Scrisoarea 70, 1889 - Către Mary White

Scrisoarea 70, 1889 - Către Mary White

Scrisoarea 70, 1889
Battle Creek, Mich., 15 iulie 1889

 

CĂTRE MARY WHITE

 

Iubita mea fiică, Mary:

Tocmai am citit scrisoarea pe care i-ai scris-o lui Willie, şi vreau să-ţi spun că în ce priveşte calul sau căruţa, fă cum crezi că e mai bine. Îţi trimit ca şi dar 100$, şi te rog să-i foloseşti unde ai nevoie, fie pentru cal, fie pentru căruţă. Fă numai cum să-ţi placă mai bine.

În ce o priveşte pe Laura, sunt sigură că nu va consimţi să plece cu Walter Harper. Ea nu este acum mai dispusă pentru aceasta decât a fost, şi va face orice în afară de aceasta. Ea este o fată puternică, însă când este nevoie de delicateţe pentru a umple farfuriile cu ceva gustos, mi-e teamă că nu are experienţă în ce priveşte gătitul. Cunosc neliniştea lui Walter Harper, şi ştiu că el priveşte problema aşa cum priveşte câinele spre os, însă eu i-am spus Laurei Harper tot ce puteam să-i spun şi am făcut tot ce puteam face în legătură cu subiectul acesta. Acum o las să-şi rezolve problema împreună cu Dumnezeul ei.

M-am gândit la Annie Rasmussen. Nu ştiu cât te-ai gândit tu la ea, însă eu nu ştiu pe nimeni care să gătească mai apetisant decât ea. Iar întrucât cel mai important lucru este să-ţi fie asigurată o hrană gustoasă, cred că Annie o va putea face bine. În ce o priveşte pe Laura Harper, mi-e teamă că Walter Harper se va amesteca şi în felul acesta vei fi împovărată. Tu nu ai nevoie acum să fi tulburată de lucruri de felul acesta. Dacă Walter Harper [382] ar sta de o parte, atunci cred că Laura ar fi cea mai potrivită, pentru că este puternică, inteligentă şi îţi va insufla vitalitate în loc să te slăbească. În afară de cazul în care problemele ei îi vor tortura într-atât creierul încât să nu le poată ţine doar pentru ea. Dacă o vei învăţa să gătească, nu cred că va fi cea mai îndemânatică bucătăreasă, dar nici nepricepută nu va fi. Părinţii ei se vor simţi uşuraţi dacă ea va fi cu tine, căci ea a fost atât de împovărată încât a ajuns aproape la disperare. Chiar mi-e milă de ea, însă dacă Walter Harper vrea să o facă să plece în Colorado, dacă speră să o convingă, va fi dezamăgit, sunt aproape sigură.

Când i-am propus să vină la tine, nu am bănuit că Walter Harper va fi atât de insistent şi că o va bate atâta la cap, şi poate te va necăji şi pe tine. Aş vrea  ca ea să vină şi să facă tot ce poate face în casă, deoarece fata are nevoie de influenţa ta asupra ei, ceea ce ar putea fi spre salvarea sufletului ei; însă dacă nu este posibil, rămâne Annie. Poate că Annie nu este atât de atrăgătoare din toate punctele de vedere, însă ea Îl iubeşte pe Dumnezeu şi se teme de El, şi face mâncare bună. Ea şi Reba se vor înţelege bine.

Nu cred că este bine să ne grăbim cu copiii să-i mutăm în Colorado, dacă se poate îngriji bine de ei în California. Nu am nici o perspectivă în prezent pentru a da în chirie casa mea de la Healdsburg. Mă gândesc că datoria pe care o am la Sanatoriu va fi acoperită dacă îmi dau casa în chirie cu douăzeci de dolari pe lună. Cred că vom şti mai bine ce să facem, când ne vom întoarce în California. Am adunat aici ceva mobilă, bucată cu bucată, le-am pus laolaltă, aşa încât acum suntem prezentabili. [383]

Avem trei baniţe de fructe: mure şi zmeură. Pe lângă acestea mai avem vreo şaptezeci şi cinci de kilograme de vişine, douăzeci şi cinci de kilograme de cireşe şi coacăze, şi urmează roşiile şi strugurii. Suntem pregătiţi, şi s-ar putea să petrecem iarna aici. Avem de lucru aici tot timpul, în aceeaşi direcţie în care am lucrat şi până acum.

În Sabatul care a trecut am avut o discuţie lungă cu fratele Smith. I-am citit multe articole şi mă gândesc că mintea i se va lumina. După aceea, ieri dimineaţă, în camera mea, am avut discuţii lungi cu fraţii Kilgore, Olsen, Underwood, Farnsworth şi Dan Jones. Timp de trei ore le-am citit scrisorile pe care i le-am scris fratelui Butler şi scrisorile pe care mi le-a scris el, precum şi articole pe care le-am scris când am fost la Minneapolis şi pe care le-am citit atunci înaintea Conferinţei Generale în sesiune. Toate acestea le-am citit căpitanului Eldridge, iar el, împreună cu comitetul au cerut ca aceste articole să fie tipărite aşa cum sunt, pentru ca delegaţii de la Conferinţă să le poată avea în mână. Aşa că acesta poate fi material pentru încă o Mărturie, Nr. 34, pe care va trebui să o tipăresc. Văd atât de mult de lucru în faţă. Simt că mă copleşeşte, când o privesc, dar Domnul îmi va da tărie şi har ca să fac tot ce este nevoie să fie făcut.

Rugăciunile noastre se înalţă zilnic la Dumnezeu pentru putere şi înţelepciune divină, ca să pot acţiona după rânduiala lui Dumnezeu, să umblu în lumina cea limpede, fără să calc greşit.

Nimic nu seamănă cu apropierea de persoane în încercarea de a le ajuta, lucrând cu fiecare individual, însă nu este o sarcină uşoară şi plăcută. Aceasta pare să fie lucrarea mea, şi nu pot să o evit. [384]

Ne rugăm zilnic pentru tine, şi Domnul ascultă rugăciunile noastre şi ne răspunde. Avem nevoie de priceperea  pe care o ai în lucrare, şi vom înălţa înaintea lui Dumnezeu cererile noastre, pentru ca sănătatea şi viaţa ta să fie restabilite aşa încât să te poţi angaja împreună cu noi în lucrare. Însă tot ce ţi se cere acum să faci, este să fi veselă, fericită, plină de nădejde şi mângâiere în Dumnezeu. Am vrea să ai toate înlesnirile necesare.

Am fost atât de slăbită şi istovită după ce am luat parte la cele patru adunări de tabără, încât nu am fost capabilă să fac altceva decât să-mi agăţ sufletul neajutorat de Isus Hristos. Am nădejde în Dumnezeu. Mă încred în Dumnezeu. Inima mea strigă după Dumnezeu. Voi vedea mântuirea Lui. Dacă merg pe calea datoriei, El mă va susţine. Trebuie să-mi iau acum, la revedere. Binecuvântează suflete pe Domnul.

 

    Mama [385]