Scrisoarea 86, 1895 - Către J.E. White

Scrisoarea 86, 1895 - Către J.E. White

Scrisoarea 86, 1895
25 septembrie 1895
Norfolk Villa,
Prospect St.,
Granville

 CĂTRE J.E. WHITE

 

Iubitul meu fiu, Edson,

Luna aceasta am de trimis multă corespondenţă. Marian are de pregătit manuscrisele, dar nu o face aşa de critic ca pentru lucrarea de publicare. Ne bucurăm să avem cu noi pe fratele şi sora Prescott. De câteva luni nu sunt aşa bine ca de obicei. Presupun că motivul este acela că simt atât de intens marile evenimente despre care ştiu că se vor deschide curând în faţa noastră. Vedem că cei ce se numesc credincioşi vor fi reprezentaţi prin cele zece fecioare, dintre care cinci au fost înţelepte şi cinci neînţelepte. Mă tem că aceasta este proporţia pe care Domnul a văzut-o între cei ce vor fi gata şi cei ce nu vor fi gata. Doar un mic număr dintre cei  care au avut mare lumină, ocazii îmbelşugate şi privilegii neîncetate, au ceva mai mult decât o cunoaştere teoretică a adevărului. Mulţi gândesc că o astfel de cunoştinţă este tot ce se cere. Aceştia nu sunt împlinitori ai cuvântului.

Cei care, de la întâlnirea de la Minneapolis încoace, au avut privilegiul de a asculta cuvintele rostite de solii lui Dumnezeu, fratele Jones, prof. Prescott, fraţii E.J. Waggoner, O.A. Olsen, şi mulţi alţii, la adunările de tabără şi în institute misionare, au auzit invitaţia „Veniţi, căci iată că toate sunt gata. Veniţi la cina care a fost pregătită pentru voi.” Lumină, lumină cerească a strălucit. Trâmbiţa a dat un sunet clar. Cei care şi-au prezentat diferitele lor scuze pentru neglijarea de a răspunde invitaţiei, au suferit mare pierdere. [1455]

Lumina a strălucit în ce priveşte îndreptăţirea prin credinţă şi neprihănirea lui Hristos atribuită.  Cei care primesc lumina dată şi acţionează pe baza ei, în învăţăturile lor vor dovedi faptul că solia care vesteşte pe Hristos cel răstignit, Mântuitorul înviat şi înălţat la cer pentru a fi apărătorul nostru, este înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu pentru convertirea sufletelor, aducându-le înapoi la loialitate faţă de Hristos. Acestea sunt temele noastre: Hristos răstignit pentru păcatele noastre, Hristos înviat dintre cei morţi, Hristos mijlocitorul nostru în faţa lui Dumnezeu; şi în strânsă legătură cu acestea este lucrarea de asistenţă a Duhului Sfânt, reprezentantul lui Hristos, trimis cu putere divină şi cu daruri pentru oameni.

Invitaţia se aude, „Veniţi, căci iată că toate sunt gata.” Cei asupra cărora lucrează Duhul Sfânt poartă mărturia vie, ei nu au doar o teorie a adevărului, ci sunt martori ai lui Dumnezeu. Aceştia nu merg continuu la adunări pentru ca ei să aibă beneficii, ascultând mai mult şi tot mai mult, ci cu încredere umilă şi cu credinţă vie, cercetează Scripturile, căci Hristos spune, „Ele mărturisesc despre Mine.” Ei vor umbla în lumina pe care o primesc, şi vor comunica şi altora adevărul preţios. Pe măsură ce ei se străduiesc să împărtăşească ceea ce au primit, mai multă lumină va străluci cu siguranţă peste ei. Ţinând sus cuvântul vieţii, ei cooperează cu agenţiile cereşti, care sunt trimise să împărtăşească puterea adevărului.

Nu toţi aceia pe care Dumnezeu i-a chemat să fie martori ai Lui se pot aştepta să prezinte o comoară tot atât de vastă de adevăr, ca aceia care de [1456] ani de zile caută adevărul ca pe o comoară ascunsă; pe măsură ce aceştia au comunicat solia trimisă de cer, lumina a fost revărsată peste cuvânt. Agentul uman nu poate, de la început, să dobândească întreaga experienţă pe care alţii au câştigat-o în ani de zile. Ei nu pot aştepta aceasta. Dar să înceapă aşa cum au început alţii, să cerceteze Scripturile, şi să se aştepte să primească lumină pe măsură ce îşi însuşesc şi comunică lumina dată. Să aibă credinţa aceea care lucrează, cum? Prin dragoste faţă de alte suflete, căutând să le aducă la ospăţul de nuntă. Pe măsură ce încearcă să atragă pe alţii, ei vor fi pregătiţi pentru lucrare şi pentru supunerea la încercare; ei îşi vor curăţa sufletele prin ascultare de adevăr. Mintea, sufletul şi trupul, vor fi aduse în supunere faţă de Hristos; până şi gândurile sunt aduse în armonie cu gândurile lui Hristos. Voinţa lor este adusă în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, şi ei înţeleg ce înseamnă să porţi crucea lui Hristos, să înduri ruşinea şi înjosirea de dragul Lui. Slujitorii aceştia trebuie să înveţe să dea, înainte să poată strânge. Stăpânul care le-a încredinţat bunurile Lui, vede că nu este de folos să reverse şi să tot reverse peste ei materialul cel foarte preţios, cât timp ei aşteaptă, şi nu folosesc ceea ce le-a dat în grijă. El aşteaptă ca slujitorii Lui să înceapă să facă negoţ încă cu primele daruri ce li s-au dat; ei trebuie să pună bunurile Lui la schimbători. În felul acesta Domnul îşi educă lucrătorii, şi le dezvoltă abilitatea de a acţiona. Dacă cel care are în încredinţare bunurile Domnului îşi începe lucrarea imediat atrăgând atenţia altora asupra valorii acestora, prezentând [1457] adevărul cel sacru prin învăţătură şi prin exemplu, căutând zilnic înţelepciune de la Dumnezeu, cercetând Scripturile cu sârguinţă, înţelegând faptul că este co-partener cu Dumnezeu, atunci Evanghelia este pentru el puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

Slujirea pe care o face prin viaţa şi caracterul său, îl face să fie o epistolă vie, cunoscută şi citită de toţi oamenii. Transformarea înaintează continuu, conformând caracterul său cu caracterul lui Hristos. Duhul Sfânt este eficienţa lui. Agentul uman care lucrează cel mai eficient, are cel mai profund simţământ al propriei lui slăbiciuni şi nevrednicii, şi el îşi aruncă sufletul neputincios la picioarele lui Hristos. Acesta este caracterul despre care Dumnezeu spune că este zdrobit. „Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este Sfânt. „Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar Sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite.” Aici este izvorul nostru de putere. În sufletul omenesc, Duhul Sfânt dovedeşte împlinirea acestor cuvinte, aducând viaţă, speranţă şi bucurie tuturor celor care cred.

Cei despre care se presupune că au nevoie de ajutor şi hrănire constantă, care au avut ocazii şi privilegii îngrămădite unele peste altele, nu primesc impresii de durată, ci par să înveţe într-una, şi nu sunt în stare niciodată să ajungă la cunoştinţa adevărului. Aceştia nu vor înainta cu adevărat până când nu văd că trebuie să meargă să lucreze, pentru a face negoţ cu bunurile pe care deja le au. Făcând lucrarea aceasta, ei devin canale de lumină pentru alţii. Dumnezeu va da lumină tot mai mare pe măsură ce ei [1458] răspândesc lumina. În felul acesta, venind în contact cu împotrivirea, cu necredinţa şi cu eroarea, ei sunt conduşi la cuvântul lui Dumnezeu şi la luptă serioasă în rugăciune pentru biruinţă, şi rugăciunile lor vor fi ascultate.

Domnul înţelege totul despre încercările cu care ei trebuie să dea faţă. El spune, „Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: ‘Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.”

Avem aici cele mai clare declaraţii care arată că aceia care manifestă spiritul de persecuţie faţă de aceştia, socotind că este iubire şi teamă de Dumnezeu, se află sub puterea unei iluzii satanice. Hristos spune, „ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.” Atunci când lucrezi ca slujitor al lui Hristos, şi solia ta este respinsă, adu-ţi aminte întotdeauna de Isus, şi rămâi la lucrarea ta, continuând să semeni seminţele adevărului.

Motivul pentru care în parabolă atât de multe dintre fecioare sunt reprezentate ca neînţelepte, este acela că aceia care au cunoştinţă despre adevăr, nu sunt sfinţiţi prin adevăr. Dacă ei şi-ar fi dat seama de răspunderea pe care o au, ar fi păstrat în minte gândul că este o zi în care primeşti şi o zi în care dai socoteală. Fiecăruia îi sunt încredinţaţi talanţi, şi fiecare are răspunderea sacră de a binecuvânta pe alţii, dezvăluind [1459] adevărul preţios celor aflaţi în eroare.

Atunci când Ioan Botezătorul a îndreptat atenţia spre Isus, prin cuvintele, „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”, ucenicii l-au auzit şi L-au urmat pe Isus. Mântuitorul  „S-a întors; şi, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutaţi?” Ei I-au răspuns: „Rabi (care, tălmăcit, înseamnă: Învăţătorule), unde locuieşti?” „Veniţi de vedeţi” le-a zis El. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El. Era cam pe la ceasul al zecelea. Unul din cei doi, care auziseră cuvintele lui Ioan şi merseseră după Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru.” După ce au ascultat cuvintele pline de har care ieşeau de pe buzele lui Isus, cuvinte care au aruncat lumină în minţile lor, inimile ucenicilor au fost aprinse de credinţa şi asigurarea că acesta era cu adevărat Mesia. Cu o iubire ce nu se poate exprima, inimile lor  L-au urmat pe Isus, şi nu au şezut jos în contemplare fericită, ca să asculte mai multe şi tot mai multe cuvinte pline de har. Ei au vrut ca şi alţii să aibă cunoştinţa pe care au primit-o ei. Andrei s-a dus să caute pe cineva căruia să poată să-i spună povestea uimitoare, ce părea prea frumoasă pentru a fi adevărată. Mai întâi l-a găsit pe fratele lui, Simon, şi i-a zis, „Noi am găsit pe Mesia.” Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit, şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care, tălmăcit, înseamnă Petru).”

În ziua următoare Isus l-a găsit pe Filip, şi i-a zis, „Vino după Mine”. Când Filip a venit în contact cu Hristos, a crezut că Acesta era cu adevărat Mesia. El nu a putut să ţină veştile cele bune şi să se bucure [1460] singur de privilegiul de a-L urma pe Isus. El ştia că tovarăşul său, Natanael, cerceta profeţiile; ei se rugaseră foarte serios să înţeleagă Scripturile; dar unde era Natanael? Se ruga lui Dumnezeu sub un smochin. Filip a descoperit locul lui retras, căci ei se rugaseră adesea împreună în acest loc izolat, ascuns de frunziş. Imediat ce Filip l-a găsit pe prietenul lui, i-a spus, „Noi am găsit pe Acela, despre care a scris Moise în lege, şi proorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Dar Natanael auzise ce loc stricat era Nazaretul, aşa că declaraţia aceasta i-a trezit prejudecata. El a întrebat, „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” Filip nu a intrat în controversă, ci a spus, „Vino şi vezi.” În felul acesta a ajuns adevărul la Natanael. Ascultând cuvintele lui Hristos, şi-a  exprimat credinţa simplă, deplină şi completă. Isus a spus despre el, „Iată cu adevărat un Israelit, în care nu este vicleşug.” „De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul omului.” [1461]

27 septembrie. Dragă Edson, înţeleg din scrisoarea ta că eşti din nou la Battle Creek. Să dea Dumnezeu ca fiecare oră din viaţa ta să fie petrecută spre slava Numelui Său. Să fii instrumentul ales al lui Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Lui. Să creşti în apreciere faţă de înalta ta chemare. Am scris multe lucruri, Edson, în legătură cu felul în care lucrarea a fost dusă în Battle Creek; dar cu toate că materialul este pregătit pentru a fi pus pe poştă, amân trimiterea lui. Simt o adâncă simpatie faţă de fratele Olsen. Asociaţii lui fac puţin pentru a susţine mâinile lui, dar fac mult ca să le slăbească.

Cântăreşte bine cărarea pe care îţi pui picioarele. Fii grabnic la ascultare şi încet la vorbire. Ar fi bine să simţi cu adevărat că te afli pe un teren sfânt. Domnul este în luptă cu poporul Său. Dacă priveşti la Dumnezeu şi te încrezi în El, nu vei face un eşec din viaţa ta; căci Mântuitorul nostru Cel preţios este plin de har şi de adevăr. Poate că vei fi privit cu suspiciune şi neîncredere, dar eu cred pe deplin că prin providenţa lui Dumnezeu, şederea ta la Battle Creek va fi o şcoală preţioasă pentru tine. În tot timpul, dă pe faţă blândeţea şi umilinţa lui Hristos. „Voi nu sunteţi ai voştri, căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. De aceea slăviţi pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Roadele tale să fie în neprihănire şi adevărată sfinţenie.

O mare lucrare trebuie să fie făcută pe pământ, şi numai Dumnezeu poate pregăti agenţii omeneşti pentru această lucrare. În acest timp este o cerere urgentă şi extensivă de aptitudini în domeniul literar, şi pe măsură ce îi căutăm pe aceia care au talente în încredinţare, se face descoperirea [1462], „Cântărit în cumpănă şi găsit prea uşor.” Multe câmpuri vaste în care putem fi folositori sunt deschise înaintea noastră; în toate direcţiile sunt câmpuri albe, gata pentru seceriş. Dar, în timp ce ne-am bucura să găsim lucrători cu capacitate literară, ne bucurăm să vedem slujind anumite suflete care au avut mai puţine avantaje decât alţii pentru a obţine o educaţie. Unii se devotează cu umilinţă lucrării, cu o consacrare fără rezerve faţă de Dumnezeu. Poate că ei au doar aptitudini obişnuite, totuşi, sub disciplina Duhului Sfânt, ei pot să ia jugul împreună cu Hristos, şi raportul despre ei în ceruri va fi, „împreună lucrători cu Dumnezeu: voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.” În lucrarea lor se va vedea o energie consacrată a caracterului, care va provoca pe alţii la zel şi fapte bune.

Dacă poţi să o faci într-un mod care să nu sară în ochi, încearcă să-l ajuţi pe fratele Olsen, şi să-i sprijini mâinile. El are nevoie de simpatie, şi de cuvinte de speranţă şi curaj. Dar te rog, nu critica bărbaţii care nu au o legătură vie cu Dumnezeu. Dacă eşti prevăzător, poţi să faci bine lui A.R. Henry şi lui Harmon Lindsay. Arată prin atitudinea ta că nu ai nicio aversiune faţă de ei. Oricare ar fi atitudinea lor, nu îi lăsa să te descurajeze sau să-ţi amărască experienţa. Ţine-te strâns de Isus. El te-a ajutat şi te va ajuta în fiecare ceas. Dar nu lăsa garda jos niciun moment. Nu te complace în vorbire repezită. Dacă este posibil, vrem să-i salvăm pe aceşti oameni, care cunosc atât de puţin despre Spiritul lui Dumnezeu. Pentru a face aceasta, în timp ce nu trebuie să depinzi de ei ca şi cum ar fi dumnezei, fii amabil şi curtenitor, tratează-i la fel de respectuos ca şi cum ar fi cei mai buni prieteni ai tăi. [1463]

Le-am vorbit, şi încă le vorbesc foarte clar, iar atitudinea ta nu trebuie să dea impresia că ţi-am scris ceva în detrimentul lor. Aceşti bărbaţi au multe tentaţii, însă sufletele lor sunt preţioase. Dacă ei pot fi câştigaţi să vadă cum pot să vină la Isus şi să-L ia ca sfătuitor al lor, ce biruinţă ar fi câştigată de partea Domnului! Nu trăi cu gândul la trecut. Nu da în niciun fel ocazia ca binele tău să fie vorbit de rău. Tu poţi salva suflete de la moarte, şi să acoperi o mulţime de păcate, dacă umbli cu precauţie. Domnul are răbdare îndelungă cu copiii supuşi greşelii, pe care i-a cumpărat cu un preţ infinit. Bărbaţii aceştia, A.R. Henry şi Harmon Lindsay, sunt în cel mai mare pericol să-şi piardă sufletele pentru că nu discern situaţia în care se află. Lasă iubirea îmblânzitoare a lui Dumnezeu să rămână şi să domnească în inima ta, controlând fiecare acţiune.

Dacă îţi pui încrederea în Dumnezeu, văd o mare ocazie ca tu să fii o binecuvântare pentru alţii, în Battle Creek. Înţelepciunea este născută din cer, este un ornament al îndurării; ea posedă putere infinită şi, atunci când este exercitată, este o cunună de slavă pentru fiecare suflet care slujeşte pentru Hristos; căci ea este dovada unirii şi cooperării cu Marele Lucrător.

Oricare ar fi fost sentimentele şi purtarea altora faţă de tine, nu lăsa ca aceasta să aibă vreo umbră de influenţă asupra ta în legătura pe care o ai cu ei. Nimeni nu trăieşte pentru sine. Fiecare are de folosit talentele pe care li le-a încredinţat Dumnezeu, şi să se gândească bine ce se cere de la el pentru a-L reprezenta pe Hristos în orice loc şi în orice circumstanţă. [1464]

Eu-l trebuie să fie ascuns cu Hristos în Dumnezeu. „Despărţiţi de Mine”, a spus Isus, „nu puteţi face nimic.” Dar Duhul Sfânt este dat ca să ne ajute în orice timp de nevoie. Rămâi în dependenţă umilă de puterea aceea care va fi dată tuturor celor ce o caută şi depind de ea. Aptitudinile tale vor fi un succes în slujirea lui Hristos, dacă îţi simţi ineficienţa şi dependenţa de Dumnezeu.

Ţine minte, fiul meu, că succesul nu este rezultatul şansei, al accidentului, sau al destinului, ci este lucrarea providenţei lui Dumnezeu, răsplata credinţei şi judecăţii, a virtuţii şi efortului perseverent. Practicarea adevărului este cea care aduce succes şi tărie puterii morale. Practicând învăţăturile lui Isus, vei descoperi îngerilor din cer şi oamenilor că ai învăţat de la Marele Învăţător. Razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii trebuie să fie primite cu bucurie ca o lumină a minţii; şi principiile caracterului lui Hristos trebuie să fie făcute principiile caracterului nostru. Domnul va fi cu tine în mod sigur, şi te va înzestra cu Duhul Lui cel Sfânt, dacă Îl cauţi din toată inima.

Timp de câteva săptămâni am fost într-o stare de epuizare, dar acum mi se refac puterile. Totuşi, starea mea nervoasă este de aşa natură încât nu ies din camera mea ca să iau masa cu familia. Pentru o vreme m-am gândit în mod serios că nu mă voi reface niciodată. Dar sunt mai bine. Îi mulţumesc Domnului pentru bunătatea, iubirea şi prezenţa Lui. Dacă aş putea fi [1465] eliberată de povara de a participa la adunarea de tabără de la Melbourne, aş fi foarte recunoscătoare, dar nu am nicio speranţă pentru aşa ceva. Va trebui să plec din Granville în două sau cel mult trei săptămâni. Familia noastră urmează să fie transferată la căsuţa de pe proprietatea mea din Avondale Cooranbong. May Lacely White merge cu mine şi cu Willie la adunarea de tabără, precum şi unul dintre membrii familiei ca dactilograf. Fiica noastră, May, este o comoară, blândă, amabilă şi sinceră, totuşi are o voinţă hotărâtă în direcţia cea bună. Ea va fi şi este o mare binecuvântare pentru mine. Are o iubire arzătoare pentru adevăr.

Dacă doreşti să ţi se dea anumite lucruri de la mine, ca să-ţi faci camera plăcută şi confortabilă, spune-i sorei Hall, şi ea se va îngriji să le primeşti.

Edson, doresc foarte mult să fii mult binecuvântat în Battle Creek. Nu da atenţie insultei sau înjosirii, ci du-te înainte împlinindu-ţi datoria. Lasă inima ta să fie umplută de simpatie generoasă pentru toţi cei ce au făcut şi încă fac greşeli, şi fii foarte atent să croieşti cărări drepte pentru picioarele tale. Ţine minte că atributele cele mai apreciate de Tatăl ceresc şi de Mântuitorul crucificat, înviat şi înălţat la cer, sunt iubirea şi puritatea.

„Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu … Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu locuieşte în noi, şi iubirea Lui este făcută desăvârşită în noi.” „Dumnezeu este dragoste; dacă rămâne cineva în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu în El.” Întreaga Lege este împlinită în cel care iubeşte pe Dumnezeu cu toată inima sa, şi pe aproapele ca pe el însuşi. Aceasta înseamnă să fie „slavă lui Dumnezeu în [1466] locurile înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” O, nu este o dovadă de slăbiciune să ai o inimă miloasă, sensibilă, umilă şi împreună simţitoare! De o aşa inimă nimeni nu ar trebui să se ruşineze, ca şi cum ar fi o slăbiciune. Aceasta este puternic derivată de la Hristos.

Vei avea încercări, pentru că Satana nu a murit; dar dacă vei fi îmbrăcat cu toată armura lui Dumnezeu, loviturile lui Satana nu-ţi vor putea face rău. Noi avem resurse vaste din care să ne aprovizionăm. Tu poţi primi putere morală pentru a împlini neprihănirea în orice împrejurare. Noi vom fi pe orice cale câştigători, devenind lucrători mai buni şi mai capabili, ori de câte ori ne lovim de dificultăţi sau întâmpinăm rafale de adversitate. Căci acestea sunt mijloacele alese ale lui Dumnezeu pentru a ne testa şi disciplina. Încercarea este una dintre condiţiile rânduite de El pentru succes.

Te rog, fă cunoştinţă cu fratele Tenney; poate că este spre binele vostru, al amândoura. Şi fratele Tait este un bărbat cu care ar trebui să te cunoşti; şi Edson, adu-ţi aminte că toţi cei ce sunt în poziţii responsabile, au multe şi mari ispite. Fie ca Domnul să te ajute să fii o binecuvântare pentru ei prin faptul că trăieşti principiile credinţei noastre. [1467]

Edson1468, eşti liber să selectezi din scrierile mele pasaje necesare pentru tractatele simple şi broşurile care au fost propuse pentru câmpul din sud. Îţi trimit câteva articole din viaţa lui Isus, care pot să-ţi fie de ajutor. După cum vei vedea, acestea sunt în două stiluri. Copistul meu are puţin timp pentru a le pregăti în formă simplă, şi tu poţi fi în stare, tu însuţi, să le simplifici în felul care ţi se va părea mai potrivit. Tu eşti cel care poate pregăti cel mai bine articolele de care este nevoie. Căci tu cunoşti câmpul din sud. Tu ştii cât de simplu trebuie să faci adevărul ca să fie înţeles, şi ce fragmente să selectezi. După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, mulţi din populaţia albă din acest câmp au nevoie de stilul cel mai simplu. Tot ce poate fi făcut, trebuie să fie făcut pentru câmpul din sud. Pe cât de mult este posibil, încearcă să obţii cooperarea celor din fruntea lucrării, ca să nu fie ispitiţi să creadă că porneşti să lucrezi după planuri independente.

Marian a pregătit corespondenţa pentru această poştă.

Trimite-mi, te rog, o copie a materialului pe care îl compilezi, imediat ce îl pregăteşti. [1468]