. Şi care este rezultatul? Ei dau pe faţă faptul că au un izvor lăuntric al evlaviei, dovedind faptul că au gândurile lui Hristos şi că trăiesc şi respiră într-o atmosferă curată, sănătoasă.

Fraţii mei, cum v-aţi putut gândi că Domnul va conduce pe poporul Lui să-şi pună încrederea în bărbaţii care oferă sfaturi la Battle Creek? Va conduce Domnul pe aceia care vă sfătuiesc, să-şi întindă braţul puterii ca să adune mai multe şi tot mai multe responsabilităţi, împovărând Conferinţa Generală [1628] cu noua ordine a lucrurilor, şi cu metode noi? Oare să-i conducă El ca să-şi asume responsabilitatea de a cuprinde în braţe totul? Gândiţi-vă la starea spirituală a celor ce sunt dornici să accepte poziţia de administratori ai banilor, şi administratori ai conştiinţelor altor oameni. Dacă aţi avea vreun simţ corect despre ceea ce implică aceste lucruri, nu v-aţi aventura în această direcţie, chiar dacă aţi avea în măsură dublă talantul pe care îl aveţi acum. Pur şi simplu, voi nu ştiţi ce faceţi. În scopul de a administra responsabilităţile legate de lucrarea esenţială a Conferinţei, este nevoie de o conducere formată din bărbaţi care înţeleg dreptatea şi echitatea. Aceştia trebuie să fie capabili să înţeleagă starea în care este lucrarea acolo unde se află ei, acolo unde aşa de mulţi oameni sunt adunaţi laolaltă.

Nici a douăzecia parte din lucrarea misionară internă ce trebuia făcută pentru a pune lucrurile în ordine în marea instituţie de afaceri a casei de editură, nu a fost făcută la Battle Creek. Este nevoie de o reformă foarte profundă la inima lucrării, şi totuşi acolo este aşa o orbire, ca oamenii să permită ca lucrurile să curgă în voia lor, aşa cum s-a întâmplat. Unde sunt oamenii care au teama de Dumnezeu în faţa ochilor, care iubesc pe Dumnezeu, care îşi iubesc semenii, care simt o grijă duioasă pentru tinerii care pot fi de folos în lucrare? Unde este omul care poate acţiona ca preşedinte al Conferinţei Generale în starea ei prezentă de încurcătură, confuzie şi infirmitate? Orice om, chiar dacă face tot ce poate mai bine, va fi criticat acum şi privit cu suspiciune, pentru că poporul a fost educat să privească la Battle Creek ca şi cum acolo ar fi puterea lui Dumnezeu, sanctuarul în care locuieşte prezenţa lui Dumnezeu. [1629]

O, dacă oamenii ar învăţa să se gândească şi să acţioneze cu precauţie atunci când trebuie să fie purtate responsabilităţi sacre. Dacă poporul ar cunoaşte adevărata stare a lucrurilor dinăuntrul administraţiei de la Battle Creek, şi maşinaţiile din ultimii câţiva ani, mulţi s-ar trage înapoi cu durere şi oroare. Mă tem că credinţa lor ar fi aşa de zdruncinată încât nu ar mai avea niciodată credinţă. De ce nu se gândesc oamenii? De ce nu sunt înceţi în a face mişcări atunci când este vorba să adopte metode noi, şi să strângă responsabilitate sporită sub administraţia bărbaţilor care nu ezită să-şi asume răspunderea asupra conştiinţei altor oameni şi asupra isprăvniciei altor oameni?

La inima lucrării sunt oameni care nu-şi înţeleg responsabilităţile. Ei nu-şi dau seama cât de mulţi sunt în poziţii de încredere, care nu au o cunoştinţă corectă despre Dumnezeu, care nu ştiu în mod corect ce este viaţa veşnică. Ei nu ştiu ce înseamnă să sfinţească pe Domnul Dumnezeu în inimile lor. Nu ştiu ce înseamnă să facă din Dumnezeu teamă şi cutremur pentru ei. Dacă ar şti aceste lucruri, ar fi acum oameni umili, temători de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu. Însă, ca Iehu, ei s-au năpustit cu furie înainte, ca să-şi asume poveri pe care nu le pot purta. Pentru că oamenii cunosc aşa de puţin despre adevărata evlavie, pentru că au aşa de puţină experienţă reală în zidirea, puţin câte puţin, a lucrării şi cauzei lui Dumnezeu, de aceea umblă aşa de mult cu paşi mari, fără ca Dumnezeu să-i conducă pe cale.

Vă îndemn fierbinte să căutaţi pe Dumnezeu, fiind eliberaţi de eu-l vostru. Atunci veţi fi într-o poziţie favorabilă pentru a fi învăţaţi. Sfinţiţi pe Domnul în inimile voastre. El este mai presus de toţi şi înălţat, iar mantia slavei Sale umple templul. El [1630] este prea înţelept ca să greşească sau să fie înşelat, prea drept pentru a părtini vreo opinie omenească, prea puternic pentru a i se rezista, prea măreţ şi cutremurător în maiestatea Sa pentru a fi contemplat. Citiţi descrierea făcută de Isaia despre ceea ce a văzut, şi pe măsură ce citiţi, aplecaţi-vă în praf şi ţărână înaintea Lui. Închinaţi-vă cu reverenţă Domnului oştirilor.

Umilirea de sine este foarte potrivită pentru cei ce se ocupă cu lucrurile sacre la Battle Creek. Eu-l trebuie să fie umilit, nu doar din când în când, ci în continuu. Dumnezeu v-a poruncit să puneţi foc sacru în cădelniţele voastre, însă voi aţi folosit deja prea mult focul obişnuit. Sunt unii bărbaţi care, dacă Dumnezeu îngăduie, îşi vor asuma controlul absolut asupra minţii şi conştiinţei semenilor lor, cu toate că ei nu ştiu din experienţă ce înseamnă stăpânirea de sine. Domnul să vă ierte nelegiuirea, şi, dacă Domnul în marea Lui îndurare îşi întoarce faţa spre voi, apreciaţi iubirea Lui aşa cum nu aţi mai făcut-o niciodată. În măsura în care voi, care sunteţi păzitori ai credinţei şi încrederii, aveţi vederi corecte despre Dumnezeu, despre slava şi sfinţenia Lui, teama voastră de a nu-l ofensa va creşte. Acest fapt este foarte esenţial ca să puteţi fi în poziţia în care Dumnezeu să vă poată impresiona mintea, oferindu-vă înţelegeri despre El Însuşi.

Uneori situaţia mi se pare fără speranţă, întrucât călcaţi exact pe urmele naţiunii Iudaice. Voi repetaţi istoria lor. Întreg universul ceresc este surprins să vadă care este starea spirituală a lucrurilor la Battle Creek. Din când în când există un sentiment mângâietor, plăcut, însă aceasta nu este mişcarea profundă produsă de Duhul lui Dumnezeu. Tot cerul vede că dacă voi aţi avea din experienţă o cunoaştere mai corectă a adevărului, nu [1631] v-aţi asuma niciodată jurisdicţia şi comanda peste semenii voştri, aşa cum aţi făcut. Nu v-aţi gândi niciodată că voi puteţi lua controlul asupra marilor interese peste tot în câmp, fie aproape, fie departe. O astfel de ignoranţă grosolană în ce priveşte administrarea lucrării lui Dumnezeu a intervenit doar din cauza îndepărtării de El.

Voi nu aţi dat inteligenţelor cereşti nicio şansă să coopereze cu voi; pentru că vă credeţi prea înţelepţi în judecată şi în luarea deciziilor. Iubirea supremă pentru sine este o putere care vă subjugă. Voi nu ştiţi din practică, ce înseamnă adevărata dragoste pentru aproapele. Însă Hristos spune, „Cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate”. După cum ştiţi din fărădelegea lui Adam, nu mărimea actului face ca acesta să fie un păcat, ci faptul că sunteţi în divergenţă într-un detaliu cât de mic faţă de voinţa exprimată a lui Dumnezeu. Acest fapt dovedeşte că păcatul stăpâneşte în inima voastră. Voi încă aveţi comuniune cu vrăjmaşul, şi nutriţi atributele lui. Inima este împărţită. În mod virtual a avut loc o respingere a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, şi o răzvrătire faţă de Legea Sa.

Dacă s-ar fi permis oamenilor să-şi împlinească voia  şi calea în legătură cu semenii lor, fraţii lor în credinţă, am fi avut o reprezentare despre ceea ce ar fi fost dacă mâna lui Dumnezeu nu ar fi acoperit pe poporul Său. Astfel de poziţii nu am mai văzut să fie asumate de adventişti de ziua a şaptea. Am fost făcută să apreciez valoarea sufletului omenesc, şi am dobândit o slabă idee despre cât de mult valorează un suflet pentru Dumnezeu. Apoi mi-a fost arătat cât de puţin apreciază omul sufletele pentru care a murit Hristos [1632]. Un spirit care a ruinat credinţa şi a corupt principiile multora, a dobândit o putere de control la sediul instituţiei de publicaţii din Battle Creek, şi în mare măsură a cuprins toată conducerea. Respectul puţin pe care unii dintre cei implicaţi l-au arătat faţă de mine, a făcut mult rău. Spiritul acesta a fost exercitat faţă de bărbaţi care sunt mult mai drepţi decât cei ce sunt în poziţii de încredere. Din nou şi din nou sufletul meu a fost cuprins de o agonie ce nu se poate descrie, din cauza acestor lucruri, care mi-au fost arătate în desfăşurarea lor. Voi v-aţi îndepărtat mult de cale. Din cauza practicilor necinstite, simţul vostru de dreptate s-a pervertit. Iubirea faţă de sine este cea care predomină, iar iubirea faţă de Hristos aproape s-a stins.

Nicio acţiune nu este înfăptuită faţă de semenii voştri, care să nu-l privească pe Dumnezeu. El este păzitorul etern, universal, al dreptăţii. Voi nu puteţi fugi de prezenţa Lui, chiar dacă aţi vrea. El va lua poziţie împotriva tuturor celor care vor comite un singur act de răutate faţă de semenii lor, mici sau mari, bogaţi sau săraci. Mâna Lui este întinsă ca o pavăză peste drepturile fratelui în faţa fratelui. Niciun om nu poate răni sau zdrobi sufletul sau drepturile fratelui său, fără să lovească împotriva mâinii justiţiei care ţine sabia.

Dacă oamenii ar fi liberi să se îndepărteze de cerinţele Domnului şi dacă ar putea să înalţe standarde ale datoriei pentru ei înşişi, ar exista o varietate de standarde stabilite, pentru a se potrivi diferitelor minţi. Oamenii s-ar simţi competenţi să ia guvernarea din mâinile lui Dumnezeu, şi să acţioneze ei înşişi ca dumnezei. Legea eu-lui ar fi înălţată. Voinţa oamenilor ar fi supremă, iar voinţa cea înaltă şi sfântă a lui Dumnezeu, intenţia Lui de iubire faţă [1633] de moştenirea Sa, ar fi dezonorată şi nesocotită. Când oamenii se simt liberi să-şi aleagă propria cale, se află în controversă cu Dumnezeu. Nu este loc pentru zei în cer sus. Dumnezeu este singurul Dumnezeu adevărat. El cuprinde tot cerul. Aceia care se supun acum voinţei Lui, vor vedea faţa Lui; iar numele Lui va fi pe fruntea tuturor celor ce sunt curaţi şi sfinţi.

Toţi cei care lucrează în ţara noastră ar trebui să aibă îmbinate atributele Martei şi ale Mariei. Eu-l şi egoismul trebuie să fie pierdute din vedere. Dumnezeu caută femei serioase ca lucrători, înţelepte, cu inima caldă, sensibile şi credincioase principiului. El caută femei perseverente, care se vor gândi foarte puţin la sine şi la convenienţele personale, care îşi vor desprinde minţile de la sine şi le vor concentra asupra lui Hristos, rostind cuvintele adevărului. Rugându-se împreună cu persoanele la care pot avea acces, muncind pentru convertirea sufletelor. Sufletele încropite, îngăduitoare faţă de sine, concentrate pe sine, lacome, se vor dovedi a fi cele mai mari pietre de poticnire pentru lucrarea lui Dumnezeu. Acestea trebuie să se găsească în fiecare întreprindere pe care a instituit-o Dumnezeu.

Aceia care lucrează pentru Dumnezeu îşi vor da seama că unii oameni sunt inaccesibili. Aceştia par să fie ofensaţi de faptul că le invadaţi terenul privat al credinţei şi devoţiunii lor, motiv pentru care nu privesc cu bunăvoinţă pe cei ce sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. Lucrătorii aceştia trebuie să-şi întoarcă privirile de la ei către Isus, acordând multă atenţie îndrumărilor aflate în lucrarea Lui. Hristos, nădejdea slavei, trebuie să ia chip în ei. Sufletul trebuie să fie dezbrăcat de orice mulţumire de sine. Întoarceţi-vă privirea de la sine, către Hristos. Faceţi eforturile cele [1634] mai serioase ca să imitaţi modelul vostru, Isus Hristos. Agenţii omeneşti care lucrează împreună cu Dumnezeu vor avea Spiritul rugăciunii. Ei vor face tot ce este posibil ca sfinţenia şi neprihănirea Fiului lui Dumnezeu să fie transcrise în inimile lor şi să fie exprimate în vieţile lor. Nu se va vedea fariseismul rigid, ci răbdarea, îndurarea, iubirea, umilinţa şi pacea se vor da pe faţă în vieţile lor.

Ce scuză avem, surorile mele, pentru că nu ne devotăm tot timpul posibil cercetării Scripturii, pentru a face din mintea noastră un depozit de lucruri preţioase, pe care să le putem prezenta celor ce sunt interesaţi de adevăr. Vor surorile noastre să se ridice în faţa situaţiei de urgenţă? Vor ele să lucreze pentru Stăpânul lor? Ele trebuie să aibă Spiritul lui Hristos, în aceeaşi măsură în care poartă numele Lui. Ele trebuie să umble întocmai aşa cum a umblat El, curăţindu-şi sufletele de orice mânjeşte, după cum Hristos Însuşi este curat. Când Hristos a murit pentru a răscumpăra întreaga rasă umană de la ruină, cu siguranţă a avut în vedere lucruri mai mari decât cele la care sunt martori ochii noştri. Domnul nu a intenţionat niciodată ca marea majoritate a oamenilor din lume să moară în păcatele lor.[1635]