Scrisoarea 58, 1893 - Către U. Smith

Scrisoarea 58, 1893 - Către U. Smith

Scrisoarea 58, 1893
Wellington,
Noua Zeelandă,
30 noiembrie 1893

CĂTRE U. SMITH
PRIMEJDIA  DE  A  CONFUNDA  LUCRAREA  DUHULUI  SFÂNT  CU FANATISMUL

 

Frate Uriah Smith:

Sunt atât de încărcată cu munca în acest timp, încât nu pot scrie totul, aşa cum aş dori. Mi-au fost scrise, cu privire la mişcările Duhului lui Dumnezeu la ultima Conferinţă, şi la Colegiu, lucruri care arată clar că din cauză că binecuvântările nu au fost trăite în viaţă, minţile au ajuns în confuzie, şi ceea ce a fost lumină din cer, a fost numit excitare. Am fost întristată că această problemă a fost văzută în asemenea lumină. Noi trebuie să fim foarte atenţi ca să nu întristăm Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, numind lucrarea Duhului Său Sfânt drept un tip de fanatism. Cum am fi putut înţelege lucrările Duhului lui Dumnezeu, dacă nu ar fi fost descoperite în mod clar şi de neconfundat, nu numai la Battle Creek, dar şi în multe alte locuri?

Nu sunt surprinsă că cineva ar putea fi în confuzie, după un asemenea rezultat. Dar, în experienţa mea din ultimii patruzeci şi nouă ani, am văzut mult din aceste lucruri, şi am ştiut că Dumnezeu a lucrat într-o manieră remarcabilă, şi nimeni să nu se aventureze să spună că acesta nu este Duhul lui Dumnezeu. Este exact ceea ce suntem autorizaţi să credem şi să cerem în rugăciune, pentru că Dumnezeu este mai dispus să dea Duhul Sfânt celor ce I-L cer decât părinţii sunt dispuşi să ofere daruri bune copiilor lor. Dar Duhul Sfânt nu este dat pentru ca agenţii omeneşti să lucreze cu El, ci El să lucreze şi să folosească agentul omenesc. Că Dumnezeu a binecuvântat în mod abundent pe studenţi în şcoli şi biserica, nu am niciun dubiu, dar un timp de mare lumină şi de revărsare a Duhului este urmat în general, de un timp de mare întuneric. De ce? Pentru că vrăjmaşul lucrează cu toate energiile sale amăgitoare ca să facă fără efect lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu în fiinţele omeneşti. [1210]

Când studenţii de la şcoală au început să aibă jocuri şi meciuri de fotbal, atunci când au fost absorbiţi de distracţii, Satana a văzut un moment bun pentru a înainta şi a face fără efect lucrarea Duhul Sfânt al lui Dumnezeu de a forma şi folosi agentul uman. Dacă ar fi avut învăţători care să-şi fi făcut datoria, dacă ei şi-ar fi dat seama de responsabilitatea lor, dacă ar fi stat în independenţă morală înaintea lui Dumnezeu, dacă şi-ar fi folosit capacitatea pe care le-a dat-o Dumnezeu potrivit sfinţirii spiritului prin dragostea de adevăr, ar fi avut putere spirituală şi iluminare divină pentru a merge înainte şi în sus pe scara progresului pentru a ajunge la cer. Este evident faptul că ei nu au apreciat, nu au umblat în lumină şi că nu au urmat Lumina lumii. Este o chestiune uşuratică să iroseşti influenţa Duhului Sfânt, să umbli şi să acţionezi departe de ea. A umbla în lumină înseamnă să înaintezi în direcţia luminii. Dacă cel binecuvântat devine neglijent şi neatent, şi nu veghează în rugăciune, dacă nu ridică crucea şi nu poartă jugul lui Hristos, dacă iubirea de distracţii şi lupta pentru supremaţie absoarbe puterea capacităţilor sale, atunci Dumnezeu nu este pentru el primul şi ultimul şi cel mai bun în toate, iar Satana vine să-şi facă lucrarea, jucând jocul vieţii pentru sufletul său. El poate juca mult mai serios decât pot ei juca, şi poate face planuri profunde spre ruina sufletului.

Maiestatea lui satanică, a făcut orice provizie pentru ca cele mai multe ocazii date lui, să conducă în ispită pe toţi cei care pot fi duşi, ca el să poată să sugereze multor minţi că lumina trimisă din cer a fost doar fanatism, excitare, deoarece influenţa ulterioară nu a avut acel caracter de a descoperi cele mai bune roade. Satana va insufla în minţi raţionamentele lui înşelătoare, pentru că cei care au fost binecuvântaţi nu au preţuit şi nu au apreciat iluminarea divină, şi inimile lor nu au fost umplute cu veneraţie şi iubire pentru faptul că Dumnezeu i-a binecuvântat şi i-a sfinţit prin adevăr. În loc de a-şi folosi puterile date de Dumnezeu pentru a se gândi la lucrurile pe care le-ar putea realiza bine şi pentru a comunica ceea ce au primit închinându-se lui Dumnezeu în Duh şi în adevăr, ei au mâncat şi au băut şi s-au sculat să joace. [1211]

Ei au pervertit şi au aplicat în mod greşit harul bogat al lui Dumnezeu, şi şi-au aplecat puterile sufletului lor să se închine unui idol, întocmai cum a plănuit Satana, ca ei să continue distracţia prin intermediul jocurilor, care abat de la veghere şi rugăciune.

Dacă aceşti studenţi ar fi permis Duhului Sfânt să-i folosească, ar fi fost treziţi să fie misionari vii, pentru a lucra în lucrările lui Hristos. Ei nu ar fi putut să nu ia în considerare responsabilitatea lor individuală de a lucra pe orice cale posibilă în armonie cu Hristos, Exemplul lor, pentru a salva sufletele gata să piară. În loc de a fi străjeri credincioşi lui Isus Hristos, astfel ca vrăjmaşul să nu poată câştiga avantajul asupra lor şi să preschimbe templul sufletului lor în altare profanate, ei şi-au deschis larg porţile şi au invitat vrăjmaşul să intre. Domnul a cerut închinarea inimii, o slujire neîmpărţită oferită Lui din toată inima, ascultarea voioasă din partea fiecărei puteri a minţii şi a sufletului. Sufletele pier departe de Hristos. Este lucrare de făcut pentru a lumina şi a avertiza. Trebuie prezentate lumii caractere sfinte, pentru a dovedi puterea adevărurilor sacre asupra inimilor oamenilor. Chemările pe care le adresează Dumnezeu păcătosului, sunt serioase şi stăruitoare. El îndeamnă, „Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi?” Cine face acelaşi apel, împreună cu Hristos? Inima mea este apăsată de povara suferinţei, deoarece numele lui Dumnezeu nu este glorificat şi înălţat pe pământ. Dacă El ar trimite Duhul Său cel Sfânt, sunt unii care nu înţeleg lucrările Sale şi nu cunosc modul în care să aprecieze slava lui Dumnezeu care străluceşte asupra lor, şi dacă nu discern ceea ce face Duhul lui Dumnezeu, ei vor numi lumina întuneric, şi vor alege mai degrabă întunericul decât lumina. Mi-a fost teamă, teribil de teamă, că cei care au simţit razele luminoase ale Soarelui Neprihănirii – pentru că nu am nicio îndoială că ei au primit Duhul Sfânt – vor ajunge la concluzia că binecuvântările  trimise de Dumnezeul cerului, sunt o iluzie. Când Dumnezeu va lasă ca lumina să lumineze din nou, câţi se vor opune acesteia şi nu îi vor răspunde, din cauza judecăţii pe care mulţi au rostit-o în dreptul influenţei acesteia? Dacă lumina din cer nu este apreciată, va fi respinsă şi dovada mai mare, lumina mai mare. Ţineţi minte că noi ne aflăm pe pământ sfânt. [1212]

Rezultatele în urma lucrării Duhului lui Dumnezeu în Battle Creek nu se datorează fanatismului, ci sunt din cauză că cei care au fost binecuvântaţi nu au vestit laudele Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; şi atunci când pământul va fi luminat de slava lui Dumnezeu, unii nu vor şti ce este, şi de unde vine, pentru că ei au aplicat în mod eronat şi au interpretat în mod greşit Duhul revărsat asupra lor. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos pentru propria Sa slavă. El nu va onora pe cei care-L dezonorează. Unele persoane care trăiesc în lumină, ar fi trebuit să instruiască aceste suflete tinere în experienţă, ca să umble în lumină după ce au primit lumina. Aş vrea să am timp să scriu mai mult, dar mă tem că nu am.

(Semnat) Ellen G. White [1213]