Scrisoarea 97, 1890 - Către W.C. White

Scrisoarea 97, 1890 - Către W.C. White

Scrisoarea 97, 1890
Petoskey, Michigan,
27 iulie 1890

CĂTRE W.C. WHITE

 

Iubitul meu fiu, Willie,

Ţi-am spus că următoarea noastră întâlnire va avea un număr dublu de participanţi, şi aşa a fost. Din micuţa biserică baptistă au fost prezenţi aproape toţi – şaptezeci; şase au fost din afară, iar restul păzitori ai Sabatului. Un număr frumos au venit din Battle Creek. Fratele Corliss a deschis programul, iar eu am vorbit din 1Petru 1:2-9. Domnul mi-a dat putere şi libertate şi am vorbit cu uşurinţă acestor suflete care flămânzesc după pâinea vieţii. Fratele Corliss a vorbit câteva minute, foarte la obiect. Dr. Lay a vorbit bine câteva minute, după care au fost rostite treizeci şi şapte de mărturii excelente, toate exprimând recunoştinţa lor pentru această ocazie. În Sabatul următor vor fi mai mulţi, căci de acum se ştie că voi vorbi în fiecare Sabat. Am avut o adunare frumoasă.

Nu îmi dau seama de ce locului acesta nu i s-a dat mai multă atenţie. Dacă există vreun loc în Michigan unde să fie posibilă lucrarea misionară atât vara cât şi iarna, acesta este Petoskey. Există staţiuni foarte frecventate în apropiere, la care se poate ajunge foarte uşor. Dacă s-ar fi început ceva cu ani în urmă, acum am fi avut aici o biserică şi o misiune înfloritoare. Există persoane ce locuiesc în zonă, prietenoase şi convinse cu adevărat în ce priveşte Sabatul, însă nu s-au ţinut adunări în Petoskey până toamna trecută. De când am venit aici s-a produs o trezire printre toţi păzitorii Sabatului risipiţi în zonă, la gândul că nu sunt părăsiţi şi neglijaţi. Dr. Lay, Dr. Douse şi eu însămi vorbim şi facem planuri împreună. Dr. Lay nu are niciun ajutor în nevasta sau în copiii săi, după cum bine ştii.

Dr. Douse mi-a relatat despre conversaţia pe care a avut-o Lizzie Lay [683] cu unii păzitori ai Sabatului care nu mă cunosc. Ea a declarat că familia ei nu mai acordă nicio încredere deosebită mărturiei sorei White. Ea a spus că fratele Smith, fratele Butler, fratele Canright, şi alţii pe care i-a menţionat, nu mai privesc mărturiile aşa cum le-au privit cândva, ci consideră că lucrarea şi influenţa sorei White este ceva ce ţine de trecut. Acum nu mai avem nevoie de mărturii. Ea pretinde să ştie că declaraţiile pe care le face sunt bine întemeiate. Ea spune că familiei ei i-a fost adresată o mustrare ale cărei cuvinte nu erau adevărate. Dr. Lay a auzit ce spuneau femeia şi fetele lui, şi a zis sorei Douse să nu se lase influenţaţi de cuvintele lor. El a spus că se simte jenat să declare că soţia şi copiii săi nu aveau o stare spirituală bună, şi doreşte ca ea să înţeleagă că el crede fiecare cuvânt din mărturii, iar cât despre cele referitoare la familia lui, recunoaşte că fiecare cuvânt este adevărat.

Declaraţii de acest fel am întâlnit pretutindeni, referitoare la fr. Smith, fr. Butler, Wm. Gage, şi mulţi alţii ale căror nume nu mi le amintesc. M-am întristat pentru că se răspândesc astfel de impresii. Cei care au fost mustraţi, se agaţă de poziţia de îndoială şi necredinţă a bărbaţilor noştri conducători, şi se simt liberi să spună că mărturiile adresate lor nu sunt adevărat. Dr. Douse a fost baptistă de ziua a şaptea şi este de puţină vreme la credinţă. Ea le-a spus că datorită mărturiilor sorei White a fost convertită la adevărul prezent şi că, dacă ar renunţa la mărturii ar putea renunţa la tot, căci mărturiile îşi au locul lor în cadrul soliei îngerului al treilea.

Oamenii s-au adunat în Sabat. Unii au venit de dincolo de lac cu barca, alţii au venit cu căruţele de la ţară, de la şase sau zece mile. A venit şi un fermier bogat împreună cu soţia lui, care locuiesc cam la o milă de aici. Cândva, el păzise Sabatul. Acesta a vorbit frumos în adunare. Vom merge să-l vizităm în prima zi din această săptămână. [684] Dr. Lay l-a vizitat de mai multe ori. Dr. Lay spune că există mai multe persoane care păzesc Sabatul care nu au putut fi anunţate, dar că li se va trimite vorbă înainte de Sabatul viitor.

Poate că te întrebi, cum arătau oamenii? Arătau bine, erau bine îmbrăcaţi, o tovărăşie care se vedea a fi inteligentă. Acum încercăm să vedem ce se poate face pentru a se asigura case de adunare. Metodiştii îşi zidesc o casă nouă. Cea veche este de vânzare, însă pe cea nouă au construit-o foarte aproape de cea veche şi s-ar putea să aibă obiecţii pentru că păzitorii Sabatului se închină acolo, atât de aproape de ei. Casa metodiştilor este mult mai mare decât micuţa biserică baptistă. Însă locaţia baptistă este bună, două parcele, loc suficient pentru a construi o casă parohială şi a o adăuga clădirii. Dacă va fi cumpărată, va trebui lărgită imediat, căci nu încap mai mult de o sută şi ceva pe scaune în biserica baptistă. Nădăjduiesc că Domnul va deschide calea ca să se poată face ceva în locul acesta. Ar trebui să fie ajutat locul acesta şi, nu pot înţelege de ce cei din poporul nostru nu folosesc deschiderile din locuri ca Petoskey.

Ar trebui să ne menţinem poziţia la Bayview. Aici putem exercita o influenţă atunci când adunarea se întruneşte vara pentru câteva luni. După aceea se întruneşte o altă clasă. Febra de fân i-a afectat pe mulţi dintre cei veniţi, în număr aproape egal cu adunarea de la Bayview. Clasei acesteia ar trebui să i se acorde atenţie. Ar trebui să existe persoane care să-i viziteze şi să le dea Bible Readings. Cât despre mine, mă simt mult mai bine decât am fost.

28 Iulie. În dimineaţa aceasta nu am putut să mai dorm după ora trei, şi m-am sculat ca să scriu. Ieri, Dr. Douse a venit cu calul şi trăsura ei ca să mă ia la plimbare. Am ieşit pentru câteva ore. Am mers înspre partea de vest a oraşului. Cabana Salisbury este în partea de est. Am văzut câteva locuri foarte frumoase pentru o reşedinţă de vară. [685]

La întoarcere ne-am oprit la o casă pentru a întreba despre proprietarul unei pădurici de arţari. A ieşit un bărbat cu faţa negricioasă, dar cu înfăţişare foarte binevoitoare, iar nevasta lui – o femeie cu privire inteligentă, maternală – a venit după el la trăsură. I-am întrebat de cât timp locuiesc acolo, iar el mi-a răspuns că numai în anotimpurile calde. Era din Vermontville. Se numea Henan. Venea la Petoskey în acest anotimp, pentru a găsi uşurare pentru astmă.

Dr. Douse m-a prezentat ca fiind Mrs. White. Apoi a urmat exclamaţia: „Dar, noi o cunoaştem pe Mrs. White. Suntem foarte familiarizaţi cu scrierile ei. Avem cărţile ei.” „Şi”, a spus femeia, „eu personal cred aproape la fel.” Cât de mult am dorit să-i văd pe oamenii aceştia îmbrăţişând adevărul!

Trebuie să am un cal şi o trăsură, dar să plătesc douăzeci de dolari pentru a folosi timp de patru săptămâni un cal şi o trăsură, cel mult câte o jumătate de zi, e cam mult, şi totuşi încep să cred că nu pot face mai bine. Vom mai face încă o încercare şi, dacă nu va avea succes, va trebui să accept prima ofertă deoarece trebuie să călătoresc. Aş vrea să-mi fi adus calul meu aici şi, dacă nu voi participa la nicio tabără, îl voi aduce. Însă, cred că voi participa la tabăra din Ohio şi la cea din Illinois.

Găsesc că sunt multe de făcut aici, dar poporul nostru nu a făcut ce ar fi trebuit să facă în locul acesta. Avem o ocazie capitală să semănăm seminţele adevărului şi nu trebuie să pierdem ocazia. Sunt aici oameni din toate părţile din estul Munţilor Stâncoşi. Ar trebui să fie trimişi bărbaţi şi femei cu purtare plăcută, ca şi colportori. Mă bucur că am venit aici, deoarece văd şi simt lucrurile de care este nevoie. Îmi pare atât de rău că, în astfel de locuri, nu am la dispoziţie mijloace ca să pornesc şi să spun, „eu investesc atâta”, şi să încerc să-i determin până şi pe săraci să facă ceva aici; dar ei nu pot face prea mult. Voi face rost [686] de un cal şi o trăsură şi voi merge să vizitez un fermier înstărit. Acesta a fost la adunare în Sabatul trecut. Locuieşte cam la o milă de centrul oraşului. Locul este în dezvoltare, se ridică clădiri încontinuu, locuinţe de vară, precum şi clădiri frumoase pentru vară şi iarnă. Îmi place foarte mult climatul şi socotesc că acesta va fi un loc de o importanţă considerabilă. [687]