Aici este prezentat un rezumat al remarcilor făcute de fratele Jones. Întrucât au mai sosit mulţi după ce a avut loc adunarea anterioară, a fost necesar să se consume un timp apreciabil cu repetarea subiectelor prezentate în ziua precedentă. În plus faţă de aceasta, vorbitorul a spus că problema noastră ca popor nu stă în faptul că noi oficial nu credem că Mărturiile sunt de la Dumnezeu. Dar ceea ce avem nevoie este să ştim cum să le credem. Dacă singurul mod pe care îl avem de a ne exprima credinţa în Mărturii este prin a spune oamenilor că noi credem în ele, credinţa noastră nu valorează nimic. În felul acesta noi deschidem uşa pentru ca oamenii să se îndoiască de sinceritatea credinţei noastre. Dacă am crede cu adevărat mărturiile, nu am avea nevoie să o spunem oamenilor. Vieţile noastre ar fi o mărturie despre credinţa care este în noi.

Există o îndepărtare de Dumnezeu, iar templul are nevoie de curăţire, ca în zilele din vechime în Ierusalim. Am fost aduşi în această stare prin nesocotirea Mărturiilor Spiritului lui Dumnezeu. Dar mulţi dintre cei ce le nesocoteau, credeau în ele, şi ţineau Mărturiile în mână, fără să bănuiască faptul că le nesocotesc. În consecinţă, nevoia noastră este să ştim cum să privim Mărturiile Duhului.

Nu trebuie să ne gândim nicio clipă, atunci când este dată o mărturie, şi este numit un om, că Dumnezeu lansează un atac asupra lui pentru a-l distruge. Scopul Domnului este de a-l scăpa de greşelile care îi aduc vătămare şi împiedică lucrarea lui Dumnezeu. O face pentru a salva omul şi a distruge greşeala. Dumnezeu nu va distruge şi nici nu va condamna un om decât atunci când acesta este legat de păcat în mod inseparabil. Dacă omul acesta întoarce spatele umblării lui greşite, recunoaşte mărturia, şi se îndreaptă în ochii lui Dumnezeu, atunci nu mai stă în poziţia în care l-a găsit mărturia. Atunci mărturia aceea poate fi folosită ca o avertizare pentru alţii, dar niciodată nu trebuie să fie folosită pentru a condamna omul care şi-a recunoscut greşeala.

Calea lui Dumnezeu este de a face omul să fie ceva ce nu este; să dea omului ceva ce acesta nu are. Noi nu putem aplica Mărturiile la alţii. Nu, şi nu ni le putem aplica nici măcar nouă aşa din exterior. Trebuie să ne deschidem inimile lui Dumnezeu, să primim mărturia, pentru ca Domnul să poată implanta principiul divin, dându-ne ceea ce nu avem, făcându-ne ceea ce nu suntem, şi în felul acesta făcând El însuşi, prin Duhul Lui Sfânt aplicaţia reală a mărturiei. Atunci va apărea în vieţile noastre, va lucra în acţiunile noastre, ceea ce Dumnezeu a implantat înăuntru. Aceasta înseamnă acceptarea Mărturiilor. Orice altceva mai puţin decât atât nu este acceptarea lor.

Puterea pe care Dumnezeu o implantează, primită în inimă, va face omul în stare să reziste ispitei, şi, în mijlocul slăbiciunii lui îi va da ceea ce nu are, şi va face din el ceea ce prin natură nu este.

Când cineva are un eşec în poziţia în care este pus, înclinăm să credem că Dumnezeu a făcut o greşeală când a îngăduit ca acesta să fie pus în poziţia aceea. Dar nu aceasta este concluzia. Dumnezeu nu a făcut nicio greşeală când l-a avut pe Saul ca împărat al lui Israel, ci Saul a greşit prin faptul că nu a ajuns să fie ceea ce Domnul a voit ca el să fie. El a greşit urmând căile  şi planurile lui, în loc să asculte de glasul lui Dumnezeu. În acelaşi fel, Dumnezeu nu a făcut nicio greşeală când l-a pus pe Ieroboam împărat peste Israel. Deşi scopul pe care l-a avut Dumnezeu cu separarea celor zece seminţii de Iuda nu a fost realizat din cauza perversităţii poporului, totuşi Dumnezeu a avut un plan, însă Ieroboam nu a permis să fie realizat. Se poate ca Dumnezeu să mă cheme pe mine sau pe voi într-o poziţie, iar dacă noi avem câteva puncte slabe ce vor împiedica folosinţa noastră, şi Dumnezeu ne trimite un mesaj, mesajul acesta este destinat să ne facă ceea ce El vrea să fim, pentru ca prin harul Lui să putem sta în poziţia în care vrea să stăm.

„Zi după zi oamenii dovedesc dacă împărăţia lui Dumnezeu este în ei. Dacă Hristos domneşte în inimile lor, ei se întăresc în principiu, putere, capacitate de a sta în picioare ca santinele credincioase, reformatori adevăraţi; nu poate exista nicio reformă fără să existe o profundă cooperare cu Isus Hristos. Prin harul lui Dumnezeu oamenii trebuie să folosească facultăţile date lor de Dumnezeu pentru a se reforma pe ei înşişi (nu pentru a reforma pe alţii, ci pe ei înşişi). Prin acţiunea aceasta de tăgăduire de sine, asupra căreia Domnul cerului priveşte cu aprobare, ei câştigă victorii asupra tendinţelor lor ereditare şi a celor cultivate. Apoi, ca Daniel, ei lasă asupra altora impresii care nu vor fi şterse niciodată. Influenţa lor va ajunge în toate părţile pământului.”

Lucrarea de reformare începe cu sine. Eu pot lăsa impresii asupra altor inimi doar dacă m-am reformat pe mine. Dumnezeu ajunge la alţii prin faptul că ajunge la noi, şi îi influenţează pe alţii prin noi. Să deschidem la 2Cor. 1:3,4: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!”

Dumnezeu ne mângâie pentru ca noi să putem mângâia pe alţii. Dumnezeu ne ajută pentru ca noi să putem ajuta pe alţii. Suntem aduşi în situaţii în care avem nevoie de mângâierea lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim în stare să mângâiem pe alţii. El are în vedere pe alţii atunci când ne mângâie pe noi. „Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră.” Dacă eu sunt în necaz, aceasta se întâmplă pentru mângâierea şi mântuirea altuia. Poate că de ani de zile nu am întâlnit persoana aceea pe care va fi nevoie să o mângâi. Dar cândva o voi întâlni, iar experienţa pe care am avut-o mă pregăteşte să pot sta alături de ea, sau să o iau de mână, şi să-i fiu un ajutor sau o mângâiere. Persoana aceea primeşte de la mine ceea ce eu am primit de la Dumnezeu, şi primeşte pentru ca la rândul său să poată transmite altora, şi aceştia altora. În felul acesta influenţa harului lui Dumnezeu împărtăşit nouă se extinde peste tot pământul, măcar că se poate să nu ieşim deloc din statul în care locuim. Fraţilor, aceasta vrea Dumnezeu să facă cu noi, şi atunci influenţa noastră va fi dusă în toate părţile lumii.

Să răspundem acum la întrebarea: cum să primim Mărturiile? Haideţi să citim cum au fost ele în realitate respinse, cu toate că se gândea că sunt acceptate. În felul acesta vom şti cum să evităm greşeala aceasta, şi vom şti cum să le acceptăm. Citesc aici despre cineva al cărui „exemplu a făcut mult pentru a zdruncina încrederea în Mărturii.” Cum a făcut aceasta? „El a umblat tocmai în opoziţie cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu.” Însă el nu bănuia că umblă contrar lor. Se gândea că procedează drept faţă de ele. Cum se face atunci că a pierdut aşa de tare însemnătatea lor? Iată răspunsul: „Mustrările şi avertizările din partea Domnului au fost ocolite, interpretate şi făcute fără putere prin procedee omeneşti.”

Cum au fost acestea „ocolite?” Iată răspunsul: „De ce construieşti scuze neîntemeiate?” „Cât de ruşinaţi ar trebui să fie aceia ce au întors spatele sfatului lui Dumnezeu, şi au încercat să astupe impresia pe care Dumnezeu voia să o lase.”

Cum au fost „interpretate?” Iată răspunsul: Ei „pun propriile lor construcţii peste ele, zicând că ele nu cer să faci aşa.”

În felul acesta Mărturiile au fost ocolite, interpretate şi făcute fără putere, de către aceia care credeau că le cred, şi care credeau că le acceptă. Sunteţi voi printre aceia care le ocoliţi prin scuze neîntemeiate? Le interpretaţi voi, şi le faceţi fără putere, aşezând propriile voastre construcţii peste ele, zicând că ele nu vor să spună cutare sau cutare lucru? Desigur că faceţi aşa, şi ştiţi asta. Aşa că haideţi să ne oprim chiar acum.

Atunci, cum să le primim? Cum să ştim ce vor ele să spună? Iată răspunsul: „Ele spun exact ceea ce este declarat.” Ce spun ele? „Exact ceea ce este declarat.” Puteţi spune voi ce spun ele? Da, şi încă foarte simplu. Atunci, luaţi-le exact aşa cum vorbesc. Deschideţi-vă inimile larg înaintea lui Dumnezeu, pentru ca prin Spiritul Lui cel bun să poată implanta în ele principiul existent în exact ceea ce spun Mărturiile, apoi principiul va apărea şi va străluci în viaţa voastră. Atunci veţi fi acceptat Mărturiile. Atunci veţi şti că credeţi Mărturiile. Atunci nu va mai exista pericolul de a greşi în ce le priveşte. Alţii vor şti aceasta, pentru că veţi lăsa în inimi impresii care nu se vor şterge, şi ei vor lăuda pe Dumnezeu în ziua cercetării.