Scrisoarea 53, 1895 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 53, 1895 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 53, 1895
10 septembrie 1895
Norfolk Villa,
Granville

 CĂTRE O.A. OLSEN

 

Iubite frate,

De ani de zile am dus o povară mistuitoare, pentru cauza lui Dumnezeu în Battle Creek. Acum sunt foarte tulburată din cauza formei pe care o iau lucrurile acolo, şi din cauza influenţei care se exercită pretutindeni asupra lucrării. Te întreb, fratele meu, cum poţi să încredinţezi atât de multă responsabilitate în lucrare lui A.R. Henry şi lui Harmon Lindsay, şi să-i trimiţi încoace şi încolo în tot câmpul? Ei nu vestesc nici prin cuvânt şi nici prin exemplu, solia îngerului al treilea. Atmosfera care înconjoară sufletele lor, care este descoperită prin spirit şi influenţă, arată faptul că ei, în experienţa lor, au pierdut spiritul lui Dumnezeu din inimile lor. Ei sunt puşi ca responsabili peste multe, multe lucruri, în timp ce ei nu simt că trebuie să dea socoteală lui Dumnezeu.

Fratele J.N. Nelson, de la biroul editurii, nu poate fi socotit exact în aceeaşi poziţie cu aceşti bărbaţi, dar are nevoie de un altfel de caracter. El nu are curtoazia aceea creştină, blândă, ce are influenţă salvatoare, parfumată, asupra minţilor celor care se asociază cu el sau au de făcut anumite lucruri împreună cu el. Deşi poate că se ţine de principii drepte, felul lui de a reprezenta aceste principii produce o impresie dezagreabilă asupra minţilor celor ce se asociază cu el. Cuvintele lui, felul de exprimare, dă naştere la gânduri şi sentimente foarte criticabile. Un om bun trebuie să îşi manifeste principiile, dar poate să o facă într-un fel care să nu lase o impresie aşa de neplăcută asupra celor cu care are de-a face. Dumnezeu cere fratelui Nelson [1421] să înveţe lecţiile Lui în mod mai desăvârşit, în şcoala lui Hristos. Principiile Lui să fie păstrate mai viu în faţa minţii lui, pentru ca ele să poată produce în el roadele paşnice ale neprihănirii. Felul lui nefericit de exprimare şi spiritul de critică îi distruge influenţa care, dacă ar fi sfinţită, ar putea fi de o reală valoare.

Domnul vrea ca fratele Nelson să se îmbrace cu hainele neprihănirii, şi să aducă în viaţa practică dulceaţa şi mireasma caracterului lui Hristos. Fratele acesta posedă calificări ale minţii şi caracterului care, dacă ar fi sfinţite zilnic pentru folosul Stăpânului, ar face din el un vas pentru slavă. Însă el are nevoie să fie format şi modelat după Isus. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori.”

Aş vrea să-i spun fratelui Nelson: lasă inima ta să se unească cu inima iubirii infinite, lasă viaţa ta să fie împletită, prin legături nevăzute, împreună cu viaţa lui Isus. Viaţa ta să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, apoi, pentru că Hristos trăieşte, vei trăi şi tu. Dumnezeu vrea să Îl laşi pe El să te conducă, să poţi să fii un creştin iubitor. Domnul vrea ca trăsăturile de caracter naturale şi cele ereditare să ajungă sub cuţitul care curăţă. Priveşte neîncetat la Isus, ca să poţi prinde spiritul Lui, şi să preţuieşti calităţile caracterului creştin. Atunci va fi recunoscut [1422] de toţi cei ce au vreo legătură cu tine, că ai învăţat de la Hristos blândeţea Lui, afecţiunea, gingăşia şi simpatia Lui. Să nu fii nicidecum mulţumit, până când nu vei avea un spirit iubitor şi plăcut. Cuvintele tale să iasă din visteria cea bună a inimii, ca să întărească, să ajute, să binecuvânteze şi să-i cucerească pe toţi din jurul tău. Adevărata conştiinciozitate va face ca viaţa religioasă să fie atractivă. Însă religia ta are prea multă aciditate ca să fie plăcută la gust. Tu îţi acreşti influenţa prin fermitatea ta fixă, încăpăţânată. Critica ta necruţătoare muşcă tot ce apucă. Dumnezeu să te ajute fratele meu, căci ai nevoie să fii topit.

Alţii, prind spiritul tău. Sămânţa pe care o semănăm va produce o recoltă de bunătate, răbdare, blândeţe şi iubire, sau exact opusul. Nu este în planul tău să faci ceva rău, dar tu nu vezi nevoia de a face fapte plăcute aşa încât oamenii să poată primi de la tine o impresie mai bună despre caracterul creştin. Mai mult din spiritul ucenicului preaiubit Ioan, te-ar face să fii mai plăcut şi mai atrăgător, şi ai fi un exemplu mai bun despre ce înseamnă o adevărată viaţă creştină.

Mulţi, mulţi, au nevoie să le fie înmuiate inimile. Fii sănătos în principii, credincios lui Dumnezeu, dar nu manifesta aspecte rigide, neplăcute de caracter. Dumnezeu nu vrea să atragi dispreţul asupra ta pentru că eşti maleabil ca şi cum ai fi o minge de mastic, ci El vrea să fii în principii la fel de solid ca o stâncă, totuşi cu o bunăvoinţă sănătoasă. La fel ca Stăpânul, fii plin de har şi adevăr. Isus a fost neatins de stricăciune, nemânjit, totuşi în viaţa Lui au fost amestecate amabilitatea, blândeţea, bunăvoinţa, simpatia şi iubirea. Celor mai săraci nu le era teamă să se apropie de El; nu se temeau că vor fi respinşi.

Aşa cum a fost Hristos, ar trebui să fie orice creştin, în sfinţenia şi [1423] frumuseţea cuceritoare a caracterului. El este Modelul nostru.

„Învăţaţi de la Mine”, zice Isus, „căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Ar trebui să învăţăm cu toţii de la Hristos ce înseamnă să fii creştin. Haideţi să învăţăm de la El cum să combinăm fermitatea, dreptatea, puritatea şi integritatea cu curtoazia lipsită de egoism şi cu simpatia plină de bunătate. În felul acesta caracterul devine plăcut şi atrăgător. Frumuseţea sfinţeniei va dezarma pe batjocoritori.

Lucrătorii de la Editura Review and Herald nu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, decât dacă caracterul lor reflectă caracterul lui Hristos. Inima trebuie să primească din torentul divin, şi să se reverse în şuvoaie bogate de har şi îndurare spre alte inimi. Toţi ce vor să câştige suflete pentru Hristos trebuie să fie atrăgători. Un cuvânt pentru cel înţelept este suficient.

Ellen G. White [1424]