Signs of the Times, 11 noiembrie 1889 - Aveți lumină în voi înșivă

Signs of the Times, 11 noiembrie 1889 - Aveți lumină în voi înșivă

Signs of the Times, 11 noiembrie 1889

 

CUVÂNTARE DE DIMINEAȚĂ

 

AVEŢI LUMINĂ ÎN VOI ÎNŞIVĂ

 

Cuvântarea de dimineaţă, susţinută de Ellen White la 19 octombrie 1888, Minneapolis

 

În cuvântul lui Dumnezeu avem cele mai preţioase făgăduinţe, care ar trebui să ne dea curaj şi încredere. Ele ar trebui să ne facă în stare să ieşim din incertitudine şi din întuneric şi să ajungem în starea în care să fim siguri că Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Nimic nu lipseşte din cămara de provizii a lui Dumnezeu.

Isus a spus „Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Ucenicii lui Hristos au de făcut lucrări mai mari decât a făcut Hristos. Mai departe El zice „Orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:11-14) Hristos a rostit aceste cuvinte pentru mângâierea tuturor celor ce au credinţă în El şi, este privilegiul nostru să credem că Dumnezeu va face ceea ce a promis că va face.

Nu este destul să spui „cred”. Noi trebuie să exercităm credinţa cea vie, cea care cere împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu, care ştie că ele sunt sigure şi încercate. Duşmanul sufletelor noastre este încântat să ne fure aceste preţioase făgăduinţe şi să arunce întunericul peste ochii noştri, ca să nu fim în stare să ne însuşim lucrurile cele bune pe care Dumnezeu vrea să le avem. Dumnezeu aşteaptă să facă lucruri mari pentru noi imediat ce intrăm într-o relaţie corectă cu El. Dar dacă păstrăm îndoiala şi necredinţa, duşmanul poate stăpâni minţilor noastre, [119] şi poate să intercepteze făgăduinţele lui Dumnezeu. Necredinţa duce întotdeauna la mari pierderi pentru sufletele noastre. Despre un anume loc pe care l-a vizitat Hristos, ni se spune că „nu a putut să facă multe minuni acolo, din cauza necredinţei lor”. Hristos nu poate lucra în favoarea noastră, dacă noi nu manifestăm credinţă în El. Noi ar trebui să ne educăm sufletele ca să avem credinţă în Dumnezeu. Însă, în loc să facă aşa, cât de mulţi îşi educă îndoiala! Am ascultat mărturie după mărturie, în cadrul adunării, în care nu s-a auzit nici un cuvânt de credinţă veritabilă ci, au făcut ca umbra să coboare peste toată adunarea. Nu este voia lui Dumnezeu să fim în această stare. Fraţilor şi surorilor, avem privilegiul de a umbla în lumină, aşa cum Hristos este în Lumină. El este la dreapta noastră ca să ne întărească şi, ne spune că vom face lucrări mai mari decât cele pe care le-a făcut El, pentru că El se duce la Tatăl. El este gata să ne împărtăşească bogata binecuvântare şi harul lui Dumnezeu.

Cum să vă încurajăm să aveţi credinţă în Dumnezeu? Voi spuneţi „cum pot să vorbesc despre credinţă, cum pot să am credinţă, când norii, întunericul şi descurajarea  vin peste mintea mea? Nu mă simt în stare să vorbesc despre credinţă, nu simt că aş avea vreo credinţă despre care să vorbesc”. Dar, de ce vă simţiţi astfel? Pentru că i-aţi îngăduit Satanei să-şi arunce umbrele lui întunecate peste cărarea voastră şi, nu puteţi vedea lumina pe care Isus o răspândeşte pe drumul vostru. Un altul spune „Eu sunt foarte deschis; eu spun ceea ce simt şi vorbesc ceea ce cred”. Este acesta cel mai bun lucru de făcut? Nu. Dumnezeu vrea să ne educăm să rostim cuvinte drepte – cuvinte care vor fi o binecuvântare pentru alţii şi care vor răspândi raze de lumină asupra sufletelor lor.

Poate că uneori suntem lipsiţi de bucuria pe care ne-ar face plăcere să o experimentăm. Nu putem să fim siguri atunci că totuşi, făgăduinţele lui Dumnezeu în Isus Hristos sunt Da şi Amin? Făgăduinţele lui Dumnezeu nu depind de sentimente. Ele au o temelie tot atât de diferită de cea a sentimentelor, ca lumina care diferă de întuneric. Noi trebuie să învăţăm să acţionăm pe baza principiilor, iar când vom învăţa să facem aşa, vom acţiona pe baza înţelegerii, şi nu conduşi de tot felul de emoţii.

Hristos a spus „dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da”. Fraţilor, puteţi explica de ce nu suntem mai eficienţi în slujirea faţă de alţii, şi de ce nu suntem mai capabili să ajutăm biserica, decât am fost acum zece ani? Nu avem nici un motiv să nu creştem în putere şi în eficienţă în lucrarea lui  Dumnezeu. Domnul vrea ca noi să folosim fiecare fărâmă de capacitate pe care ne-a dat-o şi, făcând aşa, să creştem şi să ne dezvoltăm capacităţile. Dumnezeu doreşte să avem o înţelegere profundă a adevărului aşa cum este în Isus. Ar trebui să săpăm în mina adevărului pentru a găsi comorile bogate ale cunoştinţei, care sunt ascunse în cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ne folosim talentele pentru cercetarea Scripturii şi pentru împărtăşirea cunoştinţei cu cei din jurul nostru, vom deveni canale de lumină. Nu îngăduiţi canalului dintre Dumnezeu şi sufletul vostru, să se astupe. Voi nu trebuie să acţionaţi conduşi de circumstanţe. Nu ar trebui să daţi ascultare sugestiilor lui Satana, ca să nu vă paralizeze eforturile de a face bine.

Avem nevoie de religia Bibliei căci, dacă Hristos rămâne în noi şi noi în El, vom înainta încontinuu în viaţa dumnezeiască. Dacă suntem legaţi de izvorul oricărei înţelepciuni şi puteri, vom ajunge să fim bărbaţi şi femei puternice în Hristos Isus. Dacă primim pe deplin adevărul de origine divină, cu siguranţă vom fi sfinţiţi prin el. Iar când vor veni încercări, nu ne vom plânge, uitând de izvorul puterii noastre, aşa cum au făcut copiii lui Israel. Noi trebuie să adunăm razele de slavă dumnezeiască şi, în loc să ne ascundem lumina sub obroc sau sub pat, să o punem în sfeşnic, de unde îşi va răspândi lumina faţă de alţii. Talentele noastre trebuie să le punem la schimbător, ca să putem aduna mai multe talente pe care să le putem devota lui Isus. În felul acesta vom fi creştini în creştere, iar fiecare cuvânt pe care îl vom rosti, va înnobila şi va sfinţi. Ar trebui să ne educăm să vorbim în aşa fel încât, la judecată, să nu trebuiască să ne ruşinăm de cuvintele pe care le-am rostit. Ar trebui să căutăm ca acţiunile noastre să fie de un astfel de caracter încât să nu căutăm să ne ascundem când Mântuitorul le va cerceta. Hristos este aici în dimineaţa aceasta. Îngerii sunt aici, pentru a măsura templul lui Dumnezeu şi pe cei ce se închină în el. Istoria acestei conferinţe va fi prezentată înaintea lui Dumnezeu. Fiecare adunare este înregistrată; spiritul manifestat, cuvintele rostite, acţiunile făcute, toate sunt notate în cărţile din cer. Fiecare amănunt este înregistrat cu aceeaşi fidelitate cu care un artist ne trasează trăsăturile într-un tablou.

Noi trebuie să luptăm lupta cea bună a credinţei. Satana va încerca să rupă legătura pe care credinţa o realizează între sufletele noastre şi Dumnezeu. El va încerca să ne descurajeze, spunându-ne că nu suntem vrednici de harul lui Dumnezeu, şi că nu trebuie să sperăm că vom primi vreunul dintre favoruri, pentru că suntem păcătoşi. Aceste sugestii nu trebuie să ne distrugă încrederea, pentru că este scris: „Isus Hristos a venit în lume ca să-i salveze pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”. Nu este nici un motiv pentru care să nu cerem împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Nu există nici un motiv pentru care să nu fim purtători de lumină. Nu există nici un motiv pentru care să nu înaintaţi, pentru care să nu fiţi din ce în ce mai inteligenţi în înălţarea de rugăciuni şi de mărturii, şi pentru care să nu se vadă că Dumnezeu aude şi răspunde cererilor noastre.

Astăzi ar trebui să avem mai multă înţelepciune şi încredere decât am avut ieri. De ce ne mulţumim atât de uşor cu slabele noastre realizări? De ce ne oprim, mulţumiţi cu experienţa deficitară pe care o avem? Nu ar trebui să ne hrănim numai cu laptele din cuvântul lui Dumnezeu ci, ar trebui să căutăm hrana aceea tare, pentru a deveni bărbaţi şi femei puternice în Hristos. Dumnezeu vă va da orice lucru pentru care sunteţi pregătiţi, orice va fi de folos pentru întărirea voastră. Dar, nu va lăsa ca puterea Lui să cadă peste voi, fără ca voi să faceţi nici un efort din partea voastră. Voi trebuie să cooperaţi cu Dumnezeu în lucrarea de mântuire.

Avem nevoie să creştem în cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Trebuie să ne educăm să vorbim despre credinţă, să ne rugăm în credinţă şi să ne reţinem ca să nu aruncăm nici o sămânţă de îndoială şi descurajare. Dorinţa noastră este ca tinerii să pornească după această conferinţă, ca să devină lucrători cu experienţă în cauza lui Dumnezeu. Fie ca lucrătorii mai vârstnici să ia seama şi să traseze cărări drepte pentru picioarele lor, pentru ca cel şchiop să nu se împiedice pe drum. Nici un păzitor sau păstor al turmei să nu se aşeze pe scaunul de judecată ca să-i critice pe alţii, ca să arate spre defectele şi greşelile fraţilor. Oh, dacă fiecare dintre participanţii la această întâlnire, ar lua poziţie de partea Domnului! Noi trebuie să avem lumină în noi înşine. Nu credeţi orice, doar pentru că alţii spun că este adevăr. Luaţi-vă Biblia şi cercetaţi personal. Rugaţi-l pe Dumnezeu să pună Duhul Său peste voi, ca să puteţi cunoaşte adevărul şi să-i înţelegeţi principiile. Dacă dobândiţi o experienţă de felul acesta, nimic nu vă mai poate despărţi de adevăr. Veţi fi atunci ca Daniel în groapa cu lei, sau ca Iosif în închisoarea lui Faraon.

După lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, pot să spun că nici jumătate dintre cei care afirmă a crede adevărul prezent, nu au o înţelegere profundă a soliei îngerului al treilea. Mulţi cred adevărul pentru că l-au auzit prezentat de către cineva în care au încredere. Când cei din poporul nostru vor cerceta cuvântul lui Dumnezeu în mod personal, nu vom mai auzi atâta murmurare, cum se aude astăzi. Avem nevoie de credinţa aceea care ne conduce să studiem personal Biblia, şi să-L credem pe Dumnezeu pe cuvânt.

Hristos spune „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face. Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”.

Fraţilor, trebuie să faceţi paşi de înaintare. Dumnezeu vrea ca fiecare dintre voi să se întoarcă de la nelegiuirea lui şi să se lege de El, izvorul oricărei înţelepciuni şi al adevărului, pentru ca atunci când vă deschideţi buzele, să curgă de pe ele cuvintele lui Hristos. Să nu lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu să vină printre noi şi să curgă de la inimă la inimă? Duhul lui Dumnezeu este aici, în dimineaţa aceasta şi, Domnul ştie cum primiţi cuvintele pe care vi    le-am adresat cu această ocazie.

 

(Articol publicat în Signs of the Times, vol.15, no. 43, 11 noe., 1889 – predica parţială) [120]