Scrisoarea 73, 1890
Brooklyn, New York, 25 noiembrie 1890
CĂTRE U. SMITH
Dragă frate Smith,
Sunt pe cale să închei cel de-al șaizeci și treilea an din viață și am un sentiment foarte solemn al faptului că socoteala sau raportul vieții mele trecute nu îl mai pot schimba și mă întreb cu interes: Ce spun cărțile despre mine? Vreau să fiu un administrator credincios al harului lui Hristos. Binecuvântarea Lui bogată a fost peste mine în timpul acestei călătorii și în timpul nopții mi-a fost arătat de mai multe ori faptul că poziția pe care o ai tu este una periculoasă. Domnul are îndelungă răbdare cu cei care greșesc, dar când îi cercetează pentru fărădelegile lor, atunci le cere socoteală pentru trecut.
Cunosc pericolul în care te găsești. Ți l-am prezentat prin scrisori, am vorbit despre el înaintea celor adunați în mod special în adunări de comitete, am vorbit despre el în capela editurii; nu ți-am spus pe nume, dar tu ai știut că mustrările erau pentru tine. Am vorbit despre principii generale. Apoi am vorbit despre calea pe care tu și alți lucrători ați urmat-o și cât de neplăcută a fost în ochii Domnului, dar nu v-ați schimbat; ați rămas ca o piatră de poticnire pentru alții până în ziua de azi, ca să-i încurajați în necredința lor și să-i faceți să se împiedice în „bunul frate Smith”. Mi-a fost arătat că această umblare și bâjbâială în întuneric vor continua atât timp cât bărbații aceștia care la Minneapolis s-au simțit liberi încă se simt liberi să fie complici în împotrivirea față de Mărturia mea.
Dacă ai avea credință în Mărturii, ai acționa după credința aceasta. Ai putea foarte bine să-ți exprimi atitudinea față de lucrarea pe care mi-a dat-o Domnul să o fac, prin ceea ce ai făcut. În mod indirect ai spus: „Nu am încredere în soliile pe care le transmite sora White.” Tu ești mult mai vinovat pentru că ai luat poziția pe care ai luat-o decât cei care nu mă cunosc. Tu ai cunoscut caracterul lucrării mele încă de când ne-am cunoscut și aceasta a fost pe când Edson avea trei ani. Dacă Brinkerhoof și Snook ar fi avut lumina și cunoștința pe care ai avut-o tu despre lucrarea pe care mi-a dat-o Dumnezeu să o fac, [732] ar fi stat în picioare până azi, însă tu ești mult mai vinovat din cauza poziției pe care ai luat-o, măcar că Mărturiile au răsunat în urechile tale în ultimii doi ani, fără să iei seama la ele. Nicio mărturisire nu a ieșit de pe buzele tale, iar eu am fost silită să văd influența ta de la Minneapolis și de atunci încolo peste tot pe unde am umblat; și iată că anul 1890 se apropie de sfârșit. Vrei să cazi pe Stâncă și să fii zdrobit? Vrei să fugi de realitate, așa cum ai făcut până acum? Frații Miller prezintă cazul tău ca pe o dovadă care îi susține să se împotrivească Duhului lui Dumnezeu, soliei și solului. Fratele Rupert are de făcut o mărturisire. I-am spus acum doi ani, pe când eram la Pottersville și a auzit acest mesaj de mai multe ori de pe buzele mele, dar fratele Smith a fost piatra lui de poticnire, precum a fost piatră de poticnire pentru mulți alții. Povara a fost prea grea pentru mine ca să o mai duc. Am hotărât că dacă nu se face o schimbare completă, nu voi mai rămâne la Battle Creek ca să nu devin părtașă la păcatul celor care refuză Duhul lui Dumnezeu care îi corectează și îi avertizează. Dacă aș rămâne, mi-aș epuiza toate puterile, deoarece frații mei, prin necredința lor, mi-au făcut lucrarea de o sută de ori mai grea decât ar fi trebuit să fie.
Mi-e milă de Dan Jones. Am vorbit deschis cu el. L-am implorat anul trecut, pe când eram la institutul pastoral, ca de dragul lui Hristos să nu te sprijine în poziția pe care o aveai, l-am rugat să-și folosească influența ca să te ajute să vii la lumina cea limpede. I-am spus că știu în ce primejdie ești. Tu ești un bărbat ca fratele Butler, care nu vrea să mărturisească un pas greșit, ci mai degrabă face încă mulți alți pași greșiți pentru a justifica primul pas greșit. Dar dacă ai birui această încăpățânare care este întipărită în viața și în caracterul tău, puterea lui Dumnezeu ar face din tine un lucrător eficient până la sfârșitul timpului. Dar dacă nu ajungi să fii un burduf nou, vinul luminii, al puterii și al harului lui Dumnezeu nu poate să ajungă la tine.
Am fost împovărată zi și noapte din cauza ta. Am știut că tu îi susții pe mulți alții. Fratele Morrison te citează. Fratele Nicola te citează. Frații Morrison și Nicola, ambii, se înrădăcinează în necredință atât față de Mărturii, cât și față de cuvântul lui Dumnezeu și să văd că ești o piatră de poticnire pentru bărbații aceștia care nu mă cunosc pe mine, nici lucrarea mea, este prea dureros de suportat, căci tu știi cu siguranță [733] să faci mai bine decât ai făcut. Puterea de vrajă a necredinței și încăpățânării te-a reținut ca să nu îți recunoști greșelile, măcar că le regreți profund, dar nu vrei să le mărturisești ca să ajuți astfel bisericii pe această cale a datoriei ei.
Te iubesc și nu pot suporta să fim despărțiți în felul în care suntem. Noi nu mai suntem în unitate. Nu pot să mă simt liberă să mă sfătuiesc cu tine, pentru că Domnul a arătat printr-o Mărturie directă și clară, că ai nevoie de povățuire. Tu m-ai ajutat pe mine și pe soțul meu, noi te-am ajutat pe tine, așa că acum tu trebuie să știi că nu mă voi schimba. Tu trebuie să știi, dacă nu cumva ești orb, că Mărturiile mele nu s-au schimbat, că eu nu m-am schimbat în caracterul sau în lucrarea mea și sper ca, prin harul lui Dumnezeu, să nu mă abat nici la dreapta, nici la stânga numai pentru a fi în armonie cu tine, cu fratele Butler sau cu altcineva dintre păzitorii Sabatului.
Nu mai am nici putere și nici timp să scriu mai mult, întrucât trebuie să-mi păstrez puterea pentru muncă. Am vrut să-ți mai adresez încă un apel. Am vorbit cu tine, dar se pare că a fost degeaba. Ți-am scris, dar aceasta nu te-a făcut decât să mergi tot mai departe și mai adânc în împotrivirea față de Duhul lui Dumnezeu. Scrisorii mele de apel i-ai răspuns cu o scrisoare în care l-ai acuzat pe fratele Jones că dărâmă stâlpii credinței noastre. A fost acest lucru adevărat? Adunările ținute cu lucrătorii la editură, atunci când au fost cercetate aceste lucruri, au descoperit faptul că l-ai acuzat pe nedrept. Ai mărturisit aceste fapt? Ți-ai curățat sufletul? Ai croit cărări drepte pentru picioarele tale, pentru ca șchiopul să nu fie nevoit să se întoarcă din drum? După ce am spus tot ce se putea spune în prima adunare, am ținut o a doua adunare în capela editurii în Sabat, și Duhul lui Dumnezeu S-a apropiat de noi. Hristos a bătut la ușă, dar nu s-a găsit loc pentru El, ușa nu a fost deschisă, iar lumina slavei Sale, care era atât de aproape, a fost retrasă. Ultima dată când ai auzit vocea mea a fost în
[incomplet] [734]