Scrisoarea 86a, 1893 - Către J.H. Kellogg și soția sa

Scrisoarea 86a, 1893 - Către J.H. Kellogg și soția sa

Scrisoarea 86a, 1893
Cir. ianuarie, 1893

CĂTRE J.H. KELLOGG ŞI SOŢIA SA
PENTRU FIECARE OM, LUCRAREA LUI

 

Dragă frate şi soră Kellogg,

Ce m-aş bucura să vă pot vedea şi să vorbesc cu voi despre multe lucruri. Pot doar să prezint câteva idei sărăcăcioase pe hârtie. Cu toate acestea, este lucrul cel mai bun ce se poate face.

Fratele meu, nu îmi place că ai asemenea sentimente faţă de fraţii Waggoner, Jones şi Prescott. Dacă aceşti bărbaţi ar fi avut cooperarea fraţilor noştri din lucrare, lucrarea ar fi fost cu ani de zile mai avansată decât este acum. Nu este plăcut înaintea lui Dumnezeu ca să păstrezi sentimentele pe care le ai în această chestiune. Tu ai o ramură specială a lucrării, care este partea ta de vie pentru a o cultiva potrivit cu abilitatea ta. Acestor bărbaţi, Dumnezeu le-a dat lucrarea lor. Ei au de cultivat o altă parte a viei. Ei nu pot să facă lucrarea ta şi nici tu nu poţi să faci lucrarea lor. Pentru fiecare om este dată o lucrare, potrivit abilităţii sale. Ei trebuie să lucreze în linia lor, iar tu trebuie să lucrezi în linia ta. Lor nu li se cere să facă lucrarea ta, ţie nu ţi se cere să faci lucrarea lor.

Noi toţi suntem parte a marii ţesături a umanităţii, fir împletit cu alt fir, pentru a face să se vadă modelul ţesăturii şi pentru a o face un întreg. Partea ta de lucrare ţi se pare a fi cea mai importantă. Dar aceşti bărbaţi lucrează în direcţia lor şi trebuie să se ocupe de partea lor de lucrare, care este de o imensă responsabilitate. O singură persoană nu poate face totul şi dacă aceşti bărbaţi ar încerca să facă asta, ar face greşeli foarte mari pe care tu ai simţi că ai libertatea să le condamni.

Când Dumnezeu a poruncit construirea cortului în pustie, fiecărui om i-a fost dată o lucrare. Dacă el şi-ar fi lăsat lucrarea ca să se angajeze în [1147] lucrarea unui alt om, pedeapsa era moartea. Pentru instalarea şi demontarea cortului, pentru mutarea dintr-un loc în altul, în pustie, poziţia pe care o ocupa fiecare, era bine stabilită. Hristos era Generalul invizibil al acelei adunări de mai mult de un milion de oameni şi nu s-au făcut mişcări dezordonate, la întâmplare. De la fiecare s-a cerut ordine, rapiditate şi exactitate, la postul care i-a fost atribuit. Aceasta este o lecţie importantă pentru biserică şi pentru fiecare om pe care Dumnezeu l-a ales să facă o parte din marea Sa lucrare. Nimănui nu i se cere să facă lucrarea altuia. Fiecare trebuie să facă lucrarea care i-a fost atribuită, cu exactitate şi integritate. Administrarea acelei mari biserici în călătoria lor în pustie, simbolizează administrarea bisericii până aproape de încheierea istoriei pământului, până vom intra în stăpânirea Canaanului ceresc.

Mă bucur că sunt unii care vor să devină misionari medicali. Dar nu toţi pot fi misionari medicali în sensul în care lucrarea se realizează acum. Sunt unii care trebuie să fie calificaţi pentru lucrarea de făcut acum în ducerea ultimei solii de avertizare către toate oraşele şi satele, în toate părţile lumii. Ei nu se pot angaja pe un anumit număr de ani, pentru a învăţa lucrarea unui misionar medical. În timp ce unii simt că aceasta este lucrarea lor şi aleg să se pregătească pentru această lucrare, alţii simt că trebuie să se pregătească pentru a fi lucrători credincioşi în evanghelie, păstori iscusiţi ai turmei lui Dumnezeu, care pot aduce din grânar, hrana potrivită pentru oi şi miei.

Dumnezeu are nevoie de toate tipurile de lucrători pricepuţi. „El a dat pe unii apostoli; pe alţii prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la [1148] înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos; ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. ... Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi, în Hristos.”

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”

Nedumeririle şi descurajările noastre nu trebuie să hrănească sufletele noastre, ca să ne facă iritabili şi nerăbdători cu cei care sunt împreună lucrători cu noi, din cauză că ei nu poartă povara lucrării noastre speciale. Dumnezeu nu este nepăsător faţă de interesul nostru profund de a vedea că partea noastră de vie este cultivată, şi că roadele apar şi se păstrează. Să nu fie nicio ceartă, nicio gândire sau vorbire de rău, prin care să ofensăm pe Dumnezeu care a dat fiecărui om lucrarea sa. [1149]

Fratele meu, dacă tu îţi deschizi inima bănuielilor rele şi invidiei, Duhul lui Dumnezeu nu poate sta cu tine. Datoria fiecărui suflet care a gustat că Domnul este bun, este de a căuta plinătatea care este în Hristos Isus. Lucrarea sa este de a munci în rândurile lui Hristos şi de a căuta în fiecare cuvânt pe care îl rosteşte şi în fiecare gând pe care îl nutreşte, să răspundă rugăciunii lui Hristos:

„Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr. Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi suntem una, - Eu în ei, şi Tu în Mine; - pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine. Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”

Te rog să citeşti cu grijă acest capitol (Ioan 17), cu atenţie şi rugăciune, şi caută să împlineşti cererea pe care Hristos a făcut-o Tatălui Său. Vezi îndeosebi versetele 20 – 23. Este lucrarea noastră de a cultiva această unitate. [1150] Chiar şi gândurile noastre trebuie aduse în supunere faţă de Hristos, ca noi să ne putem lega de ei şi să nu gândim rău despre fraţii noştri.

Fratele meu, noi vedem foarte mare nevoie de eforturi misionare în această ţară îndepărtată, dar suntem aproape lipsiţi de lucrători. Nu este niciunul calificat să intre în oraşele noastre, să întâlnească opoziţia şi să poată să onoreze adevărul prin prezentarea motivelor credinţei noastre. Noi vedem că această lucrare trebuie făcută, dar este o aşa lipsă de lucrători încât nici măcar a o suta parte a viei nu poate fi lucrată. Există oraşe şi sate care niciodată nu au auzit ultima solie a milei care a fost dată lumii. Există o lipsă teribilă de oameni care să ducă cuvintele vieţii la sufletele care pier în păcatele lor. Noi trebuie să ne confruntăm cu lumea. Hristos spune, „Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.” Predicatorii bisericilor denominaţionale sunt, majoritatea, păstori falşi. Ei amăgesc poporul. Ei interpretează greşit Scripturile şi umplu minţile oamenilor cu prejudecăţi. În timp ce inimile noastre simt profund aceasta, noi putem doar să ne rugăm şi să depindem de Domnul pentru a face loc pentru adevărul Său.

Avem doar câteva case de rugăciune. Este doar una singură în Australia, construită recent în Parramatta. Dacă ar fi ceva mijloace pentru a ajuta această ţară, am avea nevoie, pentru a obţine facilităţi cu care să începem. Ce poate fi făcut în oraşele noastre, pentru a asigura staule pentru oi şi pentru miei? Îmi reduc la limită necesităţile, ca să putem investi fiecare bănuţ disponibil pentru educarea lucrătorilor, trimiţându-i la şcoală în Melbourne.

Ţi se face milă când vezi lucrarea făcută de mulţi în domeniul colportajului în Noua Zeelandă. Noi am studiat şi am plănuit, iar acum trebuie să executăm şi să trimitem bărbaţi şi femei la şcoală pentru a învăţa cum să facă lucrarea de colportaj şi de a ţine studii biblice în mod inteligent, pentru a învăţa să practice economia strictă, să-şi [1151] restrângă nevoile, şi astfel să lărgească şi să extindă lucrarea. Unul din colportori a avut patru copii în mai puţin de patru ani şi nevoile sale au depăşit veniturile sale. Sunt şi alţii în condiţii similare. Noi am propus să plătim pentru educaţia bărbaţilor şi a femeilor 200 lire sterline. Am investit 200 de lire sterline pentru a începe şcoala, căci altfel nu am fi putut începe.

Ne facem cunoscută nevoia de ajutor, pentru a construi un locaş de închinare în Melbourne. Ei au cheltuieli cu şcoala, iar fără ajutor venit de la conferinţă, noi nu suntem în stare să continuăm întâlnirile în Melbourne pentru a chema oamenii să audă adevărul. Sălile sunt neîngrijite, da, murdare, şi clădirile din afară sunt lipsite de canalizare şi tare îngrămădite până în partea din spate a sălii, pentru ca fiecare metru de pământ să fie utilizat. Aceasta crează un miros care este periculos pentru sănătate şi aproape că mă scoate afară din aceste săli. Uneori îmi asum riscul, dar aceasta are de-a face cu un protest, iar întotdeauna consecinţa este boala. În London, au nevoie de o casă de închinare, şi sunt mari necesităţi în Noua Zeelandă, care trebuie rezolvate dacă vrem să aducem suflete la Hristos. Noi nu putem întârzia lucrarea pentru ani de zile. Un an în avans acum, înseamnă doi sau mai mulţi ani în viitor.

Îţi scriu aceste lucruri, ca să vezi că este nevoie de bani şi de oameni. Lucrarea este dificilă pentru că nu avem oamenii, iar banii nu vin. Zece mii de dolari au fost alocaţi pentru câmpul australian, dar aceasta este o sumă neînsemnată atunci când este atât de mult de făcut. Am îndemnat oamenii din Battle Creek şi pe alţii, unde ei şi-au făcut case de adunare şi instituţii pentru a da caracter lucrării adevărului prezent, să nu mai adauge clădiri lângă clădiri, ci să lase ca banii să vină aici ca să putem începe lucrarea. Ajutaţi-ne, ca să avem facilităţile cu care să lucrăm. Sălile, cu preţurile lor ruinătoare, sunt peste puterile noastre. Fratele Starr a trimis [1152] la Dunedin, pentru a afla care ar fi preţul unei săli în acel oraş, pentru o seară. S-a întors cu mesajul, „Zece lire sterline. Nimic mai puţin.” Dacă nu primim ajutor pentru a construi case de închinare, lucrarea nu va avansa, nu va putea să avanseze. În America sunt atât de multe biserici care ar putea ajuta la ridicarea lucrării în diferitele ei domenii. Aici sunt doar câteva biserici şi majoritatea membrilor sunt săraci şi nu sunt în stare să plătească decât o mică zecime. Mă simt tristă la vederea acestei imagini.

Fratele meu, şederea noastră aici trebuie să fie prelungită. Noi nu putem părăsi câmpul în starea în care este. Vom fi nevoiţi să adăugăm al treilea an, la cei doi ani pe care i-am specificat. Sărăcia şi suferinţa se întâlnesc în oraşele noastre mari din Australia. Şaptesprezece mii de oameni s-au mutat din Melbourne pentru a scăpa de foamete. Chiar unii din oamenii noştri nu găsesc nimic de făcut. Unii din cei care au cerut treizeci sau patruzeci de dolari pe săptămână, ca şi croitori sau pentru a tăia materialul, nu au nimic de făcut. Fraţii noştri i-au găsit bolnavi şi suferind din lipsa pâinii pe care să o mănânce.

Aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra unui punct. Noi nu primim donaţii din afară. Bisericile noastre nu sunt aşa favorizate ca cele din America, cu donaţii din afară. Dacă există bărbaţi şi femei în America, care donează pentru Casa de Copii şi pentru Azilul de Bătrâni, noi mulţumim Domnului pentru aceasta. Să înălţăm mulţumiri lui Dumnezeu care a îndemnat inimile bărbaţilor şi a femeilor care sunt în stare, să dea din mijloacele lor pentru aceste instituţii. Aceste clădiri rezistă, lansându-şi apelurile, şi vor atrage bani când niciun dolar nu va fi dat pentru înaintarea intereselor religioase. Cererea făcută constant trezoreriei, o ţine pe aceasta goală. Nu văd niciun ajutor pentru noi în acest câmp, pentru că dacă cei din America sunt solicitaţi să ajute în mod personal, ei vor spune, „ Oh, sunt interese locale care cer toţi banii noştri. Australia şi Noua Zeelandă sunt prea departe. Noi vedem o mulţime de locuri în care putem dedica mijloacele noastre, mai aproape de casă.” Aceste cuvinte au fost rostite în mod literal. [1153]

Este o mare lucrare de făcut. Domnul a ales oameni pe care i-a chemat să lucreze în via Lui. Fiecare să facă cu credincioşie lucrarea sa, dar în niciun caz nu trebuie să creadă că domeniul său este cel mai important, pentru a absorbi timpul, puterea minţii şi banii care sunt necesari pentru creşterea sănătoasă a altor părţi. Să fie o unitate a spiritului şi a acţiunii, o împreună simţire, Hristos fiind marele Centru.

O mare greşeală a fost făcută când s-a înfiinţat The Tract and Missionary work. Întregul interes a părut să fie centrat pe această singură ramură, până când acesta a absorbit orice alt interes. Rezultatul a fost foametea şi moartea spirituală în bisericile noastre.

Fiecare lucrător din fiecare ramură a lucrării în via Domnului trebuie să aibă o minte şi o inimă sfinţită prin adevăr, pentru a-l face capabil să vadă nu doar partea de lucrare care este sub supravegherea sa, ci relaţia acesteia cu marele întreg. Când lucrătorii sunt consacraţi lui Dumnezeu, ei vor da pe faţă dragostea lor pentru fraţii care lucrează sub conducerea Maestrului divin, nevăzut. „Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” Niciun lucrător, mare sau mic, nu trebuie să descurajeze pe semenii săi lucrători.

Dacă am putea discerne exaltarea lui Satana când sunt primite ispitele sale, când se dă pe faţă spiritul nemulţumit, găsitor de greşeli, nemilos, am judeca mai puţin pe alţii. Agentul omenesc nu poate face nimic de la sine. El poate lucra aşa cum a lucrat Hristos, numai dacă el cooperează cu inteligenţele divine. Dacă îşi dă seama de tovărăşia lor sacră, nu va ceda la sugestiile vrăjmaşului. El nu va permite ca mintea să-i fie stârnită de nemulţumire şi de neprietenie pe jumătate înăbuşită faţă de fraţii săi. Ceilalţi nu vor auzi regrete şi plângeri de pe buzele sale. Când imaginaţia este sfinţită, sufletul va fi înconjurat de o atmosferă sănătoasă. [1154]

Mult respectatul meu frate, nu îndrăznesc să nu îţi vorbesc clar. De dragul sufletului tău, nu permite altora să pună în mintea ta presupusele greşeli ale acelora care iubesc pe Dumnezeu şi pe lucrătorii Lui aleşi. Eficienţa reală a bisericii atârnă de câţiva, ale căror puteri morale pot fi solicitate în mod nenecesar pentru purtarea poverilor şi pentru contracararea influenţelor create de suspiciuni şi îndoieli. Este datoria ta să-ţi înconjuri sufletul cu o atmosferă care va revigora viaţa spirituală a acelora care o respiră. Avem nevoie să cultivăm credinţa, nădejdea, curajul şi multă dragoste. Pacea lui Dumnezeu este pentru sufletul tău. Lasă-o să intre, ca să stăpânească în inima ta. Vei avea atunci eficienţă morală pentru a-ţi îndeplini responsabilităţile. Poţi face aceasta numai prin înzestrarea zilnică a Duhului Sfânt, care va împărtăşi o eficienţă divină, o demnitate supusă, calmă, în toată slujirea ta de a uşura suferinţa. Vei mărturisi că ai învăţat de la Isus.

Fratele meu, tu ai nevoie de botezul zilnic al dragostei frăţeşti, dragoste care nu va iubi disensiunea, ci dragoste ca şi aceea care în zilele apostolilor a făcut ca întreaga grupă a ucenicilor să aibă un singur cuget. Aceasta va avea influenţă puternică asupra altora. Va aduce sănătate minţii, trupului şi sufletului. Va binecuvânta pe alţii şi va forma caracterele copiilor şi tinerilor, pentru că bucuria, pacea, curajul, nădejdea şi mila cerească au puterea de a se răspândi. Aceste atribute au influenţă asupra minţilor omeneşti, şi în mod special asupra minţilor copiilor şi tinerilor, transformând şi asimilând prin harul divin, minţile şi inimile lor tinere şi impresionabile.

Principiile creştine vor fi astfel transmise sufletelor altora. Vei fi un canal viu de lumină. Aceasta implică răbdare, efort prelungit, neîncetat, dar prin Hristos poţi birui. Apropie-te de fraţii tăi. Nutreşte credinţă şi dragoste faţă de ei, iar acestea îţi vor da tărie. Dacă lucrătorii, cu sinceritate şi încredere, îşi încredinţează sufletele [1155] ocrotirii lui Dumnezeu, cu o credinţă inteligentă care îşi însuşeşte harul, cu un duh blajin şi iubitor, ce lumină strălucitoare va lumina de la ei!

Am scris fratelui Uriah Smith cuvinte pe care aş vrea să le vezi. Felul în care s-a purtat cu fratele Jones, a fost o ofensă adusă lui Dumnezeu. Când fratele Jones a scris articolul său cu privire la formarea chipului fiarei, fratele Smith, fără a spune vreun cuvânt lui A.T. Jones, l-a pus în revistă. Fratele Jones a fost în acelaşi oraş, şi fratele Smith putea ajunge la el oricând, pentru a discuta asupra chestiunii. Dar, fără să spună un cuvânt, a publicat un articol în totală opoziţie cu articolul fratelui Jones. Consecinţele le-am întâlnit aici, în Australia. Sufletele sunt în ispită şi întuneric din această cauză. Ultima conferinţă de la Melbourne, n-a făcut niciun bine acestor suflete ispitite. „De ce”, întreabă unii, „au trebuit aceşti bărbaţi să procedeze astfel, şi să prezinte lumii disensiunile lor?” Necredincioşii au avut avantaj din aceasta. Predicatori care nu sunt de credinţa noastră, se folosesc de problemă, şi fac tot ce pot să prezinte argumente împotriva noastră. De ce, cu Biblia în mână, să ne depărtăm atât de evident de preceptele ei? De ce să ne punem în mâinile lui Satana şi să-i dăm oportunitatea de a triumfa?

Avem toate dovezile că Domnul îi foloseşte pe fratele Jones, Waggoner şi pe profesorul Prescott, şi cu această dovadă în faţă, mă doare inima că vreunul din fraţii mei de credinţă poate simţi nerăbdare şi amărăciune faţă de ei, şi poate refuza să se lege cu funiile dragostei şi unităţii cu ei. Lupta trebuie să înceteze. Noi trebuie să avem unitate. Bărbaţii reprezentativi ar trebui să se respecte unul pe altul şi să lucreze în armonie. Tu ai o poziţie foarte responsabilă, şi Domnul te va binecuvânta mult dacă vei umbla în umilinţă înaintea Lui. Dar, fratele meu, nu aştepta ca fiecare minte să fie ca şi a ta. Nu aştepta ca fraţii tăi să vadă toate în aceeaşi lumină şi să atribuie aceeaşi [1156] importanţă anumitor probleme, ca şi tine, pentru că vei fi cu siguranţă dezamăgit.

Nu este nevoie de controversă. Nu ar trebui să fie nicio gândire rea sau vorbire de rău. „Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.”

Eu doresc foarte mult ca să ţii seamă de cuvintele lui Dumnezeu. Tu îţi pui întregul suflet în tot ceea ce faci, şi dacă crezi că fraţii tăi sunt neglijenţi în interesul şi datoria lor, tu îţi întristezi sufletul. Interesul tău este identificat cu o lucrare măreaţă şi nobilă, şi tu crezi că fiecare dintre cei care pretind să creadă adevărul, ar trebui să simtă la fel de profund ca tine, şi să lucreze în direcţiile tale. Tu simţi că mulţi greşesc pentru că nu-şi manifestă interesul faţă de lucrurile pe care tu le vezi ca fiind de mare importanţă. S-ar putea ca mulţi să fie cu lipsuri, dar nu-i judeca.

Dragul meu frate, nu-ţi aduce propriul suflet la condamnare, nu te tulbura, nu cârti şi nu te plânge despre aceste lucruri. Tu nu trebuie să răspunzi pentru neglijenţa lor. Şi pentru că ţi-ai făcut obiceiul de a te plânge, o rădăcină de amărăciune va răsări, prin care mulţi vor fi mânjiţi. Lasă ca Domnul să se ocupe de aceste cazuri. Nu vorbi despre ceea ce ţi se pare a fi inacceptabil în aceşti oameni. Există multe lucruri care sunt demne de laudă. Insistă asupra calităţilor preţioase din ei.

Dacă tu crezi că descoperi greşeli care trebuie să fie corectate, urmează regula Bibliei şi taie rădăcina amărăciunii înainte ca aceasta să aibă timp să crească [1157] şi să murdărească sufletul tău şi al altora. Satana doreşte sufletele acestor oameni. El vrea sufletul tău, el vrea să te cearnă ca grâul. Încercaţi să vă ajutaţi unul pe altul, să vă întăriţi unul pe altul, şi binecuvântarea Domnului va rămâne peste voi într-o mare măsură. Asupra celui care va birui, va fi pusă cea mai bogată răsplată.

Fraţii Prescott, Jones şi Waggoner, sunt supuşi greşelii. Tu eşti tot aşa de supus greşelii. Ei pot greşi în anumite puncte. Şi tu poţi greşi, de asemenea, în anumite lucruri. Nu lăsa nicio amărăciune să intre în sufletul tău, pentru că va face mai mult rău decât îţi închipui. Sfârşitul este aproape, Domnul vine în curând, şi trebuie să ai viaţa asigurată. Aceasta va fi cea mai bună poliţă de asigurare de viaţă care a fost vreodată instituită. „De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. ... De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. În adevăr, în chipul acesta vi se va da din belşug intrare în Împărăţia veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.”

Eu simt cel mai profund interes ca tu să faci depuneri în contul acestei poliţe de asigurare de viaţă, ca să poţi astfel avea un titlu de moştenire nepieritoare şi să-ţi asiguri viaţa veşnică în împărăţia lui Dumnezeu.

Cerul este totul sau nimic pentru noi. Prin harul Domnului nostru Isus Hristos, tu poţi sta desăvârşit în El. Sunt mâhnită pentru tine. Nu-mi place să fii nefericit. Mă necăjeşte faptul că îţi întristezi sufletul. Dar există Cineva pe care Îl întristezi mai mult decât este posibil să mă întristezi pe mine. [1158] Este Mântuitorul, Acela în a cărui proprietate eşti. „V-am spus aceste lucruri”, spune El, „pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină.”

Ştiu că eşti plin de responsabilităţi şi anxietăţi. Poziţia ta este de aşa natură, că lucrurile nu pot sta altfel. Descarcă-te deci de fiecare povară care nu e necesară. Tu ai nevoie de mângâierea, pacea şi dragostea lui Hristos în fiecare zi, şi El ţi-o va da. El vrea ca tu să crezi în El, astfel ca El să stea lângă tine la fiecare operaţie critică. El poate să-ţi dea înţelepciunea Sa. El poate coopera cu tine şi să-ţi dea succes. Dar tu trebuie să te încrezi în El. Nu te plânge de nimeni. Încetează orice murmur şi lasă ca lauda lui Dumnezeu să vină în inima ta.

Să nu crezi că teoria este dovada faptului că eşti acceptat de Dumnezeu. Asigurarea ta este în Cuvântul lui Dumnezeu. Crede că Domnul Îşi identifică interesele Sale cu omenirea suferindă, că El cunoaşte poverile tale şi le va ridica împreună cu tine, dacă te vei încrede în El. El nu poate lua jugul împreună cu tine în timp ce tu te tulburi şi te plângi împotriva fraţilor tăi. Dar vei fi biruitor dacă Îl iei pe Hristos ca şi tovarăş al tău, dacă trăieşti şi vorbeşti ca şi cum ai fi prezent chiar în faţa inteligenţelor cereşti.

Oh, ce triumf ar avea Satana dacă tu ai greşi sau dacă ai fi descurajat! Vorbeşte despre lumină. Vorbeşte despre nădejde. Nu simţii că ai fi obligat să porţi păcatele vreunui om. Hristos este purtătorul păcatului. Fiecare suflet este proprietatea Sa. Tu întristezi Duhul lui Dumnezeu atunci când găseşti greşeli şi când te tulburi. Aceasta răneşte sufletul tău şi întristează Duhul lui Hristos.

Acum câteva nopţi, stăteam de vorbă cu tine în visele mele. Erai îngrijorat şi nervos. Vorbeai cu fratele tău şi apoi cu altcineva, şi cuvintele tale nu erau aşa de amabile şi de drepte cum ar fi trebuit. Vorbind cu tine, ca atunci când erai tânăr, am spus, „John, vorbeşti nesăbuit. Cum te aştepţi să salvezi sufletul lui Willie? Tu trebuie să priveşti la sufletul său la fel de atent, cum urmăreşti corpurile bolnave ale [1159] pacienţilor tăi. Willie trebuie să aibă o şansă de a-şi asigura sufletul pentru viaţa veşnică, în Împărăţia lui Dumnezeu. Isus îl iubeşte, El a murit pentru el. Fii foarte atent faţă de Willie. Domnul va avea milă de el şi îi va şterge orice fărădelege, dacă va veni la El. Sufletul său este preţios.”

Fiecare medic creştin are un leac pentru suflete, fie că doreşte să-l aibă, fie că nu. El poate fi o mare binecuvântare şi un imitator al Domnului Isus. Dar ispitele care vin la un medic sunt mari, pentru că el este deseori apăsat peste măsură, pentru că munceşte peste măsură şi pentru că este peste măsură îngrijorat. Dar dacă îşi va încredinţa paza sufletul lui Dumnezeu, ca unui Creator credincios, el va găsi odihnă şi pace. O influenţă liniştitoare va veni la el, de la Isus.

Medicii necredincioşi abundă. Ei refuză să fie iluminaţi de lumina care cade peste alţii. Ei se înalţă pe sine, şi pierd avantajele spirituale şi veşnice. Dar medicii practicieni care au influenţa adevărului în minte şi în inimă, sunt iscusiţi în utilizarea remediilor pentru sufletul bolnav de păcat ca şi pentru vindecarea trupului. Ei pot, cu înţelepciunea cerului, să vorbească cuvinte care vor aduce o melodie în suflet, din cauza creşterii spirituale.

Tu eşti atât un păstor al sufletului, cât şi un medic al trupului. Ai nevoie de ajutor divin, şi este posibil să-l ai, dacă vei veni la Domnul ca un copilaş. Este posibil să ai o experienţă bogată. Dar nu trebuie să te istoveşti prin îngrijorări peste măsură şi prin eforturi peste măsură. Dacă eşti echilibrat prin Duhul Sfânt, vei căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Te vei aşeza într-o poziţie în care adevărul pentru acest timp poate veni în raze clare, distincte de lumină către tine. Vei vedea adevărul aşa cum este el pentru timpul prezent, şi experienţa ta va fi în completă armonie cu solia îngerului al treilea.

„După aceea, am văzut coborând din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul  s-a luminat de slava lui. El a strigat [1160] cu glas tare, şi a zis: ‚A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei.’”

În timp ce răsună acest mesaj, în timp ce proclamarea adevărului îşi face lucrarea de despărţire, noi, ca santinele credincioase ale lui Dumnezeu, trebuie să discernem care este poziţia noastră reală. Noi nu ne amestecăm cu cei lumeşti, ca să nu fim pătrunşi de spiritul lor, ca nu cumva discernământul nostru spiritual să devină confuz, şi să vedem din punctul de vedere al bisericilor care mărturisesc a fi creştine pe cei care au adevărul şi duc solia Domnului. În acelaşi timp, noi nu trebuie să fim la fel ca fariseii şi să stăm departe de ei. Hristos a fost Maiestatea cerului, Mântuitorul lumii. El a văzut că singurul mod în care putea ajunge la omenire, era acela de a fi făcut cu puţin mai prejos decât îngerii.

Ca să nu fie primită vreo impresie greşită despre Hristos, apostolul declară, „L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.’ În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. Dar pe Acela, care a fost făcut ‚pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii’, adică pe Isus, Îl vedem ‚încununat cu slavă şi cu cinste’, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor. Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui [1161] nu-I este ruşine să-i numească ‚fraţi’, când zice: ‚Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării.’”

„Mare este taina evlaviei”, discernută doar prin credinţa acelora care ca şi Moise, rabdă şi văd pe Cel care este nevăzut.

Dragă frate şi soră, noi nu ne putem aţinti privirea asupra lucrurilor care se văd, şi să apreciem totuşi realităţile veşnice. E nevoie, şi în special tu, care eşti legat de suferinţele şi nevoile omenirii, ai nevoie să priveşti cu ochii credinţei la cele veşnice şi nevăzute, ca să poţi deveni tot mai inteligent cu privire la marele plan al lui Dumnezeu, de a-i face pe cei care suferă să discearnă valoarea sufletului omenesc. Tu trebuie să preţuieşti mai mult ocara lui Hristos decât comorile Egiptului.

Ştiu că vin descurajări peste tine şi încercările apasă asupra sufletului tău, şi aproape că ai uitat că Isus este ajutorul tău şi că ochiul Său este asupra ta în fiecare moment. În îndeplinirea planurilor tale pentru binecuvântarea şi alinarea omenirii, ţine minte întotdeauna că nu tu eşti cel care face lucrarea.

Hristos cere de la tine să iei jugul Lui şi să ridici poverile Sale. Marea inimă simţitoare a lui Hristos se identifică întotdeauna cu omenirea suferindă. Tu, de la tine însuţi nu poţi face nimic. Priveşte-te pe tine ca pe un instrument în mâinile lui Dumnezeu, şi lasă ca gândul Lui, pacea Lui, harul Său, să domnească în inimă şi în viaţă.

Fii firul de aţă cu care Dumnezeu îşi face lucrarea. Tu nu te poţi mânui singur. Tu nu te poţi pune niciodată în poziţia cu succes. Tu trebuie să lucrezi ca un agent care cooperează cu Dumnezeu. „Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, ... căci Dumnezeu este Acela care lucrează în boi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” Găsim aici combinate cele două elemente: Dumnezeu şi agentul omenesc, lucrând împreună în mod armonios. [1162]

Domnul ţi-a cruţat viaţa, cu bunăvoinţă, ca să lucrezi în lucrările Lui. El nu vrea ca tu să lucrezi singur, independent de singura putere care poate lucra cu succes pentru realizarea proiectelor Sale. Aşa că, nu te agita, ci ai încredere, privind la Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei tale. Nu fi în atât de mare grabă. Fă ceea ce poţi face fără solicitare mare a puterilor tale fizice şi mentale, dar să nu simţi că trebuie să iei atât de multe griji şi poveri încât să nu-ţi poţi păstra propriul suflet în dragostea lui Dumnezeu.

Via este a Domnului; lucrarea, în fiecare parte, este a Lui, şi El ar vrea ca tu să lucrezi astfel ca puterile tale fizice, mentale şi morale, să fie păstrate. Ţine cont că tu cooperezi cu agenţiile cereşti. Nu permite ca vrăjmaşul să se amestece niciun pic în lucrare. Primeşte ordine de la Dumnezeu şi nu fi nicidecum descurajat din cauză că poţi face doar lucrarea unui agent limitat.

Cel infinit va lucra cu puterea Sa pentru a-ţi da eficienţă. Să nu crezi că eşti părăsit ca să faci singur lucruri imposibile. Să nu aştepţi lucruri imposibile de la alţii. „Pavel a sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească.” „Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămânea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.” [1163]