Răsplata sfinților

Răsplata sfinților

Apoi am văzut un număr foarte mare de îngeri aducând din cetate coroane pline de slavă; câte o coroană pentru fiecare sfânt cu numele lui scris pe ea. Şi atunci când Isus cerea coroanele, îngerii I le dădeau, şi iubitul Isus cu propria Sa mână dreaptă a pus coroanele pe capetele sfinţilor. În acelaşi fel, îngerii au adus harpele şi Isus li le‑a dat de asemenea sfinţilor. Îngerii comandanţi au dat primii tonul şi apoi toate vocile s‑au înălţat într‑o cântare de laudă plină de recunoştinţă şi fericire, şi toate mâinile au trecut cu îndemânare peste corzile harpelor, producând o muzică melodioasă în acorduri plăcute şi desăvârşite. Apoi L‑am văzut pe Isus conducând grupul celor răscumpăraţi spre poarta cetăţii. El a apucat poarta şi a împins‑o înapoi pe balamalele ei strălucitoare, şi le‑a zis neamurilor care ţinuseră adevărul, să intre înăuntru. În cetate era tot ceea ce putea încânta ochiul. Ei au văzut pretutindeni o mare slavă. Apoi Isus S‑a uitat la sfinţii Săi răscumpăraţi; feţele lor străluceau de slavă; şi atunci când Şi‑a oprit ochii plini de iubire asupra lor, El a spus cu glasul Lui plăcut şi melodios: „Mă uit la truda sufletului Meu şi sunt mulţumit. Această mare slavă este a voastră ca să vă bucuraţi veşnic. Suferinţele voastre s‑au terminat. Nu va mai fi moarte, nici tânguire, nici ţipăt, nici durere.“ Am văzut oastea celor răscumpăraţi plecându‑se şi aruncându‑şi coroanele strălucitoare la picioarele lui Isus, şi apoi, când mâna Lui dragă i‑a ridicat, ei şi‑au atins harpele de aur şi au umplut tot cerul cu muzica lor plăcută şi cântări pentru Miel.

L‑am văzut apoi pe Isus conducând oastea celor răscumpăraţi la pomul vieţii, şi noi am auzit iarăşi vocea Lui dragă, mai plăcută decât orice muzică ce a ajuns vreodată la urechea muritoare, spunând: „Frunzele acestui pom sunt pentru vindecarea neamurilor. Mâncaţi toţi din ele.“ În pomul vieţii erau cele mai frumoase fructe, din care sfinţii puteau să mănânce cât voiau. În cetate era un scaun de domnie de o mare slavă, şi de sub el izvora un râu curat cu apa vieţii, limpede cum e cristalul. De fiecare parte a acestui râu al vieţii era pomul vieţii. Pe malurile râului erau pomi frumoşi care făceau fructe bune de mâncat. Limba este cu totul prea neputincioasă pentru a încerca o descriere a cerului. În timp ce scena se desfăşoară în faţa mea mă pierd de uimire, şi copleşită de splendoarea fără egal şi de slava deosebit de mare, pun tocul jos şi exclam: „O, ce iubire! Ce iubire minunată!“ Exprimarea cea mai înaltă nu poate să descrie slava cerului, şi nici profunzimea de neîntrecut a dragostei unui Mântuitor.