Scrisoarea 80, 1890 - Către W.C. White

Scrisoarea 80, 1890 - Către W.C. White

Scrisoarea 80, 1890
Battle Creek, Michigan,
7 martie 1890

CĂTRE W.C. WHITE

 

Dragă Willie,

Am primit scrisoarea ta la amiază şi, oh, ce bucuroasă am fost să o primesc. Sunt atât de mulţumitoare că eşti cu cei dragi din familie şi că Mary nu este mai rău. Am cerut să o văd pe Reba în această dimineaţă. Ea crede că se simte tot mai bine în fiecare zi. Ea spune că se întăreşte cu siguranţă tot mai mult. Spune că apetitul este bun, curajul ei e bun şi are, după cum spune, tot ce vrea în ce priveşte hrana.

I-am luat un fular şi papuci de casă din lână împletită, i-am cumpărat o pereche de papuci calzi şi moi pentru copii, flanelaţi. Ea are companie din plin, nu tânjeşte deloc. Este scoasă afară cu căruciorul în fiecare zi frumoasă. Îi place să se plimbe.

Este destul de rece, dar este soare. Serile sunt foarte plăcute. Este şi puţină gheaţă, ceea ce face mare bucurie. Sabatul trecut am vorbit înainte de masă despre intrarea lui Isus în Ierusalim. A făcut o impresie solemnă  peste toată adunarea. Dupămasă am vorbit aproape o oră şi am spus direct lucrurile pe care Domnul mi le-a dat să le spun, apoi i-am chemat în faţă. Scaunele au fost ocupate toate din faţă până în spate. Apoi multe din scaunele laterale au fost ocupate. Unii dintre cei care au alunecat de la credinţă au venit în faţă, unii dintre ei pentru prima dată. Leon Smith a venit în faţă, Robert Sawyer şi mulţi tineri. Ne-am rugat şi apoi cei ce au venit în faţă şi-au spus experienţa. Robert Sawyer a început să încerce din nou să fie un creştin, spune el, nu în puterea lui, ci în puterea lui Hristos. Această întâlnire a făcut o impresie puternică. [590]

De atunci am mers la adunările de dimineaţă. Am avut o discuţie cu Larson, apoi cu Porter, dar minţile lor sunt întunecate. Domnul m-a întărit, mi-a dat libertate şi putere să vorbesc la întâlnirile de dimineaţă.

Marţi dimineaţa, pe când făceam o ilustraţie bine ţintită, am văzut pe Larson cu un zâmbet larg răutăcios.

Am spus, „ce este, fr. Larson, am spus ceva nepotrivit?” Am cerut de două ori să spună motivul acestei demonstraţii. În final a spus că a făcut-o fiindcă a apreciat demonstraţia.

„Foarte bine”, am spus, „Dacă ţi se potriveşte, primeşte-o şi sper că toţi vor face aceasta.”

În următoarea dimineaţă nu a fost prezent. Miercuri şi joi a fost din nou. Domnul mi-a dat multă putere şi claritate în vorbire. Am fost surprinsă să primesc o scrisoare de la Larson în care îmi cere să îl reabilitez înaintea poporului pentru mustrarea tăioasă – sau cu alte cuvinte, să mărturisesc că am greşit faţă de el. Această problemă mi-a împovărat inima ca plumbul. Ce să spui unui asemenea om, cum să tratezi spiritul său puternic, a fost o problemă dificilă de rezolvat. Nu ştiam ce să fac. Am lăsat totul lui Isus şi dimineaţa m-am ridicat şi am scris opt pagini fratelui Larson, dar nu am putut să le folosesc. În această dimineaţă, vineri, când m-am ridicat să vorbesc, am spus ascultătorilor, da, o cameră plină de ascultători, despre cuvintele spuse acum două dimineţi, şi cred că niciodată nu am vorbit mai ferm decât în această ocazie.

Tocmai am primit o scrisoare bună de la fratele Watt. El a spus că a venit plin de opoziţie la întâlnire, dar primeşte mărturia pe care am dat-o, şi doreşte să mărturisească fratelui Waggoner şi ascultătorilor cu prima ocazie. Sunt convinsă că Spiritul lui Dumnezeu este la lucru. Ce vor face aceste spirite puternice, nu pot să spun.

Larson a cerut să mă vadă acum câteva minute. Am fost mult prea ocupată ca să îl văd. Ce vrea să spună, nu ştiu, dar simt că vor să mă facă să spun ceva de care să se poată folosi şi, trebuie să fiu înţeleaptă ca şerpii şi [591] blândă ca porumbeii. Domnul m-a binecuvântat în Sabat şi am fost binecuvântată tot timpul cât am vorbit. Încrederea mea este în Dumnezeul lui Israel.

Voi vorbi de acum în fiecare dimineaţă la întâlniri. În prima dimineaţă nu erau decât câţiva la adunarea de dimineaţă. Camera este plină acum.

Trebuie să ajungem la aceeaşi decizie ca în scrisoarea ta cu privire la termene. John şi J. E. Waggoner au cercetat problema şi planurile tale sunt în ordine. Voi veni şi eu, atunci.

Edson a plecat în Indiana, pentru două săptămâni. Nu ştiu cum pot să-ţi trimit veşti. Fratele Olsen a venit înapoi din est. Are rapoarte bune, despre care cred că va scrie curând.

Am avut o discuţie  cu fratele S. H. Lane. El are moralul bun dar, spune el, le-au rămas doar doi lucrători în statul New York.

Tocmai am primit o scrisoare de la A. T. Jones ca răspuns la scrisoarea ce i-ai trimis-o. Ai şi tu o copie după ea. El spune că ţi-a trimis una şi ţie. Sunt puţin obosită aşa că închei.

                                                           Mama [592]