Scrisoarea 20, 1891 – Către U. Smith

Scrisoarea 20, 1891 – Către U. Smith

Scrisoarea 20, 1891
Battle Creek, Mich., 6 ianuarie 1891

CĂTRE U. SMITH

Dragă frate Smith,

După vizita ta și după conversația pe care am avut-o, m-am decis să-ți pun în mână scrisoarea aceasta ca să o citești tu însuți și, dacă va fi necesar, să o citesc și eu înaintea unor anumiți frați. Am o copie a ei. După ce am fost atât de greu împovărată marți noapte, aceeași noapte în care m-am întors din Washington, am simțit că trebuie să schițez pe hârtie sentimentele mele sincere și lucrurile pe care mi le-a descoperit Domnul. Poate că dorești să cunoști aceste lucruri. Când m-ai vizitat ieri, 5 ianuarie, și ai propus să se țină o astfel de întâlnire, m-am bucurat, pentru că am crezut că rezultatul ei va fi bun. Dar când ai declarat că nu ai avut sentimente negative față de frații Waggoner și A. T. Jones, am fost surprinsă. Poate că tu crezi așa, dar cum poți să crezi așa, este o taină pentru mine. Sentimentele nutrite de tine și de fratele Butler au fost de dispreț nu doar față de solie, ci și față de soli. Dar orbirea minții te-a atins prin faptul că ai luptat împotriva luminii pe care Domnul rânduise să ajungă la poporul Său.

Tu scrii că ai spus că nu vrei să fii în controversă cu sora White. Mai bine, mult mai bine ar fi fost dacă această controversă ar fi fost dată pe față decât așa, în ascuns, pentru că totuși a fost o controversă și nu a mai fost armonie între noi după întâlnirea de la Minneapolis. Ai fost extraordinar de încăpățânat și încăpățânarea aceasta a fost așa cum este descrisă în cuvântul lui Dumnezeu: „Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi. Ascultarea face mai mult decât jertfele și păzirea [846] cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.” Încăpățânarea aceasta, dragul meu frate, poate fi adusă sub stăpânire numai dacă vei cădea pe Stâncă și vei fi zdrobit. Ea este o cursă teribilă pentru tine. Te face incapabil să îți mărturisești greșelile și orice greșeală trecută cu vederea fără o mărturisire umilă te vor lăsa pe tine, pe fratele Butler și pe orice suflet care va urma aceeași cale în orbirea minții și în împietrirea inimii. Duhul lui Dumnezeu este întristat, iar Satana triumfă. Motivul nu este acela că noi nu avem o dovadă, ci acela că voința ta se ridică împotriva voinței lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Cel care este în controversă cu tine. El va lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.

Faptul că ai stat atât de mult în calea lucrării lui Dumnezeu nu este din cauză că nu ai avut lumină și dovadă, ci că voința ta încăpățânată, ca oțelul, nu a vrut să predea voința ta și calea ta voinței și căii lui Dumnezeu. La prima adunare pe care am ținut-o în camera pe care o ocupa fratele Jones, ai declarat că nu te-ai opus ca fratele A. T. Jones să vorbească în tabernacol despre mișcarea religioasă pentru duminică. Mai gândește-te la aceasta, pentru că frații Prescott, Amadon și Sicily au dat o mărturie identică despre acest lucru, ceea ce a solicitat din partea mea aproape cincisprezece minute de vorbire așa de directă și serioasă cum nu am mai avut în viața mea. Am răspuns: „Dacă fratele Smith adoptă această poziție, Dumnezeu îl va înlătura cu siguranță, căci Dumnezeu nu i-a dat autoritatea de a spune ce să fie spus în tabernacol și ce să nu fie spus de frații noștri. Dar dacă el își menține poziția, vom face rost de o [847] sală în oraș și poporul va auzi cuvintele pe care Dumnezeu le-a dat fratelui Jones să le rostească.”

Dragă frate Smith, te rog, predă-te lui Dumnezeu de data aceasta. Nu reține nimic și apoi vei primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Apoi pacea va veni peste sufletul tău. Tu te opui și te-ai opus lucrării lui Dumnezeu de doi ani încoace, ai făcut mai mult decât orice om ca să arunci îndoială și necredință asupra Mărturiilor Duhului lui Dumnezeu. Acum te rog fierbinte, sfărâmă și aruncă piatra de poticnire. Mi-a fost arătat la Minneapolis că Domnul va intra în familiile lor și îi va vizita cu nenorocirea și cu moartea din cauza lucrurilor care s-au petrecut acolo, dacă vor sta ferm între Dumnezeu și poporul Său. Îți amintești că am spus în tabernacol în fața fratelui Butler, a ta și a celor prezenți: „Am de spus anumite lucruri fratelui Butler, dar nu le puteți purta acum.” Erau acestea: încăpățânarea și necredința lui erau păcate, și Dumnezeu va face ca mâna Lui aducătoare de nenorocire să apese greu peste el, dacă nu se va pocăi și nu va primi un alt spirit; dacă totuși va persista în îndărătnicie și încăpățânare, El Se va apropia tot mai tare de el cu nenorocirea. Și va face așa cu toți cei cărora le-a dat lumină, iar ei și-au închis ochii și urechile și s-au unit să facă fără efect avertizările și soliile de lumină și adevăr pentru poporul Său.

M-am temut foarte mult pentru tine, fratele meu. Încă mă tem. Te rog, de dragul lui Hristos, fă o lucrare profundă, căci știu că neplăcerea Domnului este peste tine, peste fratele Farnsworth și peste mulți alții pe care aș putea să-i numesc și care, având în față o mare lumină și [848] dovezi, și-au menținut cu fermitate propriul spirit și au umblat în lumina scânteilor din focul aprins de ei. Dumnezeu spune: „Dacă nu se vor pocăi, vor zace în dureri.”

Ellen G. White [849]