Scrisoarea 88, 1896 – Către W. W. Prescott şi soţia sa

Scrisoarea 88, 1896 – Către W. W. Prescott şi soţia sa

Scrisoarea 88, 1896
Sunnyside, Cooranbong, 1 septembrie 1896

CĂTRE W. W. PRESCOTT ȘI SOȚIA SA

Dragă frate și soră Prescott,

Azi am fost informată că ziarul spune că vaporul cu destinația Africa pleacă mâine. Vă voi trimite câteva plicuri, dar îmi pare rău că nu am aflat mai repede că vaporul pleacă mâine.

Am primit două scrisori de la voi și două de la fratele Haskell. Înainte să le primim, începusem să vă scriu o scrisoare, prin care îmi exprimam surprinderea pentru faptul că nu am auzit nimic de la voi. M-am gândit că dacă tu ești așa de ocupat, încât nu poți scrie, sora Prescott ar putea ține legătura cu noi.

Ieri am trimis un pachet mare cu poșta pentru America. Nu cred că este înțelept să vă scriu astăzi și vă răspund întrebărilor trimițând copii ale scrisorilor pe care le-am scris în legătură cu subiectul pe care îl menționați – problema inconsecvenței faptului de a cere sfat de la Battle Creek, lăsându-i pe ei să decidă în probleme referitoare la părțile îndepărtate ale lumii.

Problema legată de centralizarea întregii puteri într-un singur corp, la Battle Creek, a devenit serioasă. După lumina care mi-a fost dată, văd că administrația aceasta se ocupă deja de prea multe lucruri și încearcă să ducă poveri și interese pentru a căror purtare sau conducere cu succes nu are putere și înțelepciune din cer. Domnul este tot așa de dornic să dea înțelepciune și talente bărbaților din câmpuri îndepărtate cum este dornic [1616] să dea înțelepciune și talente bărbaților din Battle Creek.

Există probleme generale, în legătură cu care este necesar să fie consultați experții financiari din Battle Creek, dar nu trebuie să se depindă de o mână de oameni din acel loc ca să se adopte hotărâri în legătură cu problemele locale din țări despre care ei nu știu nimic. Ei nu sunt pe teren și nu pot înțelege situația. Domnul este dornic să conducă lucrătorii și misionarii din țările îndepărtate. El este gata să-i călăuzească, supraveghind lucrarea lor.

Dacă, după ce au fost testați, oamenii se dovedesc incompetenți, să fie eliberați din funcție și alții să fie aleși în locul lor, nu doar pastori, ci bărbați care pot da un sfat și care pot elabora planuri și metode folositoare pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Conferințele aflate la distanță să nu fie constrânse să depindă de Battle Creek pentru a fi administrate. În orice țară să fie numiți oameni ca ajutoare pentru președinții diferitelor conferințe. Vestirea soliei să fie încredințată bărbaților dispuși să o facă, bărbați care, în temere de Domnul, vor sluji în lucrarea Lui. Pe măsură ce acești oameni vor face tot ce le stă în putere, după capacitatea pe care o au, lucrând cu iubire profundă, arzătoare pentru sufletele pentru care a murit Hristos, Dumnezeu îi va ajuta.

Să fie numite consilii separate pentru administrare. Aceste consilii să supravegheze asupra lucrării din locurile în care se înființează sanatorii și școli și unde sunt localizate interese importante. Aceia care sunt acceptați ca membri ai acestor consilii, ca bărbați capabili de a avea o parte activă în instituțiile folositoare pentru [1617] înaintarea lucrării și cauzei lui Dumnezeu, trebuie să aibă permisiunea de a lucra. Nu este după rânduiala lui Dumnezeu ca oamenii, despre care se presupune că sunt oameni cu minte și cu judecată, să lase la o parte privilegiul de a acționa personal, pentru a depinde de deciziile consiliului din Battle Creek. Dacă Domnul a amplasat sanctuarul Lui la Battle Creek și nu în alt loc, atunci este drept și rațional ca toate problemele să fie trimise în acel loc pentru aprobare. Dar noi știm că El prezidează peste fiecare parte din via Lui. Fiecărui om i-a dat o lucrare după capacitățile pe care le are, iar lucrarea aceasta trebuie făcută.

Pentru ca lucrarea Domnului să fie făcută, consiliile din diferite localități trebuie să decidă în lucrurile importante fără să aștepte deciziile consiliului din Battle Creek. Bărbații din Battle Creek nu sunt mai inspirați să dea sfaturi fără greș decât sunt bărbații din alte părți, cărora Domnul le-a încredințat lucrarea din localitățile în care se află.

Oamenii să caute înțelepciunea la Dumnezeu. El să fie întrebat și de El să se depindă. Nu trebuie să se depindă de oamenii mărginiți, pentru a decide ce să fie făcut și ce să nu fie făcut în câmpurile aflate la mare distanță. Cu toții să-și aducă aminte că dacă Domnul are o lucrare specială într-o anumită zonă, tot cerul este interesat de lucrarea aceasta.

Aceia cărora le este încredințat privilegiul de a fi împreună lucrători cu Dumnezeu trebuie să accepte invitația lui Hristos: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă! Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre! Jugul Meu este plăcut și [1618] povara Mea este ușoară.” Atunci de ce ducem poverile la tovarășii noștri, cerându-le să le poarte ei în locul nostru? Dacă Domnul ne-a pus în poziții de răspundere, atunci de ce, în loc să cerem de la El înțelepciune, ne adresăm tovarășilor noștri? Luând jugul împreună cu Hristos, ne legăm împreună cu Cel care este puternic în sfătuire, cu Acela care nu greșește niciodată.

Când oameni exercită autoritate asupra altor oameni, ei trebuie să dovedească faptul că puterea și înțelepciunea lor vin din Izvorul oricărei puteri și înțelepciuni. Dacă oamenii își folosesc puterea ca să facă lucruri ciudate și se unesc cu oameni a căror influență nu este creștinească, este periculos să-ți pui încrederea în ei. „Învățați de la Mine – spune Hristos – căci Eu sunt blând și smerit cu inima.”

Spiritul acesta mulțumit de sine, poruncitor, care dorește să domnească peste alții a fost primit de oameni din Adânc. „După roadele lor îi veți recunoaște.”

Biserica lui Hristos trebuie să depindă de Izvorul oricărei puteri pentru a avea eficiență. Hristos este totul în toate. Marele păcat care pătrunde printre adventiștii de ziua a șaptea este păcatul înălțării omului, al așezării lui în locul în care trebuie să stea Dumnezeu. Acest lucru s-a arătat la Minneapolis. Sunt puțini cei cărora le va plăcea să se întâlnească cu înregistrarea lucrurilor care s-au petrecut la acea conferință. Cât de lungă și grea a fost bătălia, înainte ca oamenii să poată fi făcuți să vadă că sunt numai oameni, oameni mărginiți, supuși greșelii, și că Dumnezeu a fost dezonorat prin faptul că oamenii și-au făcut din braț de carne tăria lor.

Când Satana a înțeles că bărbații aflați chiar în inima lucrării refuză [1619] să recunoască adevărul pentru timpul acesta, el a lucrat asupra acestor oameni, făcându-i să introducă principii, metode și planuri care au îmbrăcat puterea aceasta activă cu hainele întunericului și nesiguranței. Conștiința încălcată ajunge să fie un tiran peste alte conștiințe.

Nu este drept ca mințile să fie îndrumate să aștepte de la Battle Creek sfat pentru orice lucru. În fiecare loc există interese speciale care trebuie administrate după circumstanțele în care se află. Uneori este necesar să se acționeze imediat. Dar dacă oamenii sunt învățați să creadă că nimic nu poate fi făcut de adunările locale pentru consfătuire, decât dacă problema este prezentată la Battle Creek, conferințele devin slabe, dependente și dezechilibrate.

Dumnezeu este conducătorul poporului Său și El îi va învăța pe cei care-și predau Lui mințile cum să-și folosească creierul. Pe măsură ce își folosesc capacitatea executivă, vor crește în eficiență. Moștenirea Domnului ia forma unor vase mari și mici, dar fiecare are lucrarea lui individuală. Nu trebuie să se depindă de mintea unui om sau de mințile a doi sau trei oameni, ca și cum ar fi cu certitudine sigur ca toți să le urmeze. Cu toții să privească la Dumnezeu, să se încreadă în El și să creadă pe deplin în puterea Lui. Luați jugul împreună cu Hristos, nu împreună cu oamenii; căci oamenii nu au putere să vă ferească de cădere.

Vreau să spun ceva în legătură cu lucrarea de aici. Sufletele vin la adevăr. Sabatul trecut au fost la adunare mai multe suflete care au participat la studii biblice ținute în diferite locuri. Doi tineri cu numele Simons au luat poziție pentru adevăr. Și alții sunt interesați. Dar nu trebuie să mai scriu acum. Este aproape ora șapte, și Maggie trebuie să copieze scrisoarea în seara aceasta, ca să fie gata pentru poșta de mâine dimineață.

Salut cu iubire familia voastră și pe nepoțica voastră,

Ellen G. White [1620]