GALATENI 3:6-9 [1]

„⁶Aşa cum Avraam l-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit pentru neprihănire. ⁷De aceea să ştiţi că cei ce sunt din credinţă, aceştia sunt copiii lui Avraam. ⁸Şi scriptura, prevăzând că Dumnezeu îi va declara drepţi prin credinţă pe păgâni, i-a predicat mai înainte lui Avraam evanghelia, spunând: În tine toate naţiunile vor fi binecuvântate. ⁹Astfel, cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Avraam.”

Cei care i-au dus în confuzie pe galateni susţineau cu tărie că aceia dintre neamuri care au crezut în Hristos, trebuie să fie circumciși pentru a fi mântuiţi. Prin natura situaţiei, ei au trasat obligativitatea circumciderii până la Avraam, pentru că în familia lui a fost instituită circumcizia. I-au descumpănit pe creştinii galateni prin prezentarea următorului argument eronat:

Făgăduinţa de a moşteni lumea ‒ şi, de fapt, toate făgăduinţele ‒ au fost făcute lui Avraam. Avraam a fost circumcis împreună cu toţi cei din familia sa. Este foarte corect să crezi în Isus pentru iertarea păcatelor, dar, în plus faţă de aceasta, trebuie să vă circumcideți şi să deveniţi în felul acesta copii ai lui Avraam, pentru ca, fiind copii ai lui Avraam, să puteţi moşteni lumea care va veni, lume care a fost făgăduită lui Avraam. Numai adevăraţii copii sunt cei care pot primi moştenirea de la tată. De aceea, nu se înțelge că, dacă vreţi să primiţi moştenirea lui Avraam, trebuie să fiţi copiii lui Avraam? Este foarte limpede. Dar Avraam, cel căruia îi aparţine proprietatea, a fost circumcis. Voi puteţi fi copiii lui doar dacă vă circumcideți, căci toţi copiii lui trebuie să fie circumciși. De aceea, nu vedeţi că, în timp ce este corect şi chiar necesar să credeţi în Isus pentru iertarea păcatelor, este esenţial ca în plus să fiţi circumciși ca să fiţi mântuiţi şi astfel să moşteniţi ţara şi toate făgăduinţele care au fost făcute lui Avraam, tatăl? Nu vedeţi că Pavel vă lipseşte de moştenire şi opreşte faţă de voi toate binecuvântările lui Avraam, tatăl nostru, prin faptul că vă spune că nu trebuie să fiți circumciși?

Argumentul acesta este cu totul greşit şi este dovedit că este greşit printr-un dublul fapt: Avraam a primit făgăduinţa moştenirii şi, de fapt, toate făgăduinţele şi, de asemenea, şi ceea ce face ca moştenirea să fie sigură, înainte să fi fost circumcis. Cu alte cuvinte, Avraam a primit făgăduinţele pe când era încă un păgân, şi le-a primit cu totul prin credinţă. Astfel, cei ce sunt din credinţă, aceștia sunt copiii lui Avraam.

Neprihănirea este garanţia moştenirii şi este scris: „Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta [faptul că a crezut pe Dumnezeu] i s-a socotit ca neprihănire.”[2] Aşa că Avraam a obţinut neprihănirea lui Dumnezeu, crezând pe Dumnezeu. El a obţinut moştenirea, adică lumea viitoare, crezând pe Dumnezeu. În felul acesta, atât moştenirea cât şi neprihănirea care face ca moştenirea să fie sigură, au fost primite de Avraam numai prin credinţă.

Aşadar, toți cei ce sunt din credinţă sunt copiii lui Avraam. Și, fiind copiii lui Avraam, sunt moştenitori ai moştenirii făgăduite – care este lumea viitoare.

Tot aşa, pe când Avraam nu era circumcis, pe când în această privinţă el era încă un „păgân”, Dumnezeu i-a dat făgăduinţa că va „îndreptăţi pe păgâni”, prin cuvintele: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile.”[3] De aceea, pentru că Avraam a fost îndreptăţit pe când era încă păgân ‒ şi a fost îndreptăţit cu totul prin credinţă ‒ şi pentru că Dumnezeu a făgăduit lui Avraam că va îndreptăţi pe toți păgâni exact aşa cum a îndreptăţit pe Avraam, rezultă în mod inevitabil că toţi păgânii trebuie să fie îndreptăţiţi prin credinţă ca să devină copii ai lui Avraam. Devenind astfel, prin credinţă, copii ai lui Avraam, ei sunt „moştenitori prin făgăduinţa” care a fost dată lui Avraam. Aşa că „cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu credinciosul Avraam”.

Credinţa aceasta mântuitoare, credinţa aceasta care îndreptăţeşte, nu înseamnă credinţă şi circumcizie, ci credință fără circumcizie. Căci: „Atunci, vine această binecuvântare numai peste cel circumcis sau şi peste cel necircumcis? Fiindcă spunem că lui Avraam credinţa i s-a socotit pentru neprihănire. Dar cum i s-a socotit? Când era în circumcizie sau în necircumcizie? Nu în circumcizie, ci în necircumcizie. Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al neprihănirii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie […].”[4]

Acest lucru s-a întâmplat „[…] ca el să fie tatăl tuturor celor ce cred, cu toate că nu sunt în circumcizie; ca să li se atribuie şi lor neprihănirea; și să fie tatăl circumciziei nu doar celor din circumcizie, ci şi celor ce umblă în paşii acelei credinţe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea fiind încă necircumcis.”[5]

Aceasta însemnă că, deși sunt copiii lui Avraam prin naştere naturală, fapt confirmat prin circumcizie, totuşi Avraam a fost tatăl lor şi ei au fost copiii lui doar atunci când au fost îndreptăţiţi prin credinţa pe care a avut-o Avraam şi în măsura în care calcă pe urmele credinţei aceleia pe care o avea el pe când, în ce priveşte circumcizia, era încă dintre neamuri. Iar acum, de vreme ce Avraam, pe când era dintre neamuri, a crezut, a fost îndreptăţit şi a obţinut făgăduinţele, aceste neamuri au crezut în El exact aşa cum a crezut şi Avraam pe când era dintre neamuri. Ca aceia ce erau circumciși să insiste că aceia dintre neamuri care cred trebuie să fie circumciși ca să fie copii ai lui Avraam şi să fie mântuiţi, însemna pur şi simplu o dovadă că erau rămaşi în urmă şi că, din nefericire, nu înţelegeau tocmai adevărurile pe care le mărturiseau şi al căror semn îl purtau.

De aceea, credinţa în Hristos ‒ şi doar credinţa ‒ este cea care ajută. Credinţa în Hristos este cea care ajută la obţinerea iertarii păcatelor. Credinţa în Hristos este cea care obţine moştenirea. Credinţa în Hristos este cea care obţine acea neprihănire care este o garanţie a moştenirii. Şi credinţa în Hristos ‒ şi numai credinţa în Hristos ‒ este cea care face capabil pe acela ale cărui păcate sunt iertate, să umble pe calea neprihănirii, în aşa fel încât să intre cu drepturi depline şi sigure de succesor în moştenirea care a fost dată lui Avraam şi seminţei lui, pe baza neprihănirii care se capătă prin credinţă.

Note de subsol:

[1]. KJV (n.ed.).

[2]. Geneza 15:6 (n.ed.).

[3]. Geneza 12:3 (n.ed.).

[4]. Romani 4:9-11, KJV (n.ed.).

[5]. Romani 4:11-12, KJV (n.ed.).