Scrisoarea 84, 1890 - Către W.C. White și soția

Scrisoarea 84, 1890 - Către W.C. White și soția

Scrisoarea 84, 1890
Battle Creek, Michigan,
19 martie 1890

CĂTRE W.C. WHITE ŞI SOŢIA

 

Dragi copii Willie şi Mary White,

Am participat la întâlnirea de dimineaţă şi am ascultat ce spun ceilalalţi, fără să spun ceva. Au fost făcute multe mărturisiri excelente, dar unii după care am tânjit să vorbească, nu au vorbit. Am fost atât de epuizată încât am preferat luxul tăcerii, dar nu l-am putut avea. Unul după altul au dorit să mă vadă pentru câteva momente, iar timpul meu a fost fărâmiţat încât nu am putut să fac prea mult.

A.T. Jones a fost prezent şi a vorbit scurt şi la obiect. Ne-am gândit că ar fi bine să fixăm o întâlnire pe după amiază de acelaşi caracter cu cea pe care am ţinut-o miercuri seara, săptămâna trecută. Fratele Eldridge a avut  o convorbire lungă cu mine despre diferite lucruri – cărţi, scrieri şi starea prezentă de lucruri. El credea că ar fi bine să avem o a doua întâlnire, şi îi părea rău că aceste întâlniri cu explicaţii nu au putut să fie ţinute mai demult. Acelaşi lucru a fost susţinut şi de alţii, dar le-am explicat că starea impresiilor şi a sentimentelor lor era de un asemenea caracter încât noi nu i-am fi putut atinge, pentru că ei aveau urechi, dar erau surzi; aveau inimi, dar erau tari şi insensibile.

Am avut întâlnirea noastră. Fratele Jones a vorbit foarte clar, însă cu sensibilitate, despre faptul că s-a dat crezare vorbelor din auzite şi nu s-au dus, cu dragoste frăţească, să discute problema cu cel despre care se vorbea şi nu l-au întrebat dacă declaraţiile erau adevărate.

Willie, le-am vorbit aşa cum nu m-au mai auzit până atunci. Am revenit iarăşi la cele petrecute la Minneapolis şi de atunci încoace, şi am adresat remarci clare fratelui Smith. I-am spus că nu era o surpriză ca fraţii mei care au cunoscut doar puţin din lucrarea pe care Domnul mi-a dat-o s-o fac, să fie ispitiţi, dar fratele Smith era fără scuze. El mă [642] cunoştea pe mine şi caracterul misiunii mele din tinereţea lui, el a văzut lucrarea mea, şi ani de zile a fost testată şi dovedită în faţa lui; a fost de mirare pentru mine că dintr-o dată a venit o vreme când fără alt motiv în afară de imaginaţia lui întunecată şi înţelegerea sa pervertită, să trateze deliberat şi rece mărturiile ca să le distrugă influenţa.

Aveam motive să mă aştept că fraţii mei vor acţiona ca oameni sensibili, cântărind dovezile, crezându-le, şi nu mă aşteptam să întoarcă spatele luminii şi faptelor adevărului şi să dea crezare tuturor noutăţilor care apar printre bârfe şi supoziţii; extrem de precauţi în ce priveşte mărturiile, în dreptul cărora nu aveau motiv să obiecteze, şi-au deschis mintea şi inima ca să accepte cu lăcomie şi să transmită către alţii nişte sărmane cuvinte născute din prejudecată, invidie şi gelozie.

Le-am spus că fratele  Smith ar fi trebuit să fie omul care să stea şi să spună lucrurile pe care le-am spus eu, pentru că ele sunt adevăr, echitate şi judecată. El nu avea niciun pic de motiv sau fundament pentru prejudecata sa. A fost cea mai solemnă întâlnire, din câte am avut. A făcut o impresie adâncă. E suficient să spun că întreaga atmosferă este schimbată. Ne bucurăm de fratele Dan Jones pe care l-am adus la realitate. El spune că a fost un nebun. Fratele Eldridge spune că se simte subjugat, ca un om învins, fiindcă toată acestă manevră s-a făcut pentru a lupta cu obstacole care niciodată nu au existat. Dar voi scrie mai mult.

Scriu în Chicago pe martie 22, în aceeaşi cameră pe care am ocupat-o pe când întâlnirile erau în sesiune.

Fratele Dan Jones spune că ar fi fost lamentabil să plecăm din Battle Creek fără aceste două întâlniri speciale şi fără explicaţiile definite ce s-au făcut. El este un om schimbat. Domnul lucrează. Cum va ieşi fratele Smith din aceasta, rămâne de văzut. [643]

Sunt câteva zile de când sora Butler a fost lovită de paralizie şi a fost inconştientă câteva zile. Ieri am primit o scrisoare care spune că ea este conştientă, dar neajutorată. Nu se poate mişca de jumătate. Încă nu poate să vorbească. Fratele Butler trebuie că trece printr-o grea încercare, îmi este milă de el din toată inima.

Am ieşit cu fratele Starr şi soţia să vedem câteva terenuri.

Mama
Cu dragoste o salut pe Mary, copiii şi cei ai casei. [644]