Scrisoarea 24, 1889^[1]

CĂTRE CONFERINȚA GENERALĂ

Dragi frați,

Am prezentat înaintea voastră lucrurile pe care mi le-a arătat Dumnezeu și am de rostit o avertizare în fața acestui grup adunat acum la Battle Creek. Sunteți în pericol din cauză că se pot alcătui planuri, pot fi inventate căi și pot fi urmate propuneri care în loc să ducă la succes, vor duce la înfrângere. Nu îndrăznesc să las să se termine conferința^[2], iar cei adunați să se întoarcă la casele lor, fără să vă îndemn să vă gândiți foarte bine la fiecare propunere care se face. Cântăriți bine fiecare plan care se propune și nu vă grăbiți să spuneți „Da” sau „Amin”, așa cum am auzit de pe buzele unor bărbați a căror înțelegere este întunecată și care nu cunosc caracterul sentimentelor și propunerilor în fața cărora rostesc „Amin”. Nu vă lăsați înșelați de propuneri ce par inocente, însă al căror sfârșit este dezastrul și pierderea favorii lui Dumnezeu. Este un pericol și trâmbița mea dă semnalul de avertizare.

Dumnezeu vă cheamă să vă umiliți sub mâna Lui cea tare, să vă mărturisiți păcatele și să le părăsiți, iar El vă va ridica. Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Slujbași mai mari sau mai mici, nu este timpul să vă plângeți de lucrarea voastră lipsită de succes. Fugiți la Isus, prindeți-vă de El printr-o credință vie, prindeți-vă de tăria Lui și faceți pace cu El. Voi doriți prea mult lauda care vine de la oameni. „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi, chemați-L câtă vreme [439] este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. «Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele», zice Domnul. «Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.»”„Căci așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este Sfânt. «Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.»” „Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel, către Cel disprețuit și urât de popor, către Robul celor puternici: «Împărații vor vedea lucrul acesta, și se vor scula, și voievozii se vor arunca la pământ și se vor închina, din pricina Domnului, care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-a ales.» Așa vorbește mai departe Domnul: «La vremea îndurării Te voi asculta, și în ziua mântuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite; să spui prinșilor de război: ,Ieșiți!’ și celor ce sunt în întuneric: ,Arătați-vă.’ Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arșița, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi și-i va duce la izvoare de ape. Voi preface toți munții Mei în drumuri, și drumurile Mele vor fi bine croite. Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte și de la apus, iar alții [440] din țara Sinim. Bucurați-vă, ceruri! Veselește-te, pământule! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Căci Domnul mângâie pe poporul Său, și are milă de nenorociții Lui. Sionul zicea: ,M-a părăsit Domnul, și m-a uitat Domnul!’ Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!»”

Nimeni să nu se înalțe pe sine, încercând să-și pună în practică ideile fără cooperarea și aprobarea poporului lui Dumnezeu. Spiritul vostru puternic, predicile voastre rostite în gura mare și cu încumetare nu sunt în armonie cu Hristos și cu căile Sale. Oh, când ați făcut ca glasul vostru să se audă tare, Dumnezeu v-a văzut lovind cu pumnul răutății. Trebuie să aveți acreditare divină înainte să faceți mișcări hotărâte pentru a modela lucrarea cauzei lui Dumnezeu. Domnul va fi cu noi în măsura în care credem în Hristos și facem voia Lui, fără să înălțăm eul, ci umblând în umilința minții. Însă El disprețuiește spiritul vostru vehement, este mâhnit din cauza împietririi inimii voastre. Rugați-vă să vă dea o inimă de carne, o inimă care poate simți întristarea altora, care poate fi sensibilizată de nenorocirea omenească. Rugați-vă să vă dea o inimă care să nu vă permită să aveți urechi surde față de văduvă și față de orfan. Rugați-vă să puteți avea o inimă îndurătoare față de cel sărac, infirm și oprimat. Rugați-vă să puteți iubi dreptatea, să urâți jaful și să nu faceți nicio diferență în manifestarea favorii voastre, în afară de cazul celui nevoiaș și al celui lovit de soartă. Atunci făgăduințele din Isaia 58 vor fi împlinite față de voi: [441] „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime și întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îți va sătura sufletul chiar în locuri fără apă și va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

Trebuie să croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale. Suntem înconjurați de șchiopi și de zăbavnici în credință, iar voi trebuie să-i ajutați, însă nu zăbovind voi înșivă, ci stând ferm la principii, ca stânca, ca niște bărbați care ați fost puși la încercare și care i-ați rezistat. Știu că trebuie făcută o lucrare pentru popor; dacă nu, mulți nu vor fi pregătiți să primească lumina îngerului trimis din cer ca să lumineze tot pământul cu slava Sa. Să nu credeți că veți fi găsiți vase de cinste în timpul ploii târzii, ca să primiți slava lui Dumnezeu, dacă vă înălțați sufletele în deșertăciune, vorbind lucruri stricate, nutrind în taină rădăcinile de amărăciune aduse de la conferința de la Minneapolis. Fața încruntată a lui Dumnezeu se va întoarce spre oricine nutrește și alimentează aceste rădăcini de ceartă și are un spirit atât de diferit de Spiritul lui Hristos.

Este de făcut o lucrare în inima fiecăruia, ca să nu semănați neghină. Când buzele veghetorului sunt atinse de către Domnul oștirilor cu cărbunele aprins de pe altar, atunci trâmbița va da un sunet clar, foarte diferit de sunetul pe care l-am auzit până atunci. Dumnezeu are o mărturie vie pentru lume. Rostirea de predici fără viață, plictisitoare, nu este după rânduiala lui Dumnezeu. Fac apel către voi, bărbați aflați în poziții de răspundere, nu căutați să vă potriviți cu standardul lumii, să [442] prindeți ideile pe care le are lumea. Nu spuneți cuvinte măgulitoare, nu prorociți lucruri închipuite. Mângâietorul, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, „pe care‑L va trimite Tatăl în Numele Meu – a spus Isus – va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, dreptatea [neprihănirea] și judecata”. Slujitorii Domnului trebuie să mustre, să cearte, să îndemne cu toată blândețea și învățătura.

Avem un cer de câștigat și un iad de evitat. Ca unii care am făcut un legământ solemn față de Dumnezeu, care am fost însărcinați să fim mesageri ai lui Hristos, ca ispravnici ai tainelor harului lui Dumnezeu, suntem sub obligația de a rosti cu credincioșie întregul sfat al lui Dumnezeu. Aduceți-vă aminte întotdeauna că suntem înconjurați de un nor mare de martori, deoarece ființele cerești ne privesc ca pe ambasadori ai Împăratului împăraților, ai Domnului domnilor. Avem dreptul să înălțăm standardul sus. Cel care înțelege solemnitatea chemării noastre, sfințenia lucrării noastre ne poruncește să rostim solia cu inima largă. Fie ne vom umili sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, fie ne va umili El pe noi. Însă dacă umblăm cu modestie și cu umilință înaintea Domnului, El ne va primi.

Domnul privește cu dezaprobare spre cei care vor să placă oamenilor din lume, dar care îi acuză în același timp pe cei pe care îi folosește Dumnezeu, manifestând o lipsă de respect satanică față de cei pe care ar trebui să-i onoreze. Sensibilitatea spiritului, bunătatea, curtoazia, rafinamentul sentimentelor care îi caracterizează pe cei care învață în școala lui Hristos s-au pierdut din inima și din viața multora care își închipuie că Dumnezeu îi folosește. Martorul credincios spune: „Dar am ceva împotriva ta: și anume că ți‑ai părăsit dragostea dintâi. [443] „Adu‑ți deci aminte de unde ai căzut, pocăiește‑te și întoarce‑te la faptele tale dintâi! Dacă nu, voi veni la tine și‑ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești.” Dacă ar fi existat mai multă pocăință, mărturisire și părăsire a păcatelor, dacă ar fi existat mai puțină mulțumire de sine și laudă de sine, am putea discerne mult mai clar lucrurile spirituale. Dumnezeu dorește să intrați într-o legătură vie cu El; atunci Hristos va locui în inimă și flacăra curată a devoțiunii va fi aprinsă în suflet.

S-a produs o îndepărtare de Dumnezeu în mijlocul nostru și încă nu s-a făcut lucrarea zeloasă de pocăință și întoarcere la dragostea dintâi, esențială pentru a fi restaurați față de Dumnezeu și născuți din nou în inimă. Infidelitatea față de Dumnezeu și-a croit drum în rândurile noastre, deoarece este la modă să te îndepărtezi de Hristos și să lași loc scepticismului. Strigătul inimii este: „Nu vrem ca omul acesta să domnească peste noi.” Baal, Baal este alegerea. Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat, deoarece ei iubesc căile lor și părăsesc calea Domnului. Adevărata religie, singura religie a Bibliei, cea care învață iertarea prin meritele Mântuitorului răstignit și înviat, care susține neprihănirea prin credința Fiului lui Dumnezeu, este tratată cu ușurătate, vorbită de rău, ridiculizată. Este denunțată ca aducătoare de entuziasm și fanatism. Primiți-o înapoi, până nu este prea târziu ca relele să fie îndreptate; căci ați păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Viața lui Isus Hristos în suflet, principiul activ al iubirii împărtășite de Duhul Sfânt – doar acestea vor face sufletul roditor pentru fapte bune. Iubirea lui Hristos este forța și puterea fiecărui mesaj care a ieșit vreodată [444] de pe buze omenești. Ce fel de viitor este înaintea noastră, dacă nu vom reuși să ajungem la unitatea credinței?

Când ne vom uni în acea unitate pentru care S-a rugat Hristos, controversa aceasta îndelungată ce a fost stârnită de agenții satanici se va sfârși. Atunci nu vom vedea oameni făcând planuri după modelul lumii din cauză că nu au discernământ spiritual pentru a discerne lucrurile spirituale. Ei văd acum oamenii ca pe niște copaci care umblă, au nevoie de atingerea divină ca să poată vedea așa cum vede Dumnezeu, să poată lucra așa cum a lucrat Hristos. Atunci păzitorii Sionului vor suna clar din trâmbiță, în note tot mai puternice, căci vor vedea sabia venind și își vor da seama de pericolul în care se află poporul lui Dumnezeu.

Nu este timp acum să ne aliniem de partea călcătorilor legii lui Dumnezeu, ca să vedem cu ochii lor, să auzim cu urechile lor și să înțelegem cu simțurile lor pervertite. Trebuie să venim împreună. Trebuie să devenim una, să fim sfinți în viață și curați în caracter. Să nu ne mai aplecăm înaintea idolilor părerilor omenești, să nu mai fim sclavii niciunei pofte rușinoase, să nu mai aducem Domnului jertfe necurate, un suflet pătat de păcat, reprezentat prin jertfele moabiților și amoriților.

Oh, vor fi înlocuite necredința și rebeliunea cu pocăința? Sau va continua această stare de impenitență și orbire, până când se va spune despre noi ca și despre cetățile care au dat cu piciorul îndurării oferite de Hristos în zilele slujirii Sale: „Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă s‑ar fi făcut în Tir și în Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s‑ar fi pocăit în sac și cenușă. De aceea, la judecată, va fi mai ușor [445] pentru Tir și Sidon decât pentru voi. Și tu, Capernaume, vei fi oare înălțat până la cer? Nu, ci până în Locuința Morților vei fi coborât!” [446]

^[1]. Scrisoarea 24 din 1889 a fost reîndosariată ca Scrisoarea 92 din 1891 (n.ed.).

^[2]. Este vorba de Sesiunea Conferinței Generale din anul 1889, care a avut loc între 18 octombrie – 5 noiembrie la Battle Creek. Pentru informații suplimentare vezi Ron Duffield, Întoarcerea ploii târzii, vol. 1, cap. 10, „Închinarea la Baal” (n.e.d).