Scrisoarea 73, 1890 - Către U. Smith

Scrisoarea 73, 1890 - Către U. Smith

Scrisoarea 73, 1890
Brooklyn, N.Y.,
25 noiembrie 1890

CĂTRE U. SMITH

 

Iubite frate Smith,

Sunt pe cale să închei cel de al şaizeci şi treilea an din viaţă, şi am un sentiment foarte solemn al faptului că socoteala sau raportul vieţii mele trecute nu îl mai pot schimba şi, ce spun cărţile despre mine? Vreau să fiu un administrator credincios al harului lui Hristos. Binecuvântarea Lui bogată a fost peste mine în timpul acestei călătorii şi, în timpul nopţii mi-a fost arătat de mai multe ori faptul că poziţia pe care o ai tu este una periculoasă. Domnul are îndelungă răbdare cu cei care greşesc, dar când îi cercetează pentru fărădelegile lor, atunci le cere socoteală pentru trecut.

Cunosc pericolul în care te găseşti. Ţi l-am prezentat prin scrisoare, am vorbit despre el înaintea celor adunaţi în mod special în adunări de comitete, am vorbit despre el în capela editurii; nu ţi-am spus pe nume, dar tu ai ştiut că mustrările erau pentru tine. Am vorbit despre principii generale. Apoi am vorbit despre calea pe care tu şi alţi predicatori aţi  urmat-o şi cât de neplăcută a fost în ochii Domnului, dar nu v-aţi schimbat; aţi rămas ca o piatră de poticnire pentru alţii până în ziua de azi, ca să-i încurajaţi în necredinţa lor şi să-i faceţi să se împiedice în „bunul frate Smith”. Mi-a fost arătat că această umblare şi bâjbâială în întuneric va continua atât cât bărbaţii aceştia care la Minneapolis s-au simţit liberi, încă se simt liberi să fie complici în împotrivirea faţă de mărturia mea.

Dacă ai avea credinţă în Mărturii, ai acţiona după credinţa aceasta. Ai putea foarte bine să-ţi exprimi atitudinea faţă de lucrarea pe care mi-a dat-o Domnul să o fac, prin ceea ce ai făcut. În mod virtual ai spus „nu am încredere în soliile pe care le transmite sora White.” Tu eşti mult mai vinovat pentru că ai luat poziţia pe care ai luat-o, decât cei care nu mă cunosc. Tu ai cunoscut caracterul lucrării mele încă de când ne-am cunoscut, şi asta a fost pe când Edson avea trei ani. Brinkerhoof şi Snook, dacă ar fi avut lumina şi cunoştinţa pe care ai avut-o tu despre lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o fac, [732] ar fi stat în picioare până azi, însă tu eşti mult mai vinovat din cauza poziţiei pe care ai luat-o măcar că mărturiile au răsunat în urechile tale în ultimii doi ani, fără să iei seama la ele. Nicio mărturisire nu a ieşit de pe buzele tale, iar eu am fost silită să văd influenţa ta la Minneapolis şi, de atunci încoace, peste tot pe unde am umblat; şi iată că anul 1890 se apropie de sfârşit. Vrei să cazi pe Stâncă şi să fii zdrobit? Vrei să fugi de realitate, aşa cum ai făcut până acum? Fraţii Miller, ambii prezintă cazul tău ca pe o dovadă care îi susţine să se împotrivească Spiritului lui Dumnezeu, soliei şi solului. Fratele Rupert are de făcut o mărturisire. I-am spus acum doi ani, pe când eram la Pottersville, şi a auzit acest mesaj de mai multe ori de pe buzele mele, dar fratele Smith a fost piatra lui de poticnire, precum a fost piatra de poticnire pentru mulţi alţii. Povara a fost prea grea pentru mine ca să o mai duc. Am hotărât că dacă nu se face o schimbare completă, nu voi mai rămâne la Battle Creek ca să nu mă împărtăşesc din păcatul celor care refuză Spiritul lui Dumnezeu care îi corectează şi îi avertizează. Dacă aş rămâne, mi-aş epuiza toate puterile, deoarece fraţii mei, prin necredinţa lor, mi-au făcut lucrarea de o sută de ori mai grea decât ar fi trebuit să fie.

Mi-e milă de Dan Jones. Am vorbit deschis cu el. I-am cerut anul trecut, pe când eram la Institutul Misionar, pentru Hristos, să nu te sprijine în poziţia pe care o aveai, l-am rugat să-şi folosească influenţa ca să te ajute să vii în lumina cea limpede. I-am spus că ştiu în ce primejdie eşti. Tu eşti un bărbat ca şi fratele Butler, care nu vrea să mărturisească un pas greşit, ci mai degrabă mai face încă mulţi alţi paşi greşiţi pentru a justifica primul pas greşit. Dar, dacă ai birui această încăpăţânare care este întipărită în viaţa şi în caracterul tău, puterea lui Dumnezeu ar face din tine un bărbat eficient până la sfârşitul timpului. Dar, dacă nu ajungi să fii un burduf nou, vinul (?) luminii, al puterii şi harului lui Dumnezeu nu poate să ajungă la tine.

Am fost împovărată zi şi noapte din cauza ta. Am ştiut că tu îi susţii pe mulţi alţii. Fratele Morrison te citează. Fratele Nicola te citează. Fraţii Morrison şi Nicola, ambii, se înrădăcinează în necredinţă atât faţă de mărturii cât şi faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi, să te văd că eşti o piatră de poticnire pentru bărbaţii aceştia care nu mă cunosc pe mine şi nici lucrarea mea, este prea dureros să suport, căci tu ştii cu siguranţă [733] mai bine ce ar trebui să faci, decât ai făcut. Puterea de vrajă a necredinţei şi încăpăţânării te-a reţinut ca să nu îţi recunoşti greşelile, măcar că le regreţi profund, dar nu vrei să le mărturiseşti ca să ajuţi astfel bisericii pe această cale a datoriei ei.

Te iubesc, şi nu pot suporta să fim despărţiţi în felul în care suntem. Noi nu mai suntem în unitate. Nu pot să mă simt liberă să mă consfătuiesc cu tine, pentru că Domnul a arătat printr-o mărturie directă şi clară, că ai nevoie de povăţuire. Tu m-ai ajutat pe mine şi pe soţul meu, şi noi te-am ajutat pe tine, aşa că acum tu trebuie să ştii că nu mă voi schimba. Tu trebuie să ştii, dacă nu cumva eşti orb, că mărturiile mele nu s-au schimbat, că eu nu m-am schimbat în caracterul sau în lucrarea mea, şi sper ca prin harul lui Dumnezeu să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga, numai pentru a fi în armonie cu tine sau cu fratele Butler, sau cu altcineva dintre păzitorii Sabatului.

Nu mai am nici putere şi nici timp ca să scriu mai mult, întrucât trebuie să-mi păstrez puterea pentru muncă. Am vrut să-ţi mai adresez încă un apel. Am vorbit cu tine, dar nu se vede că ar fi avut vreun rezultat. Ţi-am scris, dar aceasta nu te-a făcut decât să mergi tot mai departe şi mai adânc în împotrivirea faţă de Spiritul lui Dumnezeu. Scrisorii mele de apel, ai răspuns cu o scrisoare în care l-ai acuzat pe fratele Jones că dărâmă stâlpii credinţei noastre. A fost acest lucru adevărat? Adunările ţinute cu lucrătorii la editură, atunci când au fost cercetate aceste lucruri, au descoperit faptul că l-ai acuzat pe nedrept. Ai mărturisit aceste fapt? Ţi-ai curăţit sufletul? Ai croit cărări drepte pentru picioarele tale pentru ca şchiopul să nu fie nevoit să se întoarcă din drum? După ce am spus tot ce se putea spune în prima adunare, am ţinut o a doua adunare în capela editurii, în Sabat, şi Spiritul lui Dumnezeu S-a apropiat de noi. Hristos a bătut la uşă, dar nu s-a găsit loc pentru El, uşa nu a fost deschisă iar lumina slavei Sale, care era atât de aproape, a fost retrasă. Ultima dată când ai auzit vocea mea a fost în ... (incomplet) [734]