Scrisoarea 96, 1896 - Către U. Smith

Scrisoarea 96, 1896 - Către U. Smith

Scrisoarea 96, 1896
„Sunnyside”,
Cooranbong,
N.S.W.,
6 iunie 1896

 CĂTRE U. SMITH

 

Iubite frate,

Paginile anexate aici prezintă câteva puncte care au fost dezvăluite sorei White noaptea trecută, şi pe care ea a dorit să ţi le trimită. Ea suferă de câteva zile datorită urmărilor răcelii şi lucrului peste măsură, şi astăzi nu este capabilă să scrie sau să citească. Lucrurile sunt scrise aşa cum mi le-a prezentat ea. Am trimis cu poşta S.F câteva copii ale unor articole şi scrisori  pe care sora White doreşte să le citeşti. Dar pentru că nu suntem siguri că te afli în Battle Creek, ele au fost adresate fratelui Tenney, cu îndrumarea ca el să le citească şi să ţi le trimită.

A ta în lucrare,
M. Davis [1574]

„Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă”. În versetul acesta, prin apostolul, Duhul Sfânt vorbeşte îndeosebi despre legea morală. Legea ne descoperă păcatul, ne face să simţim nevoia noastră după Hristos, şi să fugim la El pentru a găsi iertare şi pace în urma pocăinţei faţă de Dumnezeu şi a credinţei în Domnul nostru Isus Hristos.

O lipsă de dispoziţie de a renunţa la părerile preconcepute şi de a accepta acest adevăr, stă în mare măsură la temelia opoziţiei manifestate la Minneapolis împotriva soliei Domnului transmisă prin fraţii Jones şi Waggoner. Prin exercitarea acelei opoziţii, Satana a reuşit să îndepărteze în mare măsură de la poporul nostru, puterea specială a Duhului Sfânt pe care Dumnezeu a tânjit să le-o împărtăşească. Inamicul i-a împiedicat să obţină eficienţa care ar fi putut fi a lor, în vestirea adevărului către lume aşa cum l-au vestit apostolii după ziua Cincizecimii. Lumina care trebuie să lumineze tot pământul cu slava ei a fost întâmpinată cu împotrivire şi, prin acţiunea propriilor noştri fraţi, a fost în mare măsură ţinută departe de lume.

------------

Legea celor zece porunci nu trebuie să fie privită aşa de mult pe latura interdicţiei, cât pe latura îndurării. Interdicţiile din partea ei sunt garanţia sigură a fericirii pe care o găsim în ascultare. Dacă este primită în Hristos, ea lucrează în noi puritatea caracterului care ne va aduce bucurie de-a lungul [1575] veacurilor veşniciei. Pentru cel ascultător, ea este un zid de protecţie. Noi vedem în ea bunătatea lui Dumnezeu care, prin faptul că descoperă oamenilor principiile imutabile ale neprihănirii, caută să-i protejeze de relele care rezultă din călcarea Legii.

Noi nu trebuie să-l privim pe Dumnezeu ca şi cum ar aştepta să pedepsească păcătosul pentru păcatul lui. Păcătosul este cel care îşi atrage pedeapsa peste el. Propriile lui acţiuni dau drumul unui şir de circumstanţe care duc la un rezultat sigur. Fiecare act de călcare a Legii reacţionează asupra păcătosului, produce în el o schimbare a caracterului, şi îl face să-i fie mai uşor să calce Legea din nou. Prin faptul că aleg păcatul, oamenii se despart de Dumnezeu, se rup de canalul prin care vine binecuvântarea, iar rezultatul sigur este ruina şi moartea.

Legea este exprimarea modului de a gândi al lui Dumnezeu; atunci când o primim în Hristos, ea devine modul nostru de a gândi; ea ne ridică deasupra puterii dorinţelor şi tendinţelor naturale, deasupra ispitelor care conduc la păcat. „Multă pace au cei ce iubesc Legea Ta, şi nu li se întâmplă nicio nenorocire” – nimic nu-i face să se împiedice.

Nu există pace acolo unde nu este neprihănire; cei răi sunt în război cu Dumnezeu. Dar cine primeşte neprihănirea Legii în Hristos, este în armonie cu cerul. „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută.”

Semnat Ellen G. White [1576]