Scrisoarea 121, 1904
Elmshaven, Sanatoriu, California, 29 martie 1904

CĂTRE J. E. WHITE ȘI SOȚIA SA

Dragii mei Edson și Emma,

M-am întors ieri de la Healdsburg și am fost în tren aproape toată ziua. Nu am îndrăznit să folosim mașina, pentru că a plouat atât de mult, încât drumul de aici la Healdsburg este aproape impracticabil. În ultimele două săptămâni nu s-a mai făcut nicio călătorie pe drumul direct. Toată luna martie am avut parte de ploaie continuă, cu excepția a una sau două zile însorite.

Nu m-am simțit în stare să particip la întâlnirea de la Healdsburg, dar cu toate acestea, m-am dus. Am plecat de acasă spre Healdsburg, vineri, 18 martie.

În Sabat dimineață, am vorbit în biserica din Healdsburg. Vă voi trimite o copie a înregistrării predicii. Casa de adunare a fost ticsită și eu am avut multă libertate de a vorbi. Toți au părut să aprecieze cuvintele rostite. Dar biserica nu este bine ventilată, este imposibil să se facă acea curățare a aerului, care este necesară sănătății. În timp ce vorbeam, am simțit că sunt vătămată de otrava din multele [1803] respirații și m-am temut că nu voi fi în stare să duc predica mea până la capăt. Dar am făcut-o, iar efortul mi-a fost binecuvântat.

Am răcit după ce am vorbit și de-a lungul săptămânii m-a durut capul și am tușit mult. Am făcut tratament intens de mai multe ori și, pe la sfârșitul săptămânii, m-am simțit ceva mai bine.

Locuitorii din Healdsburg mi-au cerut să vorbesc duminică după-amiază, 27 martie, ca să mă poată auzi încă o dată. Ploaia a căzut continuu, toată săptămâna, iar ziua de duminică a fost ploioasă și neplăcută. Eram bolnavă și sub tratament viguros încă de Sabatul dinainte, dar m-am aventurat să ies, deși eram atât de slăbită încât cu greu puteam sta pe picioare fără ajutor. Privind la marea mulțime adunată în biserică, m-am temut că nu mă voi putea face auzită de toți. Dar Domnul m-a întărit și am vorbit mai mult de o oră, din primele două capitole din Apocalipsa. Cei prezenți au fost tare interesați și ei înșiși au exprimat că predica le-a făcut foarte bine. Am văzut lacrimi curgând pe mai multe fețe.

Duminică noaptea nu am putut dormi după ora unsprezece. Luni dimineață am plecat din Healdsburg spre St. Helena și am trecut în condiții de siguranță prin multele schimbări care trebuiau făcute între Healdsburg și St. Helena, pe drumul prin Oakland. Am ajuns acasă în jurul orei opt. Am făcut o baie fierbinte și am mers la culcare, [1804] dar nu am putut dormi după ora unsprezece și m-am ridicat din pat la ora unu.

Au fost câteva lucruri pe care am vrut să le spun pe parcursul întâlnirii de la Healdsburg cu privire la lucrarea în Sud, dar nu am putut să le spun, căci capul îmi era greoi tot timpul. Am participat doar la cele două întâlniri despre care am vorbit.

Am avut câteva discuții cu frații Daniells și Prescott, cu privire la vizita mea la Washington, D.C. Le-am spus că e o întrebare serioasă pentru mine dacă ar trebui să plec de acasă pentru a face această călătorie sau nu. Le-am spus, de asemenea, că dacă voi merge, nu aș vrea să stau acolo mai mult de câteva luni, decât dacă, văzând situația, m-aș răzgândi. Dacă decidem să mergem, vom porni la drum peste aproximativ două săptămâni.

Ca răspuns la scrisoare ta, aș vrea să-ți spun să nu adopți metode noi în legătură cu grupa pe care o menționezi. Cei pe care i-ai menționat ca făcând parte din această grupă nu sunt în acea stare de curăție și sfințenie care să asigure succesul. Așteaptă cu răbdare. Dacă decidem să mergem la Washington, vom participa la conferința din Union Lake, care urmează să aibă loc, cred, la Berrien Springs. Sper să te văd acolo. Sper ca la această întâlnire să fie făcută lucrarea cea mai serioasă, pentru a pune multe lucruri în ordine.

Domnul i-a însărcinat pe fratele Butler și pe fratele și sora Haskell să lucreze în Sud; ar trebuie să fie o unire corespunzătoare între tine și ei. Fratele Wales nu ar fi omul cel mai bun pentru lucrarea pe care o menționezi. Sper că [1805] el și fratele Palmer vor avea în viitor o experiență mai sfântă decât cea pe care au avut-o în trecut. Dacă nu va fi așa, niciunul dintre ei nu va fi biruitor.

Eu sper, Edson, că până când nu este dată o lumină mai clară, nu vei aduce la îndeplinire planurile pe care mi le-ai relatat în scrisoarea ta. Sunt îndemnată să nu te încurajez să faci acest pas, pentru că îl vei regreta profund. Dacă aș fi în locul tău, aș refuza în mod categoric să fiu în legătură cu persoanele pe care le-ai numit. Nu vrei să te sfătuiești cu fratele Haskell și fratele Butler?

Mai am ceva să-ți spun. Nu vrei să-ți iei angajamentul că nu vei mai slăbi sau strica templul Domnului, lucrând atunci când ar trebui să te odihnești? Pentru a avea gânduri potrivite, pentru a rosti cuvinte potrivite, trebuie să-i dai creierului tău odihnă. Tu nu-ți iei suficient timp pentru odihnă. Creierul obosit și nervii epuizați ar putea fi revigorați, dacă ai face o schimbare în acest sens. Mi-aș dori ca tu și Emma să puteți petrece vara cu noi, aici, la St. Helena.

Noi trebuie să studiem cu atenție cum să ne autodisciplinăm, refuzând să facem ceea ce ne-ar slăbi puterea fizică, mintală și morală. Tu ai nevoie de o minte clară, răbdătoare, care să rabde tot ce poate să apară. Tu ai nevoie de putere de sus. Exercită credința și lasă rezultatele în seama lui Dumnezeu. După ce ai făcut [1806] ce ai putut mai bine, fii plin de curaj. Crede, crede și ține-te tare. Vrăjmașul va încerca să te împingă să faci anumite mișcări care înseamnă înfrângere, dar nu-ți poți permite să le faci. Nu-ți poți permite să faci mișcări nesigure. Tu ai nevoie de influența pe care o vei obține dacă vei da pe față înțelepciune și precauție. Va veni timpul când vei face mișcări similare cu cele pe care ți le-ai propus, dar acest timp încă nu a sosit.

Edson, Domnul nu vrea să te îngrijorezi sau să te agiți în privința unor lucruri pe care nu le poți schimba. El vrea să mergi înainte din putere în putere și așa va fi, dacă vei face cu încredere tot ce poți mai bine. Învață lecția încrederii din minunea făcută cu ocazia hrănirii mulțimii cu cinci pâini și doi pești. Trebuiau hrăniți cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii, iar cele cinci pâini și doi pești erau tot ce Hristos avea; cu toate acestea, după ce au fost săturați, s-au adunat douăsprezece coșuri pline cu firimituri.

Edson și Emma, trebuie ca în voi să ia chip Hristos, nădejdea slavei. Apoi, ceea ce vi se părea a fi o hrană sărăcăcioasă se va dovedi o masă bogată. Voi înșivă veți fi săturați și veți avea ce să dați celorlalți. Umblați cu umilință împreună cu Hristos, învățând zilnic lecția blândeții și a smereniei. Astfel, inima voastră va deveni un templu pentru Duhul Sfânt, și nimeni altul decât singur Dumnezeu va umple templul în care El locuiește.

Vă implor, nu priviți partea întunecată a lucrurilor. Când [1807] israeliții au fost pe deplin mulțumiți cu porția de mană pe care Dumnezeu le-a dat-o, au găsit că era dulce și foarte hrănitoare pentru trup și suflet. Când nu erau mulțumiți, mana a făcut viermi. Mulțumirea este o binecuvântare, nemulțumirea este un blestem.

Fiul meu, tu ai nevoie de pacea lui Hristos. Dumnezeu este Tatăl tău. El vrea să ai mai mult timp de odihnă, ca să poți avea o experiență spirituală sănătoasă. El te iubește cu o dragoste profundă și duioasă. O, copii, înaintea noastră sunt lucruri mărețe. Edson, nu permite ca mintea ta să devină în vreun fel bolnavă. Dumnezeu vrea ca mintea ta să fie limpede, temperamentul tău, dulce, iar dragostea ta, îmbelșugată. Atunci pacea care întrece orice pricepere va curge din tine pentru a-i binecuvânta pe toți cei cu care vii în contact. Atmosfera care înconjoară sufletul tău va fi revigorantă. Cuvintele tale vor fi o mireasmă.

Tu ai nevoie de viață spirituală. Aceasta va da vigoare sufletului și trupului tău. Viața spirituală va da posesorului ei ceea ce toată lumea caută, dar care nu se poate obține niciodată fără o predare totală lui Dumnezeu. Va trebui să spui mai des decât ai spus vreodată: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu.” Aceasta va da sufletului tău odihna dorită. Îți va da mulțumire în ceea ce vei face cum poți mai bine.

Viața spirituală – ce este ea? Este contemplarea Celui care ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi, pentru ca viețile noastre [1808] să poată fi o mireasmă dulce, pentru a avea putere să ne desăvârșim în experiența creștină neegoistă și ca alții să poată învăța de la noi să facă bine.

Lucrarea dată ție este de a-L reprezenta pe Hristos. El a venit în această lume pentru a pune peste tine propria Sa strălucire și pace. Închide fereastra inimii tale în fața atmosferei de necredință și deschide-o spre cer. Este privilegiul tău să reflecți lumina, să vorbești despre lumină și credință.

Fii amabil și plin de compasiune. Lasă chipul tău să reflecte bucuria Domnului. Vorbește despre bunătatea și puterea Lui. Atunci lumina ta va străluci din ce în ce mai clar. Mai presus de încercările și dezamăgirile tale, va fi descoperită reflectarea unei vieți religioase curate și sănătoase. Înăuntrul tău vor fi o pace și bucurie minunate. Tu poți reflecta frumusețea caracterului Domnului tău înviat care, deși era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca, prin sărăcia Lui, noi să putem fi îmbogățiți în harul cerului. Pe măsură ce te ridici deasupra deznădejdii, în lumina clară a prezenței lui Hristos, vei da pe față slava lui Dumnezeu.

Noi putem, da, noi putem da pe față asemănarea cu Domnul nostru divin. Noi putem cunoaște știința vieții spirituale. Noi Îl putem preamări pe Dumnezeu în trupul și în duhul nostru, care sunt ale Lui. Facem noi aceasta? O, ce exemplu ilustru avem în viața pe care Hristos a trăit-o pe acest pământ. El ne-a arătat ce putem [1809] realiza prin cooperarea cu El. Noi trebuie să căutăm acea unire cu El despre care vorbește când spune: „Rămâneți în Mine și Eu voi rămâne în voi.” Această unire este mai profundă, mai puternică și mai reală decât orice altă unire. Inima trebuie să fie umplută cu harul lui Hristos. Voința Lui trebuie să fie cea care să ne stăpânească, să ne miște prin dragostea Sa pentru a suferi cu cei care suferă, pentru a ne bucura cu cei care se bucură, pentru a simți o adâncă grijă pentru fiecare om aflat în slăbiciune, durere sau suferință.

Fiind părtași ai naturii divine, aceasta ne va face să fim întotdeauna dispuși să întindem o mână de ajutor celor în nevoie. La vederea durerii omenești, inima lui Hristos a fost întotdeauna atinsă de milă. El a murit pe crucea Calvarului pentru a ridica de la om pedeapsa călcării de lege. El a venit în lumea noastră pentru a face posibil ca ființele omenești păcătoase să obțină mântuirea. El a plâns pentru durerea și suferința pe care le-aa văzut peste tot. El S-a înfiorat în Sine pentru cel încercat și ispitit, dar nu a eșuat și nu s-a descurajat. A trebuit să creadă și să meargă înainte, pentru a face posibilă pentru ei câștigarea vieții veșnice.

Viața lui Hristos pe acest pământ este o reflectare desăvârșită a legii divine. În El este viață, speranță și lumină. Privește-L și vei fi schimbat în același chip al Lui, în caracter. [1810]