Scrisoarea 64, 1896 - Către sora Lindsay

Scrisoarea 64, 1896 - Către sora Lindsay

Scrisoarea 64, 1896
„Sunnyside”,
Cooranbong,
8 mai 1896

 CĂTRE SORA LINDSAY

 

Iubită soră Lindsay,

Citeşte te rog, instrucţiunile care au fost date de Isus unui învăţător al legii, aşa cum sunt redate în Luca 10:25-28. „Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” „Bine ai răspuns” i-a zis Isus „fă aşa, şi vei avea viaţa veşnică.” Lecţia aceasta trasează datoria tuturor.

Cu poşta aceasta îi scriu şi fratelui C.H. Jones şi, dacă este posibil îţi voi trimite o copie a scrisorii lui.

Iar şi iar, în diferite ocazii şi în diferite locuri, mi-au fost date avertismente clare. Eu nu puteam defini importanţa acestor avertizări; căci ele îmi erau prezentate în imagini şi simboluri. Am fost foarte nedumerită în ce priveşte aceste lucruri, ce mi-au fost prezentate înainte de moartea soţului meu. De atunci încoace mi-a fost arătat că vor fi făcute eforturi pentru a lega casa de editură din Oakland de casa de editură din Battle Creek, cu scopul ca editura din Battle Creek să poată avea controlul. Avertizările acestea nu le-am înţeles [1516] pe deplin, pentru că de multe ori mi-au fost date mesaje cum că aceste două instituţii nu trebuie să se certe una cu cealaltă, sau să manifeste ceva ce aduce a gelozie sau invidie; ci ele să fie instituţii surori, fiecare făcând lucrarea ce i-a fost rânduită ca instrument al lui Dumnezeu. „Efraim nu va mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim.” Fiecare instituţie a fost instituită de Dumnezeu ca să-şi facă lucrarea ei.

Înainte ca soţul meu să moară, problema aceasta legată de casa de editură din Battle Creek şi cea din Oakland, mi-a fost prezentată prin imaginea viţei de vie, şi de atunci încoace mi-a fost prezentată sub aceeaşi imagine. Domnul mi-a arătat că aceste instituţii trebuie să fie păstrate separate, ca două mlădiţe care, deşi sunt distincte, provin din acelaşi butuc. Ele nu trebuie să fie contopite în una singură, ci să fie păstrate distincte, şi totuşi fiecare să-şi tragă hrana din aceeaşi sursă. Hristos a spus, „Eu sunt adevărata Viţă, iar Tatăl Meu este vierul.” „Eu sunt adevărata Viţă, voi sunteţi mlădiţele.” „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” „Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduceţi roadă, dacă nu rămâneţi în Mine.” „Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.” „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.” „Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.” „Îi veţi [1517] cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.” „ Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.”

Această problemă mi-a fost prezentată prin diferite imagini, şi ştiu că nu este voia Domnului ca aceste două case de editură să fie unite. Mă tem că cei din Battle Creek fac de asemenea o greşeală prin faptul că preiau şcolile şi Casa de Odihnă de la St. Helena. Casa de editură din Battle Creek a fost sub mustrarea Domnului de ani de zile, îndeosebi după întâlnirea de la Minneapolis unde, unii au făcut ca şi Core, Datan şi Abiram. Dacă administratorii ei nu ar fi fost plini de importanţă de sine şi de mulţumire de sine, nu ar fi simţit că pot purta toate instituţiile schilodite. Ceea ce se vede pe faţă în propriile lor instituţii, este oricum altfel decât favorabil. Edson White a fost condamnat fără cruţare din cauză că a fost învinuit pentru administrarea lui financiară, dar aceia care l-au condamnat au ştiut că propria lor jenă financiară nu era după planul lui Dumnezeu. Acest fapt mi-a fost prezentat printr-un om care încerca să scoată un pai din ochiul fratelui său în timp ce el însuşi avea o bârnă în ochi. „Aşa dar [1518], omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. Ştim, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvârşesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.”[1519]