Scrisoarea 7, 1888 - Către W.M.Healey

Scrisoarea 7, 1888 - Către W.M.Healey

Scrisoarea 7, 1888
Battle Creek, Mich, 9 decembrie 1888

 

CĂTRE W.M. HEALEY

 

Iubite frate Healey,

Nu ne-a fost prea uşor de când am părăsit coasta Pacificului. Prima adunare nu a fost ca la oricare altă Conferinţă Generală la care am participat. Gândul că unii fraţi se aventurau să întreţină idei contrare ideilor fraţilor conducători, a umplut mintea unora dintre fraţi cu aşa prejudecăţi încât nu au putut să participe cu sinceritate la o cercetare a poziţiei credinţei noastre, însoţiţi de sentimente creştine. Totul s-a petrecut mai mult după rânduiala dezvoltată de preoţii, conducătorii şi Fariseii din zilele lui Hristos. Pentru că am venit de pe coasta Pacificului, au considerat că am fost influenţată de W.C. White, de dr. Waggoner şi de A.T. Jones.

Fratele Butler mi-a scris o scrisoare care avea un singur ţel, şi în care făcea nişte declaraţii tare grozave. Pe bărbaţii pe care i-a ales Dumnezeu să facă o lucrare specială, el i-a numit copilandrii. Mai mult, a spus că a primit scrisori din California centrală şi de nord, prin care i se aducea la cunoştinţă că nu îşi vor mai trimite copiii la colegiu dacă vederile lui E.J. Waggoner şi ale lui A.T. Jones sunt transmise acolo. Nu voi încerca să-ţi spun totul în legătură cu această problemă, însă am înţeles că tu eşti unul dintre cei ce au scris scrisori de avertizare către fr. Butler. L-am întrebat dacă pot să văd scrisoarea, însă mi-a spus că a distrus-o. Ciudat mod de a proceda! Fratele meu, Domnul este cel care te conduce? Sau vrăjmaşul lucrează asupra minţii tale, ca şi asupra minţii altora? Am ajuns la concluzia că aceasta este situaţia. Nu mi-am schimbat vederile referitor la legea în Galateni, însă nădăjduiesc să nu fiu lăsată niciodată să am spiritul care s-a manifestat la Conferinţa Generală. Pot să spun fără nici o ezitare că nu este Spiritul lui Dumnezeu. Dacă fiecare [186] idee pe care o menţinem ca doctrină este adevăr, nu rezistă adevărul la cercetare? Se va clătina şi va cădea în cazul în care va fi criticată? Dacă este aşa, atunci să cadă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Spiritul care închide uşa faţă de cercetarea punctelor de adevăr într-o manieră creştină, nu este Spiritul care vine de sus.

Ai scris că planurile sunt făcute, că A.T. Jones , dr. Waggoner şi W.C. White au pregătit toate lucrurile ca să dea o lovitură la Conferinţa Generală. Şi l-ai avertizat pe fr. Butler – un biet om bolnav, neputincios şi cu trupul şi cu mintea, - să se pregătească pentru situaţia de urgenţă. Astfel, fr. Butler s-a simţit chemat să trimită la această conferinţă telegrame şi scrisori lungi care spuneau: „rămâneţi la vechile pietre de hotar”. Ca şi cum Domnul nu ar fi fost prezent la Conferinţă, ca şi cum El nu şi-ar fi ţinut mâna asupra lucrării!

Mărturia mea a fost ignorată. Niciodată, în toată experienţa vieţii mele nu am fost tratată aşa cum am fost tratată la această conferinţă. Şi tu, fratele meu, împreună cu alţii, aţi făcut tot ce aţi putut ca să produceţi această stare de lucruri. Poate ai crezut că faci cu adevărat un serviciu pentru Domnul, însă a slujit mai mult cauzei duşmanului decât cauzei lui Dumnezeu.

Aş vrea să-ţi scriu mai pe larg, dar detaliile vor fi publicate toate, şi le vei avea la vremea lor.

Prin interpretarea mărturiilor şi a inspiraţiei Scripturii, fratele Butler a făcut o lucrare pe care nu Domnul i-a dat să o facă, iar influenţa acesteia s-a simţit la Conferinţa Generală din Oakland, iar de atunci a lucrat ca drojdia. Aceeaşi prejudecată şi iritare de spirit care s-au manifestat într-o măsură pe coasta Pacificului, le-am întâlnit şi dincoace de munţii Stâncoşi. Am fost mâhnită şi nefericită când mi-am dat seama că ai făcut lucrarea pe care au făcut-o şi alţii, de a agita mintea unui om bolnav, slăbit, şi de a-l face să vadă lucrurile într-o lumină distorsionată. Datorită poziţiei de responsabilitate pe care a ocupat-o fratele Butler,[187] unii au privit mai mult la el decât la Dumnezeu. Ei au acceptat ideile lui exagerate, şi au simţit că trebuie să stea „la vechile pietre de hotar”, aşa cum le-a spus el. Îmi pare rău să aflu că eşti dispus să lucrezi ca un trădător, împotriva fraţilor tăi. Pe cine ne putem sprijini? Şi ce înseamnă toate acestea? A.T. Jones şi dr. Waggoner susţin, în ce priveşte anumite puncte de doctrină care, după cum admit cu toţii, nu sunt chestiuni vitale, idei diferite de ideile pe care le susţin unii dintre fraţii conducători ai poporului nostru. Dar este o chestiune vitală dacă suntem creştini, dacă avem un spirit creştin, dacă suntem sinceri, deschişi şi fără ascunzişuri unii cu alţii. Nu îmi place spiritul necreştinesc ce a predominat când s-a discutat acest subiect, atât la răsărit de Munţii Stâncoşi, cât şi pe Coasta Pacificului. Nu vă puteţi încrede în Dumnezeu ca El să administreze aceste lucruri? Nu a vorbit Domnul prin roaba Sa în ultimii patruzeci şi cinci de ani, sau m-a lăsat singură? Dacă a fost vreodată un timp în care fraţii să aibă nevoie să le fie unşi ochii cu alifia pentru ochi, acum este timpul. Nu vreau ca fraţii noştri să ştie că tu eşti unul dintre cei ce au comunicat fratelui Butler informaţiile pe care i le-ai dat, de teamă să nu le creez suspiciunea că nu eşti un om de încredere, că îi vei trăda dacă vei avea ocazia.

Cred că este timpul, mai mult ca oricând, să fim creştini în inimă. Starea actuală de lucruri este de aşa natură încât cere efortul cel mai stăruitor şi perseverent pentru a contracara lucrarea ce se face de câţiva ani de zile încoace. Mă bucur că a sosit vremea când ceva să provoace poporul nostru să cerceteze personal punctele credinţei noastre. Nu ar trebui să gândim că fr. Butler sau fr. Smith sunt păzitorii doctrinelor adventiştilor de ziua a şaptea, şi că nimeni nu poate îndrăzni să exprime vreo idee diferită de ideile lor. Tot timpul am implorat: cercetaţi Scripturile în mod personal, ca să ştiţi personal ce spune Domnul. Nici un om nu trebuie să fie o autoritate pentru voi. Dacă el şi-a primit lumina din Biblie, putem merge şi noi [188] la aceeaşi sursă pentru a găsi lumina şi dovada care să confirme doctrinele pe care le credem. Scriptura ne învaţă că trebuie să putem dovedi temeiul pe care îl avem pentru nădejdea care este în noi, dar să o facem cu blândeţe şi teamă.

Frate Healey, cel mai bine pentru noi este să privim la Dumnezeu şi să ne încredem în Dumnezeu. Ideile pe care i le-ai transmis fratelui Butler, i-au pus într-o lumină falsă pe dr. Waggoner, pe A.T. Jones, pe Willie şi pe mine. Informaţia care i-a sosit de pe Coasta Pacificului a cântărit mult pentru el. Cred că ar trebui să ştim mai bine de ce fel de lucrători suntem legaţi, dacă aceştia sunt capabili să-şi trădeze fraţii şi să creeze suspiciuni şi neîncredere, sau caută să promoveze pacea şi armonia între cele două mari instituţii, din est şi din vest.

Ţi-am spus că vederile mele referitoare la legea în Galateni nu s-au schimbat. Însă, dacă avem adevărul asupra acestui subiect, fraţii noştri nu au reuşit să fie sfinţiţi prin el; roadele nu sunt după cum a rânduit Hristos, ci sunt amare ca fierea.

Am lucrat ca niciodată până acum. Am simţit că trebuie făcut ceva, căci dacă nu, multe suflete vor fi pierdute. Biserica din Battle Creek este ca valea plină de oase uscate. Trebuie să fie mişcaţi de o putere care să le dea viaţă. A trebuit să depunem eforturi, să ne rugăm şi iar să depunem eforturi pentru ca fratelui Jones să i se acorde o ocazie de a vorbi la Battle Creek, iar mulţi dintre fraţii noştri conducători, după ce l-au auzit vorbind, au fost provocaţi să se gândească la faptul că cei din poziţii cu răspundere închideau uşa în faţa luminii şi a cunoştinţei, lăsând afară tocmai lucrurile de care au nevoie. Dar nu am timp să scriu mai mult. [189]