Scrisoarea 81, 1888 - Către Mary White

Scrisoarea 81, 1888 - Către Mary White

Scrisoarea 81, 1888
Minneapolis, Minn., 9 octombrie 1888

 

CĂTRE MARY WHITE

 

Iubita mea fiică, Mary,

 

Am ajuns ieri, aproape la ora zece a.m. A plouat toată noaptea şi a plouat toată ziua de miercuri. Marţi noaptea am avut cuşete în vagonul de lux. Nu erau cuşete libere şi ni s-au dat cuşete în vagonul salon. A fost o ocazie bună, dar nu am putut să o folosim. Am vrut să avem linişte şi ne-am îndreptat spre vagonul de dormit. Nu a fost o noapte plăcută pentru cei din vagoanele de zi. Pasagerii erau foarte înghesuiţi.

Am ajuns teferi şi am fost cazaţi cu plăcere în două camere închiriate, bogat mobilate, cu scaune şi paturi pluşate. Camera lui Willie era chiar lângă a noastră, însă nu ni se părea potrivit să ne îngrămădim toate cuferele şi boccelele în camerele acelea atât de frumos mobilate. Aveam de mers câteva zeci de metri pentru a lua masa. Ne-am hotărât să căutăm alte camere şi am găsit, într-o casă închiriată pentru acest scop. Eu şi Sarah avem o cameră simplu mobilată, însă în care avem un şemineu care este o binecuvântare, după cum ştii, pentru mine. Will are o cameră deasupra, cu sobă în ea. În aceeaşi cameră mai dorm încă doi fraţi. Pe lângă aceasta mai au încă o cămăruţă în care pot să scrie, iar Willie este foarte mulţumit.

Am vorbit joi dimineaţa. S-au adunat foarte mulţi dintre fraţii noştri lucrători şi nu-i cunosc decât pe puţini dintre ei.

Astăzi, vineri la ora nouă, am citit înaintea conferinţei câteva lucruri importante, după care am prezentat o mărturie foarte clară înaintea fraţilor. Aceasta a produs un efect asupra lor. Fratele Butler mi-a trimis o scrisoare lungă, o producţie ciudată de acuzaţii şi învinuiri împotriva mea, dar toate acestea nu pot să mă clintească. Cred că a fost de datoria mea să vin aici. Eu nu mă îngrijorez în privinţa viitorului, dar încerc să-mi fac datoria pentru ziua de azi.

Va trebui să merg la Battle Creek împreună cu Willie şi să petrec acolo ceva timp. De când am trecut prin încercarea aceea severă la Healdsburg, cred că[66] lucrurile de acelaşi caracter nu vor avea mai avea asupra mea din nou aceeaşi influenţă. Mă bucur că Willie este aproape şi putem să-l găsim repede, şi el la fel, ne găseşte uşor. Cred că ar fi fost rău dacă eram în case diferite. Sperăm şi ne rugăm ca să vedem lucrarea lui Dumnezeu înaintând în aşa fel încât să reflecte slava lui Dumnezeu şi să facă bine poporului Său.

Se află aici fr. Goodrich din Maine, Fr. Underwood din Ohio, Sands Lane şi fratele său Otto Godsmark; Decker din Oregon, Corliss, Uriah Smith, Van Horn, Sanborn, Fargo, Rubert, Dr. Waggoner şi soţia, şi mulţi, mulţi care nu îmi vin acum în minte. Nu vă uităm nici pe voi şi ne rugăm pentru voi. Tânjim ca să vedem puterea şi Duhul lui Dumnezeu lucrând asupra inimilor slujbaşilor noştri. Dorim atât de mult să vedem umilinţa de care este nevoie pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să fie acceptabilă. Aici s-a pregătit totul pentru ca să fie asigurate locuri curate pentru dormit şi hrană bună şi sănătoasă.

Fraţii Smith şi Butler sunt foarte înclinaţi să oprească orice discuţie asupra legii în Galateni, dar nu văd cum se poate evita aşa ceva. Noi trebuie să primim Biblia ca standard al nostru şi trebuie să cercetăm paginile ei pentru a primi lumina şi dovezile adevărului.

Soarele apune şi nu pot să mai văd aşa bine. Încearcă te rog, să ne scrii, chiar dacă numai un cuvânt sau două, şi voi încerca şi eu să vă scriu cât pot de des.

Duminică dimineaţa, oct. 14. Ieri am avut momente foarte importante în adunare. Fr. Smith a predicat dimineaţa despre semnele timpului. A fost o cuvântare bună, mă gândesc, - la vremea potrivită. După amiază am vorbit din 1Ioan, 3. „Vedeţi ce dragoste”, etc. Binecuvântarea Domnului a fost peste mine şi a pus cuvinte în gura mea şi am avut multă libertate în încercarea de a impresiona fraţii în privinţa importanţei stăruirii mai mult asupra iubirii lui Dumnezeu, şi a renunţării la contemplarea tablourilor întunecoase.

Efectul asupra oamenilor a fost foarte fericit. Credincioşi şi necredincioşi au dat mărturie despre faptul că Domnul i-a binecuvântat prin cuvintele rostite, şi au spus că de acum înainte nu vor mai privi partea întunecată, nu se vor mai gândi la marea putere a lui Satana, ci vor vorbi despre bunătatea, iubirea şi compasiunea lui Isus, şi[67] vor lăuda mai mult pe Dumnezeu.

La deschiderea Sabatului, Fr. Farnsworth a avut un discurs foarte întunecos, vorbind despre marea răutate şi stricăciune din mijlocul nostru, a stăruit asupra apostaziilor care există între noi, dar în acest discurs nu a fost nici o lumină, nici o voie bună, nici o încurajare spirituală. O întunecime generală s-a răspândit atunci printre delegaţii prezenţi la conferinţă. Dar Domnul mi-a dat o mărturia calculată ca să încurajeze. Propriul meu suflet a fost binecuvântat şi se părea că lumina ţâşneşte în mijlocul întunericului. Astăzi nu particip la adunări.

Seara trecută, împreună cu mai mulţi dintre fraţii noştri slujitori ai evangheliei am fost adunaţi împreună şi am citit o comunicare lungă din partea fr. Butler, ceea ce a durat până la ora zece seara. În această dimineaţă au avut o adunare administrativă. Astăzi au un studiu biblic legat de predestinaţie sau alegere. Mâine la amiază va fi adus în discuţie subiectul legii în Galateni. Printre delegaţi există un spirit bun şi umil, din câte se poate vedea. Scrisoarea venită din partea fr. Butler a fost binevenită ca să deschidă subiectul, aşa că suntem intraţi în el.

Charlie Jones a sosit ieri, în Sabat dimineaţa. W.C.W. a plecat să-l viziteze pe fr. Mattison, care este într-un orăşel aflat la două mile de adunare. Se spune că ar fi bolnav. Şi fr. Corliss este bolnav. Mă tem că ne va prinde şi pe noi febra, dacă Domnul nu va sta în calea bolii.

John şi Sarah lucrează la notiţele luate din cuvântarea pe care am ţinut-o. Este rece şi este ceaţă aproape tot timpul de când suntem aici. Mă voi bucura atât de mult când Domnul ne va da din nou cer senin. Aş fi vrut să ştiu câţi sunt prezenţi la întâlnire. Probabil vă voi spune data viitoare. Sper să primesc curând veşti de acasă. Încă nu am primit nici o scrisoare de când suntem aici.

Se lasă întunericul, aşa că vă spun noapte bună. Multă iubire celor dragi din familie, sorei MacComber şi copiilor.

 

                                               Mama

 

Am vrut să scriu şi familiei, dar s-a întâmplat că nu am putut. Voi încerca să le scriu mâine dacă voi putea. Mama.  –Lt. 81, 1888 [68]