Scrisoarea 60, 1893 - Către I.D. Van Horn

Scrisoarea 60, 1893 - Către I.D. Van Horn

Scrisoarea 60, 1893
Wellington,
Noua Zeelandă;
20 iulie 1893

CĂTRE I.D. VAN HORN

Dragă frate,

Tăcerea mea poate fi greşit interpretată de tine, crezând că nu accept scrisoarea ta de mărturisire, dar iubite frate, nu este cazul de aşa ceva. Accept pe deplin scrisoarea ta, şi sunt foarte, foarte recunoscătoare că ochii tăi au fost unşi cu alifie cerească, să poţi vedea clar şi să dai turmei lui Dumnezeu hrana potrivită la timp potrivit, de care ei au aşa de mare nevoie.

Puterile lui Satana de a seduce şi de a amăgi sunt aşa de puternice, iar înşelătoriile sale de toate felurile sunt aşa de numeroase că fiecare străjer are nevoie acum să dea trâmbiţei un sunet clar. Nu trebuie să se producă acum nicio deviere de la lumina pe care Dumnezeu o dă la timpul prezent. Lumina străluceşte în mod constant acum asupra multora, şi acesta este lucrul cel mai important de care au nevoie pentru acest timp. Dacă preţuim lumina, adevăruri vechi sunt prezentate în aspecte noi care nu au fost văzute până acum şi, pentru că providenţa lui Dumnezeu lucrează cu siguranţă pentru a aduce criza, în scenele finale de la încheierea istoriei acestui pământ, se va vedea o putere, lucrarea Duhului Sfânt, care trezeşte inimile oamenilor din poziţii de răspundere pentru a sta neclintiţi în posturile datoriei lor, în unitate. „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” Acest lucru a fost întotdeauna aplicabil poporului lui Dumnezeu, din fiecare perioadă de timp, dar cu atât mai mult se aplică bisericii rămăşiţei care trebuie să dea piept cu lucrările constante şi extrem de măiestre ale puterii întunericului, în acest timp de pe urmă. Cuvintele apostolului răsună pentru timpul de acum. „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi [1197] ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Aceste cuvinte inspirate de Dumnezeu sunt scrise pentru noi. Ele se potrivesc în mod special acelora care sunt doritori să ţină poruncile lui Dumnezeu în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în mijlocul cărora ei strălucesc ca nişte lumini în lume. Oh, cât de solemn, cât de înfricoşător de solemn este acest timp pentru tinerii din mijlocul nostru, care au avut lumină mare, şi pentru străjerii de pe zidurile Sionului, ca cuvintele, spiritul şi caracterul lor să nu inducă în eroare pe aceia cu care ei se asociază şi pe aceia cu care sunt aduşi în contact. Apostolul inspirat continuă, „De aceea”, luând în considerare împotriva cui avem de luptat, „n-avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelui”, ci împotriva agenţilor satanici, deghizaţi, „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu.” Faceţi din Cuvânt călăuza voastră. „Îmbrăcaţi-l”. Întreaga armătură oferită vouă în Scripturi este pregătită pentru voi, ca să o îmbrăcaţi. „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul.” Ficţiuni, interpretări false ale Scripturii, fabule înşelătoare, sunt peste tot prezentate ca să le acceptaţi. Dar este nevoie de mult discernământ, ca mijlocul să vă fie încins cu lanţul de aur al adevărului, „îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii”, nu a propriei voastre neprihăniri, ci cu neprihănirea lui Hristos. Aceasta este fortăreaţa sufletului. Dacă neprihănirea lui Hristos merge înaintea noastră, putem rezista întunericului moral, şi putem străpunge lucrările agenţilor satanici. „Având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.” Inconsecvenţele, lucrările iraţionale ale agenţilor omeneşti stârniţi de puterea din adânc, vor crea în cei ce se tem de Dumnezeu o indignare sfântă, când văd adevărul lui Dumnezeu dispreţuit, şi pe susţinătorii acestuia greşit reprezentaţi şi îmbrăcaţi în hainele întunericului, prin acuzaţii false. Acesta este timpul în care Duhul Sfânt va lua [1198] în stăpânire mintea omenească şi va face să se vadă că Hristos, nădejdea slavei, a luat chip acolo. În timp ce fiinţele omeneşti sunt mişcate de o putere din adânc şi agenţii satanici par să aibă control total (aproape total) asupra lumii, având un rol remarcabil chiar înainte ca Domnul nostru să vină a doua oară pentru a lua şi pentru a stăpâni împărăţia în veci de veci, se formează două clase de oameni care vor da faţă cu solemnitatea ultimei zile; se va distinge un popor care păzeşte poruncile lui Dumnezeu, şi călcătorii de lege care sunt inspiraţi de diavol şi îngerii lui. Aparent va fi ca şi cum guvernarea infernului ar fi transferată din iad pe pământ. Domnul Isus va deschide ochii tuturor acelora care au umblat în lumină, ca să nu fie amăgiţi de spiritul arogant al acelora care pretind sfinţenie şi care spun, „Doamne, Doamne”, în timp ce refuză cu încăpăţânare să facă voia lui Dumnezeu. Hristos a amintit titlurile princiare ale lui Satana deoarece cunoaşte lucrările sale şi autoritatea lui uzurpatoare. Hristos a dat avertismente de luat în seamă, şi a indicat spre tronurile, stăpânirile şi domniile lui Satana, spre duhurile răutăţii din locurile cereşti.

Lumea care mărturiseşte a fi creştină, este sub influenţa lui Satana. Hristos numeşte pe stăpânitorul acestei lumi, Satana, Belzebub, un mincinos, un ucigaş de la început, cel rău şi viclean care lucrează în mod constant cu cei neevlavioşi şi neascultători, ca să calce în picioare legile lui Iehova. Satana a dobândit supremaţia ca un legislator vinovat de a constrânge prin decret călcarea legii lui Dumnezeu. Lumea aşa zis creştină vine sub stindardul lui, alegând pe deplin slujirea sa şi vor face aşa cum a făcut vrăjmaşul căzut. Căpetenia răzvrătiţilor pretinde că are autoritatea de a stabili legi cu totul contrare legilor lui Iehova, viul şi singurul Dumnezeu adevărat, Conducătorul suprem în cer şi pe pământ. Atunci când această putere înşelătoare este acceptată în locul luminii clare date în Cuvântul lui Dumnezeu, Satana devine conducător al lor. Cutezătorul conducător al rebeliunii este tratat de agenţii omeneşti ca şi cum ar fi mai presus de Dumnezeu, şi prinţul întunericului [1199] este recunoscut ca autoritate a lor supremă. Numărul îngerilor lui, noi nu îl putem presupune, dar domeniul său este lumea şi el însuşi se multiplică prin intermediul agenţilor săi pe tot domeniul său, lumea, lucrând şi instigând în mod activ pe clerici să fie lucrătorii lui eficienţi pentru a face fără efect Legea lui Dumnezeu, pentru a arunca la pământ Memorialul Său, semnul onoarei şi supremaţiei Lui. Agenţii satanici nu lipsesc.

Toate sufletele care se vor eschiva acum prin sofisme, de la un clar „Aşa zice Domnul”, care vor interpreta greşit şi vor evita cele mai clare concluzii ale Cuvântului inspirat scris, vor deveni instrumente pentru a ispiti şi constrânge, şi stârniţi de un spirit satanic, vor lucra pentru a tulbura, oprima şi obliga agenţii omeneşti să dezonoreze legea lui Dumnezeu, să accepte şi să susţină legislaţia Satanei, să-şi schimbe hotărârile, şi toate acestea le vor face cu un zel proporţional cu iluziile de care sunt orbiţi. Domnul nostru declară că în Satana „nu este adevăr.” Cândva el s-a bucurat de Dumnezeu şi de Isus Hristos, şi totul a fost minunat şi radiant. Eze. 28:1-3. „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‚Fiul omului, spune voievodului Tirului: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor, măcar că tu nu eşti decât om şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu. Iată că tu eşti mai înţelept decât Daniel, nicio taină nu este ascunsă de tine.” „Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‚Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului, şi spune-i: ajunsesei la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost [1200] fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoţului tău  te-ai umplut de silnicie, şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu, şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea ta cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor. Prin mulţimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoţului tău, ţi-ai spurcat locaşurile sfinte; de aceea, scot din mijlocul tău un foc, care te mistuie, şi te prefac în cenuşă pe pământ, înaintea  tuturor celor ce te privesc. Toţi cei ce te cunosc între popoare rămân uimiţi din pricina ta; eşti nimicit, şi nu vei mai fi niciodată!”

Vedem aici că există un înger căzut şi că noi trebuie să facem faţă agerimii sale şi cei care nu fac din Dumnezeu puterea lor, vor fi în imposibilitatea de a ţine piept acestei puteri satanice.

Lumea este adormită. Străjerii sunt adormiţi şi strigă pace şi siguranţă, în loc de a lucra cu energie, cercetând Scripturile cu sârguinţă pentru a şti ce înseamnă toată această răutate, care creşte în asemenea proporţii înfricoşătoare. Ei spun celor răi care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu: Va fi bine de tine. Deoarece sentinţa împotriva faptelor rele nu este executată rapid, inimile fiilor oamenilor sunt pe deplin hotărâte să facă rău. În loc de a fi mişcaţi de îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, de faptul că îi suportă îndelung, ei sunt încurajaţi de răbdarea Lui să se opună în continuare, măgulindu-se în păcătoşenia şi nepocăinţa lor că El, care nu S-a mâniat împotriva lor să blesteme invenţiile lor rele, îi va mai cruţa un pic, şi că ei pot fi ambiţioşi şi insistenţi în a merge pe propria lor cale fără ca ceva să intervină sau să-i lovească în invenţiile lor, şi că la un moment dat, în viitor se vor pocăi. [1201]

Oh, ce putem spune pentru a trezi interesul sufletului ca să nu facă niciun compromis cu Satana; ci să facă o lucrare temeinică de pocăinţă, înainte de a fi pentru totdeauna prea târziu? Cum putem să-i facem să se gândească la faptul că există limite ale răbdării lui Dumnezeu, şi că este posibil ca ei să treacă peste limita răbdării lui Dumnezeu, la fel ca Iuda şi Saul? Dumnezeu permite popoarelor o anumită perioadă de probă, dar există un punct la care ei pot ajunge şi de care pot trece, iar apoi nelegiuirile acumulate nu vor găsi milă, nu vor mai fi răbdate, ci vor atrage indignarea lui Dumnezeu, şi vor fi cercetaţi, primind pedeapsa neamestecată cu milă. Dumnezeu se va ridica cu putere mare, şi va arăta că, deşi e încet la mânie, El nu iartă pe cei răi. Răutatea fiecărei generaţii, nu este uitată. Fiecare secol de imoralitate tot mai mare, a acumulat mânie, şi Hristos a zis tuturor acelora care s-au opus milei Sale, binecuvântărilor pe care El le-a prezentat, adresându-Se astfel celor care resping mântuirea Sa, „Voi dar umpleţi măsura părinţilor voştri!” pentru că sângele tuturor proorocilor care a fost vărsat de la întemeierea lumii va fi cerut de El din partea fiecărui popor. Ei au avut semne de avertizare în ce priveşte invidiile, ura, dispreţul faţă de avertismentele şi soliile trimise lor, şi pedeapsa lui Dumnezeu care a venit asupra lor pentru cruzimea lor, dar fără să ţină seama de toate acestea, cei care s-au despărţit de Dumnezeu au repetat istoria părinţilor lor, şi aşa este şi în zilele noastre.

Oh, dacă oamenii ar fi treziţi şi ar fugi de mânia viitoare! Dar scenele de încheiere sunt foarte înşelătoare, evoluţia acestora este atât de treptată, creşterea degenerării este astăzi mai mare ca ieri, şi, ca pe vremea potopului, ca atunci când Sodoma a fost distrusă de foc, oamenii se întăresc continuu în propriile invenţii omeneşti şi închipuirile inimilor lor necurate şi stricate sunt rele, şi lucrurile continuă astfel, aşa încât ei nu mai au nicio înţelegere clară a păcatului. [1202]

Cine va sta împotriva acestor iluzii care vrăjesc şi care sunt înşelătoare? Avem dovada că Dumnezeu ţine o socoteală cu naţiunile, că există o sumă totală a vinovăţiei, că, deşi este dincolo de puterea minţii omeneşti să definească unde este limita pe care Dumnezeu nu permite ca să fie trecută, atunci când punctul fărădelegii este complet atins, când legea lui Dumnezeu este făcută fără valoare, Dumnezeu ia în seamă dezonoarea adusă asupra guvernării Sale şi pune pe seama unei generaţii crimele din generaţia precedentă, dacă ei urmează acelaşi drum rău. Lumina Ta este în continuă creştere.

Ce pot să spun ca să atingă sufletul? Ce pot să spun ca să trezească poporul nostru la o meditare serioasă şi la adevărata devoţiune? Câte ispite sunt pericole prezentate în mod constant tinerilor noştri! Îndrăzneala, lipsa de evlavie, egoismul şi independenţa sunt atât de obişnuite şi standardul neprihănirii este atât de scăzut, şi sfârşitul tuturor lucrurilor este atât de aproape.

Nu sunt în stare să-ţi descriu adevărata mea stare a sentimentelor. Caut să fac tot ce pot, dar văd că atât de puţin poate fi făcut fără bani şi fără lucrători.

Multă dragoste pentru Adelia şi copiii tăi. Fie ca Domnul să-i conducă şi să-i călăuzească, aceasta este rugăciunea mea.

Ellen G. White [1203]