Scrisoarea 55, 1894 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 55, 1894 - Către O.A. Olsen

Scrisoarea 55, 1894
Norfolk Villa,
Prospect Hill,
Granville,
New South Wales

CĂTRE O.A. OLSEN

 

Dragă frate Olsen,

Am sentimente foarte tandre faţă de tine. Înţeleg modul în care eşti pus în legătură cu lucrarea, şi mă rog pentru tine, şi cred că Dumnezeu te va conduce, şi te va călăuzi; dar am simţit că a venit timpul pentru mine să stau în Dumnezeu, şi numai în El. Şedinţele de comitet de la Battle Creek mă tratează după propriile lor idei, aşa cum au tratat pe alţii şi cum vor continua să o facă, până când vor fi convertiţi; iar dacă vrăjmaşul m-ar putea deprima şi descuraja prin felul acţiunii lor, el ar jubila. Nu am avut simpatie sau credinţă şi încredere din partea unor oameni care fac parte din comitetele voastre, de aceea, nu mă simt sub restricţiile pe care ei doresc să mi le impună. Dacă ei ar putea vedea lucrurile într-o lumină corectă, ar vedea şi ar înţelege că eu am o legătură şi o experienţă în lucrare, pe care niciunul dintre ei nu o are; suspiciunea lor constantă, invidiile şi presupunerile rele stau în calea propriei lor avansări spirituale, precum sunt şi un obstacol hotărât pentru mine.

Eu plâng acum pentru că nu am făcut lucrarea pe care ar fi trebuit să o fac atunci când nepotul meu, Frank Belden, şi căpitanul Eldridge au fost în funcţii de răspundere şi nu au avut apreciere faţă de Marea Luptă, Vol. 4, pe care oamenii ar fi trebuit să-l aibă atunci, aşa cum îl au acum. Ce efect a avut asupra lor tot ce le-am spus cu o inimă împovărată, prezentând aceste lucruri înaintea lor? Acelaşi efect ca şi cum aş fi vorbit unei pietre. Povara mea, întristarea mea, au fost interpretate ca fiind din motive egoiste. Ei m-au judecat prin ei înşişi. Ei au ascultat de sine în propria lor conducere, pentru ca această  carte pe care oamenii ar fi trebuit să o aibă, pe care Domnul voia ca ei să o aibă, să fie lăsată fără folos şi moartă încă din editură. Lumină venită din cer a fost în acea carte, dar ce socoteală [1280] vor trebui să dea acei oameni lui Dumnezeu, pentru puţina credinţă şi încredere manifestată faţă de această carte, ca avertismentele să nu poată ajunge la oameni măcar că trebuia să le fi avut? Sunt atât de bucuroasă că oamenii le pot avea acum. Întârzierea a fost invenţia lui Satana. El a lucrat cu sârguinţă şi a adus o stare de lucruri ca lucrarea să nu poată merge acum aşa cum ar fi trebuit să meargă şi să fie făcută lucrarea ei, pe care Domnul mi-a prezentat că trebuie să fie făcută. Cei care au împiedicat lucrarea, vor trebui să răspundă lui Dumnezeu pentru aceasta.

Ce putere am avut, în pofida poziţiei mele şi a legăturii cu lucrarea, pentru a schimba starea lucrurilor în şedinţele de comitet şi în deciziile luate în Battle Creek de către oameni fermi, hotărâţi şi decişi să aibă propriul drum? Nicio putere. Este Cineva care zice, „Ştiu faptele tale.” Ce motiv aş avea să am încredere oarbă în deciziile luate de aceste comitete, care au tratat solia şi solul aşa cum au făcut-o? Nu am toate motivele să cred că, dacă ar putea dirija lucrurile ca să mă pună în locuri dificile, ar face-o? Ei au făcut-o. M-am gândit că ar trebui să notez toate cheltuielile pe care le-am făcut pe banii mei de când sunt în Australia, pentru lucrarea de caligrafiere şi de pregătire a articolelor pentru scrierea cărora m-am trezit în timpul nopţii ca să le termin, şi să trimit cifrele fraţilor mei în comitetele voastre, dar nu-mi iau necaz pe cap. Dumnezeu ştie toată povestea. Sunt bolnavă şi dezgustată de conducerea acestor lucruri.

Dacă nu am fost în câmp de un timp destul de îndelungat, şi dacă integritatea şi puritatea mea, caracterul lucrării mele, activitatea mea ferită de stricăciune, nu este demonstrată mai presus de astfel de critici, nici nu va fi. Este evident că Satana are putere asupra minţii omeneşti ca să pună interpretările sale asupra problemelor, în minţile omeneşti care nu sunt pe deplin sub influenţa sfinţitoare a Duhului lui Dumnezeu, aşa că nimic nu se va schimba. Faptele vor fi înţelese greşit, iar eu nu ar trebui să-mi întristez sufletul sau să aduc poveri care nu sunt necesare asupra lucrătorilor mei, şi să intru [1281] în detalii ca să-i fac să înţeleagă fiecare element, pentru a preveni primirea suspiciunilor care sunt gata să încolţească în orice moment când ei cred că văd o şansă. Eu nu mă voi umili înaintea unor astfel de minţi. A sosit timpul să stau în Dumnezeu şi numai în El.

Când am fost prezentă în Duhul în comitetele voastre şi am auzit deciziile şi modul în care au fost decise problemele legate de cazuri individuale, nu mi-a crescut credinţa în oamenii din consiliile voastre, şi, ca să devin dependentă de controlul desfăşurat de ei, aceasta va fi atunci când voi avea dovezi clare că bărbaţii cu minţi puternice din consiliile voastre, cei care iau decizii şi fac planuri, sunt convertiţi. Poziţia mea este că voi lucra pentru Dumnezeu, voi folosi fiecare putere pe care Dumnezeu mi-a dat-o ca să o am în mâinile mele, datorită sfatului lui Dumnezeu, şi toate mijloacele de care pot dispune în mod onorabil pentru a le utiliza după îndrumarea lui Dumnezeu, în câmpurile lipsite. Nu am nicio povară, niciun sfat de la Domnul ca să-mi pun în pericol sănătatea şi viaţa, pentru a scuti conferinţa de cheltuieli, când ştiu că nu trebuie să mai fac aşa cum am făcut, să mă aşez în acea lepădare de sine care ar fi dăunătoare pentru sănătatea mea, sau să încerc să scutesc conferinţa de cheltuielile de călătorie, lucru care de multe ori aproape că m-a costat viaţa. Willie a făcut aceasta atât de mult încât nu poate să o mai facă, pentru că şi-a înrăutăţit foarte mult starea sănătăţii; şi cei care stau în afară, cei care sunt la distanţă, nu vor aprecia lucrarea lui nici chiar dacă el şi-ar pierde viaţa. A venit timpul să privim la Dumnezeu şi doar la El, şi să avem ochiul îndreptat numai spre slava lui Dumnezeu, pentru a sluji Lui; Domnul, Dumnezeul lui Israel vrea să ne închinăm şi să Îi slujim şi să Îl onorăm cu tot ce ne stă în putere. El este Cetatea şi Scăparea mea. Însuşirea egoistă a banilor lui Dumnezeu a fost şi este încă, înregistrată în cărţile din ceruri. Acest lucru înseamnă oprimarea celorlalţi lucrători. [1282]

Sunt hotărâtă asupra unui lucru, că viaţa lui Willie nu va mai fi aşa cum a fost. Dumnezeu o va face să fie altfel. Eu scriu pentru că este timpul să scriu, şi pentru că trebuie să fac tot ce pot pentru a schimba starea de lucruri care nu a fost înţeleaptă şi în conformitate cu gândul şi voinţa lui Dumnezeu. Aceasta nu poartă antetul Lui. Vom lucra în liniile lui Dumnezeu, şi vom fi în armonie cu fraţii mei, dacă vor fi de partea dreaptă, în armonie cu gândul şi cu voia lui Dumnezeu, dar vom onora pe aceia pe care Dumnezeu îi onorează, indiferent de poziţia sau talentelor lor.

Citeam în Isaia, în această dimineaţă, că Domnul Isus a venit să predice Evanghelia celor blânzi. Eu doresc blândeţea lui Hristos, şi totuşi, atunci când văd oamenii interpunându-şi decizia lor nesfinţită în calea lucrării Domnului, nu pot păstra tăcerea. Voi vorbi cu hotărâre; nu voi tăcea, cu toate că misiunea mea şi lucrarea dată mie de Dumnezeu poate nu este recunoscută de unii din comitetele voastre. Dar nu îndrăznesc să tac, fie că oamenii vor asculta, fie că nu vor asculta. Am avut îndatorirea mea, „Strigă în  gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” Există multe lucruri pe care Dumnezeu nu le aprobă, dar care sunt ceva normal la Battle Creek.

Oh, dacă fiecare bărbat şi fiecare femeie care se ocupă cu lucrurile sacre sau este în legătură cu ele, ar avea o inimă curată şi dreaptă în toate legăturile pe care le au cu oamenii, fie ei sfinţi sau păcătoşi! Îngăduinţa faţă de procedee şi practici necinstite, este motivul pentru care toţi vor suspecta pe ceilalţi, crezând că şi aceia sunt la fel ca ei. Am avut mult timp acest verset în faţa mea: „Căci Eu, Domnul, iubesc dreptatea, urăsc răpirea şi nelegiuirea; le voi da cu credincioşie răsplata lor, şi voi încheia cu ei un legământ veşnic.”

A ne gândi să asigurăm prosperitatea pentru Review and Herald Office, lucrând contrar principiilor şi atributelor lui Dumnezeu, este o speranţă deşartă. El va risipi [1283] mult mai repede decât ar putea aduna orice efort omenesc de a se îmbogăţi. Dumnezeu este în ceartă cu acei bărbaţi care au stat în poziţii proeminente şi au condus aşa lucrurile încât să îşi slujească sieşi, dar care nu au dat unor slujitori ai lui Dumnezeu - lucrători care predică cuvântul, şi muncitorilor din diferite domenii, o sumă dreaptă şi egală pentru slujirea lor. Toate acestea sunt scrise în cărţile din ceruri, şi dacă ei nu le văd şi nu se pocăiesc de ele în conformitate cu lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu, vor fi aduse ca învinuiri împotriva lor, la judecată.

Domnul a trimis mărturii de avertizare la timp şi nelatimp, dar cum au fost tratate aceste apeluri, mustrări şi avertizări? Ziua lui Dumnezeu va descoperi asta. Am încercat să nu evit să dau poporului nostru tot sfatul lui Dumnezeu, dar uneori a trebuit să amân vestirea lui, din cauza convingerii categorice că , „Ei nu le pot purta acum.” Chiar şi adevărul nu poate fi prezentat în deplinătatea sa, înaintea minţilor care nu sunt pregătite spiritual să-l primească. Am multe lucruri de spus, dar persoanele cărora se aplică mesajele, nu pot, în starea lor prezentă neconsacrată, să le suporte. Am avut un articol scris pentru fratele Littlejohn, din 3 iunie, dar nu am simţit că aş putea să i-l trimit, pentru că mă tem foarte mult că el va lua o atitudine hotărâtă împotriva oricărei mustrări sau oricărui sfat care nu va coincide cu judecata lui. Dar poşta aceasta duce un mesaj către el. Însă acest caz nu este tratat cu îndurare, cu amabilitate şi generozitate.

Îţi spun că Willie nu a avut timp să citească niciun articol sau relatare pe care le-am scris. El nu ştie nimic despre acest articol. De ce? Pentru că el trebuie să trudească mai departe cât de bine poate, fiind de multe ori întrerupt pentru a da sfaturi predicatorilor, fraţilor şi celor care sunt în lucrare. El rareori este cu mine. El este aşa de obosit încât de săptămâni şi luni de zile, are o febră uşoară şi un creier [1284] congestionat. Cine să mă ajute, să îi citesc aceste chestiuni importante? Nimeni, decât ocazional Marian. Şi totuşi, conferinţa poate crede că am ajutor din belşug. S-a decis în comitet că ar trebui să scriu despre Viaţa lui Hristos, dar cum aş putea scrie mai bine decât până acum? Problemele şi adevărata stare de lucruri de aici şi de acolo mă apasă; eu scriu, dar nu am timp pentru a-i citi chestiunile cele mai importante care se referă la lucrarea lui Dumnezeu. Timpul lui este întrutotul ocupat, şi nu am ocazia de a aduce înaintea lui nici lucruri bune şi încurajatoare, nici probleme ca cele pe care ţi le prezint. Deseori îl ajut, răspunzând la scrisorile sale, însă nu sunt plătită pentru această treabă. Nu am nicio ezitare în a spune că el este copleşit de responsabilităţi. Este o chestiune uşoară să se ia decizia că Willie ar trebui să-şi ajute mama, atunci când ei nu înţeleg că el nu are timp să facă volumul mare de muncă urgentă, care s-a îngrămădit asupra lui, şi care este foarte importantă. Dacă el ar trebui să mă ajute, această lucrare ar trebui să sufere.

Până acum, abia dacă am făcut ceva pentru Viaţa lui Hristos, şi am fost deseori obligată să o aduc pe Marian în ajutorul meu, fără a ţine seama de lucrarea pentru Viaţa lui Hristos pe care ea o are de făcut în condiţii grele, adunând  din toate scrierile mele, un pic de aici şi un pic de dincolo, pentru a le aranja cât poate ea de bine. Dar ea este în formă bună de lucru, numai dacă m-aş simţi liberă să dau întreaga mea atenţie lucrării. Ea are mintea educată şi instruită pentru lucrare şi eu cred acum, după ce m-am gândit de câteva sute de ori, că după plecarea acestei poşte, ar trebui să iau Viaţa lui Hristos şi să merg mai departe cu ea, dacă Domnul vrea.

De când scriu aceste rapoarte, pe care trebuia să le fi făcut cu ceva timp în urmă, eliberarea a venit în sufletul meu. Am simţit în mare măsură aprobarea lui Dumnezeu, iar acum, mă tem că nu am timp pentru a copia aceasta, şi o voi trimite aşa cum este. Cu mare interes pentru tine şi lucrarea lui Dumnezeu, rămân

Sora şi conlucrătoarea ta în Hristos,
Ellen G. White [1285]