Scrisoarea 51a, 1895 - Către H. Lindsay

Scrisoarea 51a, 1895 - Către H. Lindsay

Scrisoarea 51a, 1895
Tasmania,
1 mai 1895

CĂTRE  H. LINDSAY

 

Dragă frate Harmon Lindsay:

Am sperat că niciodată nu voi fi obligată să-ţi mai scriu o mărturie de mustrare. De ani de zile, cazul tău mi-a fost prezentat cu diferite ocazii. Mi-a fost arătat că de când te-ai convertit, ai fost într-un pericol continuu. Ai alergat bine, după cum s-a văzut, pentru un timp, dar când cursul acţiunii tale este pus la îndoială sau ţi se pun piedici, purtarea ta dovedeşte că trăsăturile tale greşite de caracter nu au fost aduse în totalitate sub influenţa Duhului lui Dumnezeu. Când am vorbit altora, am dat o solie şi pentru tine, dar nu am fost constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să spun, Harmon Lindsay, tu eşti omul. Niciodată nu am încetat să simt milă şi o tristeţe adâncă a inimii, faţă de tine, însă niciodată nu m-am simţit în unitatea deplină a spiritului, cu tine.

După întâlnirea de la Minneapolis, ai călcat pe urmele cărturarilor şi fariseilor. Niciodată nu vei avea dovezi mai mari despre lucrarea Duhului Sfânt decât ai avut la această reuniune. Din nou şi din nou, Duhul Domnului a venit în cadrul întrunirii cu putere de convingere, în ciuda necredinţei manifestate de unii dintre cei prezenţi, dar ai fost înşelat, ai avut prejudecăţi, şi ai manifestat spiritul acelora care au refuzat să recunoască pe Hristos. Ai călcat pe căile lor, şi ai refuzat să recunoşti greşelile şi erorile pe care le-ai făcut opunându-te soliei pe care Domnul, în îndurarea Sa, ţi-a  trimis-o. Ulterior, la întrunirile Conferinţei de la Battle Creek, deşi ţi-au fost date dovezi după dovezi, ai refuzat să accepţi solia trimisă ţie de Dumnezeu. Tu nu ai vrut să-ţi smereşti mândria şi să te pocăieşti; atitudinea ta greşită a rămas neschimbată. [1344]

Uneori ai fost adânc impresionat de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu, şi ai fost aproape gata să cazi pe Stâncă şi să fii zdrobit, dar te-ai hotărât să rezişti. Împreună cu alţii, ai umblat pe aceeaşi cale pe care au umblat evreii rebeli; acelaşi spirit care i-a inspirat, te-a inspirat şi pe tine, iar rezultatele au fost similare. Ai nevoie de un spirit care se lasă învăţat. Niciodată nu vei găsi odihnă până când nu renunţi la hotărârile tale, la voia ta încăpăţânată, şi până nu încetezi să te opui apelurilor Duhului lui Dumnezeu.

Ai pasiuni naturale puternice, care au nevoie să fie liniştite şi stăpânite. Deşi eşti bărbat în toată firea, nu eşti bărbat cu stăpânire de sine, ci ai prejudecăţi iraţionale şi dispoziţia încăpăţânată a unui copil nestăpânit. Odată ce iei o poziţie, o menţii cu orice preţ. Cunoscând dispoziţia şi temperamentul tău, ştiind că atunci când porneşti pe o pistă greşită, orice eforturi făcute pentru a schimba cursul tău te vor face să fii şi mai persistent, n-am făcut niciun efort special pentru tine, de teamă că opoziţia ta te va pune cu totul de partea lui Satana, aşezându-te sub steagul negru al necredinţei.

Tu ai respins solia pe care Domnul ţi-a trimis-o, nu pentru că aceasta a fost o greşeală, ci pentru că ţi-ai fixat picioarele pe calea necredinţei, pe care au mers oamenii din Nazaret. Hristos „a venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I S-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea [1345], şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.’ Pe urmă a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: ‚Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.’  Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşeau din gura Lui, şi ziceau: ‚Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?’ Isus le-a zis: ‚Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ‚Doctore, vindecă-te pe tine însuţi’; şi Îmi veţi zice: ‚Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.’ ‚Dar’, a adăugat El, ‚adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi, Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul.’ Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie. Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.”

Împreună cu mulţi alţii, ai fost lovit cu orbire. Pasiunea sălbatică a conducătorului puterilor întunericului a fost peste voi. Dar, nu este puţin lucru să-ţi închizi ochii ca să nu vadă şi urechile ca să nu audă, şi să îţi întuneci înţelegerea ca să nu fii convins [1346] de manifestările Duhului lui Dumnezeu. Este un lucru periculos să spui că lucrarea Duhului lui Dumnezeu este lucrarea lui Satana.

Hristos Şi-a dat viaţa Lui pentru tine, ca să pună la îndemâna ta viaţa veşnică. Pe când Sfătuitorul divin privea la tine, l-am auzit spunând: „Oh, cine te-a fermecat ca să nu asculţi de adevăr?” Ai avut o carte pe care ai studiat-o.  Solul ceresc a luat această carte de la tine, şi ţi-a pus Biblia în mână, zicând: „Cuvântul lui Dumnezeu, care te va judeca în ziua de pe urmă, este singura în măsură să te facă înţelept spre mântuire. Numai Biblia poate fi un sfătuitor sigur şi o călăuză pentru tine. Ea te va convinge de proviziile ample făcute pentru toţi cei care vor să vină la Isus.

Hristos invită pe toţi cei care pretind a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu, să ia în considerare cuvintele pe care le-a adresat în rugăciune Tatălui chiar înainte de vânzarea şi moartea Sa: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” Aceste cuvinte deschid înaintea noastră un domeniu de studiu pe care l-am neglijat în mod ciudat. Prin lipsa lor de interes faţă de cuvântul lui Dumnezeu, bărbaţi şi femei absentează de la şcoala lui Hristos, alegând să-şi slujească lor înşişi; ca urmare sigură, ei rămân în întunericul înşelăciunii, luptând împotriva erorii, luptând împotriva lui Dumnezeu şi închizându-şi ochii faţă de adevăr. Ne vom aşeza noi, în aceste zile din urmă, în rândurile celor care deplâng  lipsa Duhului lui Dumnezeu şi care, cu toate acestea, nu caută pe Dumnezeu ca să Îl poată găsi? Uneori, unii sunt convinşi şi sunt treziţi, dar ei slujesc lui Dumnezeu cu o inimă împărţită şi în curând cad din nou sub puterea înşelăciunii, slujind lumii sub pretextul de a sluji lui Dumnezeu. Dumnezeu spune despre toţi aceştia că nu sunt slujitori ai Lui, ci slujitori ai păcatului. [1347]

Fratele meu, mustrarea lui Dumnezeu este asupra ta, pentru că ai lepădat adevărul. Lumina a venit la tine din nou şi din nou, după adunarea de la Minneapolis, dar respingând solia pe care a trimis-o Dumnezeu, tu L-ai respins pe El. Necredinţa ia în stăpânire sufletul tău, pentru că nu ai luat jugul împreună cu Hristos. Te-ai gândit că ai crescut în înţelepciune, dar ruşinea şi confuzia va fi partea tuturor celor care nu sunt sfinţiţi prin adevăr. În timp ce te acoperi cu idei şi teorii necredincioase, nu poţi purta haina neprihănirii lui Hristos, şi fără această haină nu poţi intra la ospăţul nunţii Mielului. Dumnezeu ţi-a dat lumină mare, şi vei fi tras la răspundere pentru toate privilegiile pe care le-ai avut de a te familiariza cu Dumnezeu şi adevărul Său.

Noi nu ne facem datoria dacă nu suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, dacă nu ne ducem mântuirea până la capăt, cu frică şi cutremur. Ca slujitori ai lui Isus Hristos, noi trebuie să ne aşezăm în lumină, să facem spre slava lui Dumnezeu tot ceea ce facem. Dar tu nu ai umblat în lumină, când aceasta a venit la tine. Tu nu ai deschis uşa inimii tale când Hristos a ciocănit în ea. În loc să faci aşa, ţi-ai deschis inima înaintea agenţilor care nu au nicio legătură cu Dumnezeu. Dumnezeu te invită să duci până la capăt mântuirea ta, cu frică şi cutremur, pentru că Dumnezeu este Cel care lucrează în tine şi voinţa şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Principiul acesta trebuie să călăuzească pe toţi cei care vor să fie printre cei răscumpăraţi în împărăţia lui Dumnezeu.

Mi-a fost arătat că eşti în primejdie. Dragostea lumii a pătruns în inima ta, iar dragostea de adevăr a fost alungată de acolo. Tu nu ai slujit [1348] pe Domnul şi Stăpânul cu toată inima şi din tot sufletul; un alt conducător, diferit de Isus Hristos a primit slujirea ta. După ce se vedea, tu ai umblat în armonie cu fraţii tăi, iar ei au pus asupra ta responsabilităţi pe care niciodată nu ar fi trebuit să ţi le încredinţeze. Ai acceptat aceste responsabilităţi, măcar că ştiai că, dacă fraţii tăi ar fi cunoscut adevărata ta gândire şi practică interioară, nu ar fi făcut aşa cum au făcut. Este nevoie ca fiecare din noi să ţinem seama de porunca, „În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” În ceea ce priveşte activitatea, eşti curat, dar nu toate lucrările tale vor suporta testul cuvântului lui Dumnezeu. Nu ai nutrit dragostea de adevăr în inima ta, deşi ai păstrat în anumite privinţe forma de evlavie. Ai căutat să gestionezi lucrurile potrivit voii şi căii lui Harmon Lindsay, dar toată lucrarea exterioară este zadarnică dacă Dumnezeu nu lucrează înăuntru. Poziţia pe care ai acceptat-o cere capacitate consacrată şi o inimă pură, sfinţită. Dar am auzit că dai sfaturi greşite în ceea ce priveşte dispunerea de mijloacele date de aceia care au fost mânaţi de Duhul Sfânt să vândă ceea ce au şi să ajute lucrarea lui Dumnezeu.

De la întâlnirea Minneapolis încoace, influenţa ta şi a fratelui A. R. Henry, au fost ca o atmosferă de malarie în inimile poporului lui Dumnezeu. Voi nu aţi căutat să îi întemeiaţi în adevăr, ci mai degrabă să le slăbiţi credinţa. Aţi fost ca sarea care şi-a pierdut gustul. Deşi fraţii te privesc încă cu încredere, eşti un administrator necredincios. Seminţele puse de Satana în mintea ta, le-ai semănat în minţile şi inimile altora. Poţi să iei înapoi aceste seminţe ale necredinţei? – Niciodată. Ele vor răsări şi vor da o recoltă pe care nu vei vrea să o strângi. [1349]

În ziua când fiecare om va fi răsplătit după faptele lui, Dumnezeu se va uita la inimile celor care au fost înşelaţi de îndoielile tale şi va spune, „Un vrăjmaş a făcut lucrul aceasta.” Inima ta nu este în adevăr, deoarece adevărul nu este în inima ta. Dar cât timp mai este îndurare, du-te la Dumnezeu pentru a găsi pocăinţă. Caută-L zi şi noapte, nu slăbi niciodată eforturile tale. Tu îţi croieşti propriul tău destin, dar trebuie să lucrezi în direcţia opusă celei în care ai lucrat, dacă eşti mântuit. Pocăieşte-te şi fii convertit. Fă tot ce poţi pentru a contracara efectele lucrării tale din trecut.

Dumnezeu ţi-a dat puteri morale şi sensibilităţi religioase, dar tu nu ai încercat să cooperezi cu El. Pentru a face ispăşire pentru păcatele tale, pentru a te împăca cu Sine, El a dat viaţa singurului Său Fiu. El ţi-a arătat lumina, adevărul şi calea, dar tu te-ai opus Duhului lui Dumnezeu, şi ai ales să umbli în lumina scânteilor tăciunilor aprinşi de tine. Cuvintele rostite de Hristos lui Nicodim se aplică în cazul tău: „Adevărat, adevăra îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Dumnezeu ţi-a dat privilegiul de a-L primi pe El, Lumina lumii, dar de ani de zile tu te-ai opus Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, şi adevărul s-a scurs din inima ta ca apa dintr-un vas spart. Ai întors spatele lui Isus, spunând, nu numai în gândurile tale ci şi prin cuvintele şi lucrările tale, „Domnul meu zăboveşte să vină.” Da, seminţele necredinţei tale au căzut aici şi acolo, şi e trist gândul că nu le poţi strânge înapoi, nu poţi contracara influenţa ta.

Atât de mult ai iubit lumea şi lucrurile din lume, că orice altceva a ajuns ceva secundar. Influenţa [1350] pe care familia ta a avut-o asupra ta, a fost rea, şi tu la rândul tău ai avut o influenţă rea asupra familiei. Credinţa ta a fost neclară, şi ai refuzat ajutorul pe care Dumnezeu ţi l-a trimis şi cu care ai putea, dacă ai vrea, să-ţi supui natura ta. Cooperând cu ajutorul pe care Dumnezeu ţi l-a dat, şi folosind ajutorul Lui, I-ai putea sluji eficient, din toată inima. Dar tu ai aprins un foc străin. Este de datoria ta să-ţi foloseşti puterile date de Dumnezeu, în slujirea Creatorului tău, profitând de orice ocazie cu sârguinţă şi conştiincios. Dumnezeu nu va accepta nimic în afara unei slujiri consacrate.

Soţia şi copiii tăi, nu au iubirea lui Dumnezeu în inimile lor. Dragostea lor faţă de îngăduinţa egoistă este atât de puternică, încât ei sunt pietre de poticnire în calea altora. Cei cu care se asociază nu sunt făcuţi mai buni, ci mai răi, din cauza asocierii. Sunteţi voi, ca familie, epistole vii ale lui Dumnezeu, cunoscute şi citite de toţi oamenii? Viaţa spirituală a sufletului se stinge din cauza iubirii faţă de lucrurile lumii. Adevărul practic, nu este dorit de tine, frate Lindsay, sau de familia ta, prin urmare, Dumnezeu nu poate stăpâni în inimile voastre. Ca agenţi omeneşti, noi trecem prin încercări, pregătindu-ne pentru veşnicie. Oferindu-vă pe Isus, Dumnezeu v-a dat tot cerul. Dacă-L veţi primi, veţi avea puterea morală de a învinge tot răul, şi veţi fi părtaşi de natură divină. Dumnezeu vă invită să mâncaţi din pâinea vieţii, şi să beţi din apa vieţii, prin care El doreşte să primiţi puterea de a fi conlucrători cu Dumnezeu.

Dumnezeu te consideră pe tine şi pe soţia ta, responsabili pentru neglijenţa în instruirea şi educarea corectă a copiilor voştri, în aşa fel încât vieţile lor să nu fie superficiale şi lipsite de bazele solide, care pot face din ei ceea ce Dumnezeu intenţionează să fie. Sora [1351] Lindsay va avea de dat o socoteală solemnă lui Dumnezeu pentru neglijarea ei de a trăi o viaţă creştină. A învăţat ea pe copiii ei să se tăgăduiască pe sine, a practicat ea tăgăduirea de sine? Tu nu vei sta mult timp în locul în care stai. Solia lui Dumnezeu pentru voi, ca familie, este una decisivă. „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.” Sora Lindsay are nevoie să studieze instrucţiunile date în Cuvântul lui Dumnezeu, „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.”

„Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca meşter-zidar  înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra. Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos. Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, trestie, lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămâne în picioare, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” [1352]

Ca familie, ce aţi făcut pentru Stăpân? Ce materiale puneţi în clădirea caracterului? În ziua în care tot ceea ce este lipsit de valoare, va fi ars, veţi constata voi că aţi pus pe temelie „lemn, fân, trestie”? Frate Lindsay, raportul tău este mult mai rău în ochii lui Dumnezeu decât cel al familiei tale, pentru că talente mari ţi-au fost încredinţate. Dacă ţi-ai fi folosit talentele şi ai fi umblat în sfatul lui Dumnezeu, ai fi exercitat o influenţă care ar fi condus pe soţia şi copiii tăi, pe drumul drept. Ce vei răspunde lui Dumnezeu în ziua când cazul fiecăruia va fi văzut aşa cum este?

Fratele meu, fac apel la tine, ca una care iubeşte sufletul tău. Cât timp mai este har, cazi pe Stâncă şi fii zdrobit, ca Isus Hristos să te poată face după propria Sa asemănare. Te rog, citeşte şi studiază cu atenţie capitolul al doilea din 1Corinteni şi, dacă discernământul tău nu este cu totul pervertit, vei zări ceva din starea ta prezentă. Vei înceta să conduci alte suflete pe cărări false.

Fratele meu, de ce nutreşti în suflet o asemenea amărăciune împotriva fratelui A.T. Jones şi a fratelui Waggoner? Pentru acelaşi motiv pentru care Cain a urât pe Abel. Cain a refuzat să ţină seama de instrucţiunile lui Dumnezeu, şi pentru că Abel a căutat pe Dumnezeu, şi a urmat voia Lui, Cain l-a ucis. Dumnezeu a dat fratelui Jones şi fratelui Waggoner o solie pentru oameni. Tu nu crezi că Dumnezeu i-a ridicat, dar El le-a dat lumină preţioasă, şi solia lor a hrănit poporul lui Dumnezeu. Prin faptul că respingi solia rostită de către aceşti oameni, tu respingi pe Hristos, Dătătorul soliei. De ce încurajezi atributele lui Satana? De ce tu şi fratele Henry [1353] dispreţuiţi pe slujitorii împuterniciţi ai lui Dumnezeu, şi de ce încercaţi să vă îndreptăţiţi singuri? Lucrarea voastră este descoperită înaintea lui Dumnezeu. „Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă, de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi?”

Domnul a apelat la tine din nou şi din nou, mustrând spiritul tău încăpăţânat, necredincios, dar decât să cazi pe Stâncă şi să fii zdrobit, mai bine ai devenit altoi al unei viţe străine, care în final va fi adunată şi arsă. Este dificil pentru tine să arunci credinţa religioasă pe care ai mărturisit-o atât de mult timp, dar tu nu eşti creştin în inimă, pentru că nu ai roadele Duhului lui Hristos. O putere lucrează în tine, căutând să stingă razele strălucitoare ale neprihănirii lui Hristos, pe care de atâţia ani ai refuzat să o primeşti. Iuda ar fi putut fi disciplinat de lecţiile lui Hristos, aşa cum au fost ceilalţi ucenici, dar el a refuzat să primească şi să practice cuvintele lui Hristos. Deşi a fost considerat de către ceilalţi ucenici un urmaş credincios al lui Hristos, el nu a fost transformat în caracter. El a avut o legătură exterioară cu mica biserică a ucenicilor, dar nu a avut o legătură a inimii cu Hristos.

Dumnezeu este îndelung răbdător şi doreşte ca niciunul să nu piară, dar ziua judecăţii Lui va veni în cele din urmă. „Ferice de robii aceia, pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea Lui!” Oh, de te-ai trezi înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu, şi de te-ai pregăti pentru a întâlni pe Dumnezeul tău. Adesea, Duhul lui Dumnezeu a luat din lucrurile lui Dumnezeu şi ţi le-a arătat, dar ai refuzat să le accepţi, şi prin refuzul tău ai dispreţuit adevărul şi te-ai aşezat pe calea evreilor nepocăiţi. Ai uitat că Dumnezeu, care este puternic pentru a mântui, este, de asemenea, puternic să lovească pe dispreţuitorii legii Sale? Acesta poate fi ultimul [1354] apel pe care Domnul ţi-l va adresa, pentru că există o linie dincolo de care răbdarea lui Dumnezeu nu trece. Prin împotrivire continuă, păcătosul se aşează în poziţia în care nu mai ştie nimic decât să se opună. Pentru că nu ia în considerare apelurile milei lui Dumnezeu şi continuă să sădească seminţele necredinţei, semnul îngrozitor este pus pe uşa lui, „Efraim s-a lipit de idoli: lasă-l în pace!” Isus plânge pentru tine, spunând, „De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” Nu mai întrista pe Mântuitor prin opoziţia ta. „Ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.” [1355]