Scrisoarea 61, 1893 - Către I.D. Van Horn

Scrisoarea 61, 1893 - Către I.D. Van Horn

Scrisoarea 61, 1893
George's Terrace,
Strada Kilda,
Melbourne, Vic.,
20 ianuarie 1893

CĂTRE  I.D. VAN HORN

 

Dragă frate,

Sunt fericită să-ţi spun că sănătatea mea s-a refăcut mult. Conferinţa care tocmai s-a încheiat, a fost un succes pe toate planurile. Domnul Şi-a pus amprenta asupra minţilor şi fiecare a primit o instruire de cea mai mare valoare pentru el personal. Domnul mi-a dat harul şi puterea Sa pentru a mă susţine în toate lucrările mele, atât în vorbire cât şi în scriere.

Aş vrea să-ţi spun câteva cuvinte, să-ţi spun câteva lucruri care îmi împovărează inima. Tu îmi eşti arătat ca fiind un om care nu umblă şi nu lucrează în lumină, aşa cum crezi că faci. Din nou şi din nou, Domnul a pus înaintea mea întâlnirea de la Minneapolis. Desfăşurarea lucrurilor este văzută doar în mod întunecos de către unii, şi ceaţa care le-a învăluit minţile cu acea ocazie nu a fost risipită de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Cu toate dovezile că puterea lui Dumnezeu însoţea adevărul care a strălucit cu putere la acea întâlnire, unii nu au înţeles. În binecuvântările care de atunci încoace au însoţit prezentarea adevărului, îndreptăţirea prin credinţă şi neprihănirea atribuită a lui Hristos, ei nu au discernut dovezile aduse de Dumnezeu, în ce priveşte modul şi locul în care lucrează El.

Tu nu ai băut din cupa plină ce ţi-a fost oferită, ca să poţi da trâmbiţei un [1136] sunet clar. Fratele Butler, fratele Smith şi cu tine mi-aţi fost arătaţi ca stând în aceeaşi poziţie. În timp ce voi nu v-aţi opus în mod deschis lucrării făcute de Domnul însuşi, aţi stat departe de aceia de care trebuia să fiţi foarte apropiaţi. Dacă ai fi umblat în lumină, ai fi băut din cupa plină cu vinul adevărului care a fost ţinută lângă buzele tale; dar nu, tu ai fost doar parţial în armonie cu lucrarea pe care fraţii Jones şi Waggoner au făcut-o conduşi de Dumnezeu, pentru a face biserica să înţeleagă adevărata ei stare şi să vină la ospăţul pregătit pentru ea. Au fost oferite cele mai bogate binecuvântări din cer, dar aşa cum se arată în parabolă, mulţi s-au agăţat de hainele lor de cetăţeni respectabili, fără să accepte haina pregătită pentru ei de Domnul Isus Hristos.

Ştiu că fratele Smith, Butler şi Van Horn au pierdut privilegiile cele mai bogate ale luminii cereşti, din cauză că spiritul şi impresiile care au fost întreţinute înaintea adunării de la Minneapolis, şi în mare măsură au fost nutrite de atunci încoace, i-au ţinut într-o poziţie în care, atunci când a venit binele, ei au avut o slabă apreciere faţă de acesta. Îmi pare atât de rău pentru tine, fratele meu; tu ai lucrat intens, dar ţi-a lipsit  înţelepciunea pe care o dă Domnul ca să fie asemenea unor fire de aur ţesute în toată lucrarea de slujire. Nicio lumină sau o dovadă mai mare nu va veni la vreunul din voi, în afara fratelui Butler. El nu a fost în locul în care lumina de la tron [1137] să poată veni în mod direct asupra lui. Domnul priveşte cu milă spre voi toţi, şi în mod special spre fratele Butler. Atât fratele Smith cât şi tu, aţi avut cele mai mari oportunităţi, dar niciunul din voi nu a folosit privilegiul de a deschide cămările minţii, de a trage perdeaua din templul sufletului, ca trena slavei lui Dumnezeu să vă poată lumina mintea şi inima. Nu este niciun motiv pe care vreunul din voi să-l poată invoca înaintea marelui tron alb, atunci când Domnul vă va întreba, „De ce nu ţi-ai unit interesele cu solii pe care i-am trimis? De ce nu ai acceptat solia pe care am trimis-o prin solii Mei? De ce ai urmărit pe aceşti oameni pentru a găsi ceva de obiectat, sau de pus la îndoială, atunci când ar fi trebuit să accepţi solia care poartă amprenta Celui prea înalt?”

Dumnezeu nu felicită poziţia pe care au luat-o fiecare din cei trei bărbaţi reprezentativi. Tu crezi că stai la postul datoriei tale, ferm ca o stâncă, dar Dumnezeu nu ţi-a spus să stai acolo unde stai. Porunca este, „Mergi înainte, şi Eu voi fi cu tine; voi merge înaintea ta, şi slava Domnului va veni după tine.” Cele mai bogate raze de lumină au strălucit de la tronul lui Dumnezeu direct asupra ta, dar tu le-ai dispreţuit (şi trebuie să spun asta? E dureros pentru mine, dar nu pot să nu spun), le-ai refuzat ca pe un foc străin.

A avut ceva de-a face Duhul divin cu prejudecata ta la Minneapolis? A avut ceva cu spiritul care a condus acolo la acţiune? Nu, Dumnezeu nu a fost în acea lucrare. Am fost condusă din cameră în cameră, acolo unde găzduiau fraţii noştri la acea adunare, şi am auzit [1138] cuvinte de care fiecare dintre ei se va ruşina teribil dacă nu acum, atunci la judecată, când fiecare lucrare va apărea în adevărata ei lumină. În camera ocupată de tine era prezent un Martor, iar în camerele celorlalţi era un Martor care a notat fiecare remarcă, fiecare glumă nelegiuită, batjocură, sarcasm sau duh nelegiuit; Domnul, Dumnezeul cerului a fost nemulţumit de tine, şi de toţi cei care ţi-au împărtăşit distracţia şi spiritul insensibil. A fost exercitată o influenţă satanică. Drept consecinţă, unele suflete se vor pierde.

De ce nu ai primit mărturia pe care Domnul ţi-a trimis-o prin sora White? De ce nu te-ai armonizat cu lumina pe care Dumnezeu ţi-a dat-o? Va rămâne spiritul acesta până la sfârşitul timpului de probă? Nu este nimic care să îţi dovedească faptul că Dumnezeu este la lucru? Nu poţi discerne cine are o solie de dat pentru popor, în timpul de faţă?

Frate Van Horn, tu ai nevoie de influenţa însufleţitoare a Duhului lui Dumnezeu. Ai nevoie de puterea dătătoare de viaţă de sus. Tu ai anumite cuvântări pe care le spui oamenilor de ani de zile; dacă s-ar putea ca acestea să fie alungate în mare măsură din mintea ta şi dacă ai veni la şcoala lui Hristos ca să înveţi de la El ca un copilaş, oh, ce lumină, ce putere, ce iubire, cât har şi bucurie, ţi-ar inunda sufletul; dar tu nu ţi-ai văzut nevoia, nu ţi-ai simţit lipsa şi eforturile tale nu au fost, nu puteau să fie, aşa cum a dorit Dumnezeu, pline de miez şi sevă. Dumnezeu ţi-a oferit mană proaspătă pentru popor, dar tu [1139] ai mâncat numai ceea ce ai ales tu să mănânci, şi aceeaşi hrană ai dat-o şi poporului. În general, ei nu au educaţia şi instruirea care, era dreptul lor să le aibă în acest timp.

Am avut o mare dorinţă ca tu şi Adelia să ţineţi pasul cu Conducătorul vostru, cu Căpetenia oştirii Domnului. Ideile tale sunt şablon şi tu ai nevoie, oh, cât de multă nevoie ai, de amprenta Duhului divin asupra spiritului tău. Mi s-a arătat nevoia ta de a te ridica mai sus şi de a sta în lumina clară ce vine de la faţa Domnului. Tu nu eşti în poziţia pe care Domnul ar dori să o ocupi.

Fratele Smith nu este în poziţia în care ar trebui să fie, în ce priveşte lucrarea şi legătura sa cu cauza lui Dumnezeu, având în vedere lumina pe care a avut-o. Fratele Butler şi încă unii care au avut un rol proeminentă în cauză, au stat efectiv în calea altora şi au întârziat lucrarea. Dacă fratele Smith ar fi stat în lumina clară, el ar fi dat trâmbiţei un sunet clar, în perfectă armonie cu îngerul din Apocalipsa 18, care va lumina pământul cu slava sa. Acum este timpul în care putem aştepta o solie întocmai ca aceea care a venit la noi.

Tu, fratele meu, dacă Domnul a ridicat bărbaţi care să dea lumii o solie pentru oameni, pentru a-i pregăti să stea în marea zi a lui Dumnezeu, crezi că va putea cineva prin influenţa pe care o are, să oprească lucrarea şi să închidă gura solilor? Nu; dacă [1140] fiecare agent omenesc ar tăcea, pietrelor li s-ar da glas şi ele ar striga. Solia va înainta cu o putere din ce în ce mai mare. Şi asemenea oameni, ca fratele Smith, fratele Butler şi tu însuţi, să rămână în urmă în ceea ce priveşte solia specială şi lucrarea pentru acest timp, aceea de a duce poporul mai sus şi înainte, către o stare mai înalţă şi mai sfântă de spiritualitate?

Lucrarea aceasta, care merge înainte de după întâlnirea de la Minneapolis, este a lui Dumnezeu? Dacă nu, este a altui spirit. „După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Eu ştiu că Domnul este în această lucrare şi că nimeni nu poate aduce la tăcere solii pe care Dumnezeu îi trimite, nici să înăbuşe solia. Domnul va fi auzit prin agenţii Lui omeneşti. Iar dacă cineva refuză să accepte lumina şi să umble în ea, nu va mai străluci asupra lui. „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te, şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine, şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.”

Fraţii mei sunt foarte conştienţi că cuvântul lui Dumnezeu prezintă problema unităţii bisericii ca un principiu; cei care sunt uniţi cu Hristos prin adevărul de origine cerească, ar trebui să aibă o prietenie puternică unii faţă de alţii. Şi aceasta nu este totul. „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.” „Aceste lucruri vi le poruncesc Eu, să vă iubiţi unii pe alţii. Dragostea lui Hristos trebuie să vină în [1141] biserică, şi să fie nutrită de fiecare membru, ca o plantă preţioasă. Dacă ramurile viţei sunt unite cu butucul, aceeaşi viaţă locuieşte în toate. În Isus Hristos este dragoste şi cei care sunt uniţi cu Hristos, nu vor trata pe ceilalţi doar cu un respect obişnuit, inofensiv, ca pe nişte cunoştinţe, ci vor avea o dragoste adevărată, sinceră, unii pentru alţii, pentru că sunt înzestraţi cu spiritul lui Hristos. Depărtarea unii de alţii nu este după voia lui Hristos, ci după voia lui Satana. (Dragostea nu este o simplă apreciere, ci un principiu viu; nu este o emoţie temporară, ci o putere permanentă. Noi o bem proaspătă din izvorul dragostei care curge de la crucea Calvarului.) Noi suntem însufleţiţi de această iubire. „Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine.” Însufleţiţi de această iubire, puterea Duhului Sfânt, noi învăţăm să ne iubim unii pe alţii cu adevărat, cu sinceritate şi cu naturaleţe, în şi prin Isus Hristos.

Lumina străluceşte, şi nu va fi, nu poate fi eclipsată. Ea va continua să strălucească mai tare şi mai tare până la miezul zilei, dar cei care îşi închid ochii ca să nu vadă, şi urechile ca să nu audă, şi îşi întăresc inimile ca să nu poată primi razele luminii cereşti, vor fi lăsaţi să umble în întuneric; şi cel care umblă în întuneric, nu ştie pe unde umblă. El crede că umblă pe cărări sigure, dar îşi înşeală sufletul.

Sunt frământată când mă gândesc la aceşti fraţi pe care îi iubesc în Domnul şi care nu umblă biblic aşa cum se arată [1142] în învăţăturile lui Hristos, pentru a fi una aşa cum Hristos este una cu Tatăl pentru ca, potrivit rugăciunii lui Hristos, Tatăl să-i iubească aşa cum Îl iubeşte pe Singurul Său născut. Amprenta divină nu este pusă asupra lucrării niciunui om care nu exercită fiecare facultate pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să răspundă rugăciunii lui Hristos pentru unitate desăvârşită.

Cei care prezintă înaintea lumii diferenţe vizibile, în timp ce nu fac niciun efort pentru a se întâlni faţă în faţă ca fraţi cercetând Scripturile cu spiritul unui copilaş, nu lucrează după maniera în care Hristos a lucrat şi Duhul Sfânt nu va aproba lucrarea lor. Există temperamente ciudate care sunt uşor de aruncat de pe făgaş, iar atunci când ajung sub puterea de control a ispitei, au nevoie să fie ajutaţi. Acesta este cazul fratelui Foster, care este un cititor al lui Review de câţiva ani. El a văzut articolele fratelui Jones cu privire la formarea chipului, şi a fost foarte binecuvântat ca urmare a citirii acestora. Apoi a apărut articolul fratelui Smith, în opoziţie cu articolul fratelui Jones. Acest lucru l-a pus la încercare chiar înainte de săptămâna de rugăciune. Am avut o discuţie lungă cu el, pentru că bietul om a venit la mine să-mi spună sentimentele sale. Prin Duhul Sfânt, i-am spus cuvinte de mângâiere. El a făcut câteva declaraţii legate de întâlnirea de la Minneapolis şi a trebuit să explic un pic situaţia, aşa cum mi-a prezentat-o Domnul. Eu nu vreau să reiau poverile care au fost puse asupra mea la Minneapolis şi la Battle Creek. Unii pot primi explicaţiile într-o mod corect, pentru că Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte cu ei, dar pentru alte minţi, totul [1143] este pervertit de vrăjmaş.

Acţiunea fratelui Smith de a publica articolul fratelui Jones, şi apoi articolul său în directă opoziţie, prezintă în faţa adversarului nostru rânduri rupte în locul unui front unit, şi întoarcerea armelor de război împotriva fraţilor noştri. Ce metodă este aceasta pentru adventiştii de ziua a şaptea? Ce spune Martorul Adevărat despre asemenea lucrări? Nu este momentul să vină o altă ordine a lucrurilor? Nu contează că oamenii ţin seama de cuvintele lui Hristos sau că lucrează fără ele, arătând că au mai multă încredere în propria lor judecată decât în cuvintele Domnului şi Mântuitorului nostru? Credeţi că ar fi stat lucrurile astfel, dacă copiii lui Dumnezeu s-ar fi iubit unii pe alţii, aşa cum i-a iubit Hristos? „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţi; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Vezi Romani 12:9). „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” „Iubiţi-vă cu căldură unii pe alţii, din toată inima.”

Practicăm noi cuvântul lui Dumnezeu în acest aspect? Eu spun că noi nu facem aşa cum ne-a îndrumat Dumnezeu. Printre darurile pe care le primim de la Dumnezeu, este puterea misterioasă a influenţei; (există o putere aparte în influenţa unui prieten asupra prietenului, care este o mireasmă de viaţă spre viaţă sau de moarte spre moarte. Ca şi aerul pe care îl inspirăm, aceasta poate fi încărcată cu parfum sau cu otravă letală. În conversaţia familiară, în schimbul de idei şi sentimente, o influenţă este exercitată, care este puternic spre bine sau [1144] spre rău.) Este foarte important ca un creştin să-şi folosească bine influenţa, în toate ocaziile. Cu ce gelozie sfântă ar trebui fiecare dintre noi să vegheze asupra gândurilor sale, asupra dispoziţiei sale, ca fiecare iotă de influenţă să poată fi în întregime de partea Domnului.

Noi trăim în timpuri critice. Puterea lui Satana asupra agenţilor omeneşti este mare, pentru a distruge. Domnul, în mila Lui cea mare este un Restaurator, opusul lui Satana. Fraţii noştri conducători în purtarea responsabilităţilor, ar trebui să realizeze pericolul de a vedea lucrurile doar din punctul lor de vedere, gândind că ei au mintea lui Dumnezeu şi că văd lucrurile aşa cum le vede El. Domnul ne dă gândul Lui şi voinţa de a corecta orice greşeală posibilă în noi înşine. Fraţii de aceeaşi credinţă ar trebui să nutrească o prietenie nobilă creştină, şi dragoste sinceră pentru Isus şi pentru cei care iubesc pe Isus. Umilinţa simplă a minţii învăţate de Dumnezeu, va fi evidenţiată prin iubire faţă de fraţi.

Te rog, iubite frate, scoate-ţi încălţămintea din picioare, şi umblă încet înaintea lui Dumnezeu. Capcane şi primejdii ne înconjoară. Să fim convinşi, fiecare în parte, că posedăm şi manifestăm religia dragostei, nu a bigotismului. Prinde fiecare rază de lumină din cer, şi lasă-o să strălucească înaintea oamenilor. Însă trebuie să fim siguri că aceasta este adevărata lumină. Există un hotar, o linie clară, trasă de veşnicul Dumnezeu între copiii lui Dumnezeu şi copiii celui rău. Noi trebuie să fim treji acum, pentru că în timp ce oamenii dormeau, a fost semănată neghina între grâu. Este aproape timpul când se va face deosebire între cel care slujeşte lui Dumnezeu şi [1145] cel care  nu-I slujeşte.

Să ne îmbărbătăm unii pe alţii. Să ne iubim unii pe alţii. Oh, dacă toată această răceală fariseică s-ar termina, şi inimile noastre ar arde cu ardoarea dragostei lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să discredităm solia sau solii Domnului. Noi vom fi cu toţii judecaţi de Domnul Isus Hristos, să nu ne judecăm noi, unii pe alţii. Noi nu trebuie să pierdem coroana vieţii. Trebuie să mergem înainte pentru premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Multă dragoste pentru soţia ta şi pentru copiii tăi. Aş vrea să vă văd pe toţi şi sper că îmi voi putea întâlni prietenii în America. [1146]