Expresia „solia îngerului al treilea” se referă la mesajul din capitolul 14 din Apocalipsa, adus de cel de-al treilea dintr-o serie de trei îngeri, fiecare din ei purtând o solie. Soliile acestor trei îngeri se împletesc și culminează în a treilea, care nu încetează să fie trâmbițată, până când nu este coaptă recolta pământului și pregătită pentru venirea Domnului, pentru a o culege.

În sine, solia celui de-al treilea înger, așa cum este vestită prin cuvintele lui, separată de celelalte două, este după cum urmează: ,,Și al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: «Dacă vreun om se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; și va fi chinuit cu foc și cu pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului; Și fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna și întotdeauna; și nu au odihnă ziua și noaptea cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinților; aici sunt cei ce țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.»”

Aceasta este solia celui de-al treilea înger, de parcă ar fi separată de celelalte două. Dar, de fapt, nu poate fi privită ca fiind separată și nu poate fi făcută să stea deoparte ca și cum ar fi de una singură un mesaj distinct pentru lume; pentru că primele cuvinte care se referă la ea sunt: „Și al treilea înger le-a urmat”. Astfel, prin primele cuvinte ale soliei în sine, ni se face referire nu numai la una, ci la cele două solii precedente. Cuvântul grecesc tradus „urmat” nu înseamnă urmând aparte/singur sau doar simplu urmând, ci înseamnă „urmând cu/împreună”, după cum soldații își urmează căpitanul lor sau slujitorii stăpânul lor; deci înseamnă „să urmezi pe cineva într-un lucru, să te lași condus”. Când se vorbește despre lucruri, cuvântul grecesc înseamnă „să urmeze ca rezultat”, „să urmeze ca o consecință a ceva ce se întâmplase înainte”. Astfel, în ceea ce privește persoanele, al treilea înger urmează împreună cu cei doi precedenți; și solia sa, ca un lucru, urmează ca un rezultat sau o consecință a celor două mesaje care au fost trimise înainte.

Despre al doilea, de asemenea, este scris: „Și un alt înger a urmat.” După cum cel de-al treilea înger îl urmează pe el, tot așa, al doilea înger îl urmează pe primul. Și despre primul este scris: „Și am văzut un alt înger zburând”, etc. Acesta este primul din seria celor trei. Urmează cu el un altul, apoi al treilea înger urmează împreună cu ei. Există o succesiune în ordinea ascensiunii lor; dar, după ridicarea succesivă a celor trei, ei continuă/merg împreună ca unul. Primul vestește solia sa; al doilea îl urmează și se unește cu primul; al treilea îi urmează și li se alătură; astfel încât, atunci când cei trei sunt uniți și merg împreună în puterea lor unită, ei formează o întreită solie îngerească puternică, proclamată cu voce tare. Este nevoie de toți pentru a face completă solia celui de-al treilea înger; și solia celui de-al treilea înger nu poate fi cu adevărat dată, fără vestirea celorlalte două.

Ce este așadar întreita solie îngerească, considerând fiecare parte a ei ?

Aici este prima:

„Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având evanghelia veșnică, pentru a predica celor ce locuiesc pe pământ și fiecărei națiuni și rase și limbi și popor, spunând cu voce tare: Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie, pentru că a venit ora judecății lui; și închinați-vă celui care a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.”

Aici a doua:

„Și un alt înger a urmat, spunând: «A căzut, a căzut Babilonul, aceea cetate mare, pentru că a făcut toate națiunile să bea din vinul furiei curviei sale.»”

Iar aici a treia parte:

„Și al treilea înger le-a urmat, spunând cu voce tare: dacă vreun om se închină fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, acela va bea din vinul furiei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul indignării sale; și va fi chinuit cu foc și cu pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului; și fumul chinului lor se ridică în sus pentru totdeauna și întotdeauna; și nu au odihnă ziua și noaptea cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei. Aici este răbdarea sfinților; aici sunt cei ce țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

O privire asupra formulării fiecăreia dintre aceste trei solii, va descoperi acel gând din cuvântul grecesc tradus prin „urmat”, care înseamnă „urmând ca o consecință”. Primul înger poartă evanghelia veșnică pentru a o prezenta fiecărei făpturi, chemându-i pe toți să se teamă de Dumnezeu, să-i dea slavă și să I se închine, deoarece ceasul judecății a sosit. Respingerea acestui mesaj/solie produce o stare de lucruri, care este descrisă ca rezultat/efect al unei astfel de respingeri, în cuvintele celui de al doilea înger, care a urmat. Și, din cauza respingerii primei solii și a consecințelor care au urmat, anunțate de al doilea înger, o stare de lucruri este din nou produsă ca repercursiune ulterioară, fapt care cere ca al treilea înger să le urmeze, proclamând cu glas tare înfricoșătoarea sa solie împotriva relelor teribile, care au fost produse în urma consecinței duble a respingerii primei solii.

Faptul, că vocea și lucrarea celui de-al treilea înger se îmbină cu cea a primului, este clar din cuvintele sale de încheiere: „Aici este răbdarea sfinților; aici sunt cei ce țin poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”, pentru că acesta este din totdeauna subiectul propovăduirii evangheliei veșnice, este substanța temerii de Dumnezeu, dându-i slavă, și închinându-ne „Celui care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor”. Și păzirea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței lui Isus este singurul lucru care va permite oricărui suflet să stea în ceasul judecății Lui, despre care primul înger spune că „a venit”.

Imediat, după încheierea cuvintelor celui de-al treilea înger, se aude: „Și am auzit o voce din cer, spunându-mi: «Scrie: Binecuvântați sunt morții care mor în Domnul de acum înainte»”. Din acest moment, și imediat după aceea, sunt cuvintele: „Și m-am uitat și, iată, un nor alb și pe nor ședea unul asemănător Fiului omului, având pe capul lui o coroană de aur și în mâna sa o seceră ascuțită. Și un alt înger a ieșit din templu, strigând cu voce tare celui așezat pe nor: «Trimite secera ta și seceră; fiindcă ți-a venit timpul să seceri, pentru că secerișul pământului este copt.»”

Și Isus însuși a spus: „Secerișul este sfârșitul lumii” (Matei 13:39).

Din nou: cel de-al treilea înger avertizează, în mod deosebit, pe toți oamenii împotriva închinării la fiară și la icoana ei, oricare ar fi acestea; și din Apocalipsa 19:11-21 aflăm că fiara și icoana ei sunt „vii” atunci când Domnul vine pe norii cerului și sunt „împreună” distruse de strălucirea venirii Sale.

Aceste fapte ne arată că solia celui de-al treilea înger este puternică, întreită, rostită cu glas tare, care merge la fiecare națiune, neam, limbă și popor, chiar înaintea venirii Domnului; care seceră recolta pământului și care pregătește un popor pentru Domnul. Și deci, este ultima solie a lui Dumnezeu către lume.

Așa, într-un cuvânt, ca formă, ca aranjament/aranjare, aceasta este solia celui de-al treilea înger. Care este mesajul/solia celui de-al treilea înger în duh și în adevăr, va fi analizat în următorul articol.