11 mai 1889

„Întâlnirea de tabără”
The Topeka Daily Capital 11, 112, p. 4.

O zi noroasă, dar foarte plină la Forest Park

Fratele Farnsworth nu a venit – Cuvântarea de după-amiază a doamnei White – Mulți interesați de întâlniri în urma vizitelor celor care au făcut colportaj – Predicile și prelegerile zilei.

Corespondența specială a ziarului Capital.

Forest Park, Ottawa, Kan., 10 mai

O ploaie puternică de alaltăieri noapte a făcut ca mersul pe jos să fie neplăcut și a redus oarecum prezența celor veniți din afară, însă la cuvântarea de după-amiază a doamnei White a fost o prezență numeroasă, iar prelegerea de seară a fratelui Jones despre relele legislației religioase a atras pe mulți din oraș. La întâlnirea socială de la ora 5 dimineața, doamna White a rostit un îndemn fierbinte care a atins multe inimi, iar cuvântarea ei de la ora 2:30 după-amiaza o redăm integral.

Mai multe corturi noi sunt și au fost ridicate de când am fost ultima dată, iar acum se vede un câmp de pânză destul de mare. Doamna E. W. Farnsworth a venit ieri și a declarat că fratele Farnsworth este prea ocupat cu îndatoririle sale de la colegiul din Battle Creek pentru a pleca.

Au fost tipărite studii speciale pentru următoarea școală de Sabat și se crede că aceasta va avea foarte mult succes.

Prelegerea de dimineață
(A. T. Jones)

Apostolii au fost trimiși să propovăduiască evanghelia, iar scopul acesteia era de a strânge un popor din lume, de a-l mântui din păcatele sale și de a-l readuce în armonie cu guvernarea lui Dumnezeu. Așadar, fundamentul evangheliei este recunoașterea guvernării lui Dumnezeu, care este supremă. În Roma, guvernarea supremă era statul roman, iar cel mai înalt concept era menținerea statului. Acest concept este și astăzi cel mai important, și anume că oamenii nu pot pretinde dreptul de a se închina lui Dumnezeu potrivit cu propriile lor idei, încălcând legile statului. Noi știm că Dumnezeu a pus limite în ceea ce privește sfera de putere a statului, pe scurt, în ceea ce privește relațiile dintre oameni. Legea romană interzicea închinarea la zei străini. „Închinați-vă zeilor în toate privințele, conform legilor țării voastre și obligați-i pe toți ceilalți să facă la fel”, astfel că atunci când oamenii din zilele noastre încearcă să oblige oamenii să facă acest lucru, ei repetă același principiu păgân. Acest principiu este foarte răspândit la oameni acum, iar atunci când va fi adoptată o religie națională, va fi vorba de un principiu păgân (chiar dacă se pretinde a fi creștin). Astfel, vom avea o credință protestantă amestecată cu cea catolică, deci o întruchipare a papalității, un creștinism de tip păgân. În vechime, profețiile erau înțelese după împlinirea lor, dar solia îngerului al treilea este înțeleasă dinainte, pentru că aceasta avertizează împotriva închinării la fiară și la chipul ei, care va fi un chip viu exact ca cel de acum. Dacă trebuie să-l înțelegem, să-l înfruntăm și să descoperim răul din el, trebuie să-l înțelegem pe deplin. Pentru a înțelege o contrafacere este necesar să studiem originalul. Dacă studiem contrafacerea, pierdem timp pentru a înțelege chipul, trebuie să studiem papalitatea, părintele, originalul. Trebuie să studiem nașterea papalității și apoi vom ști ce a rezultat, deoarece oamenii de astăzi trebuie avertizați împotriva pericolului ei. Totuși, rețineți că oamenii vor vedea toate acestea, dar acum ei fac primii pași care duc spre acest lucru, însă nu văd pericolul.

Dumnezeu ne-a dat lumina acestei solii pentru a-i avertiza pe oameni și pentru a le arăta răul care va urma. Înainte, biserica a acoperit păgânismul și l-a numit creștinism, așa că acum se face la fel. Ei bine, la vremea aceea, creștinii nu respectau religia stabilită, iar Roma a declarat mărturisirea sau apărarea oricărei religii noi ca fiind trădare, cu toate că legile au fost elaborate înainte de apariția creștinismului în lume, astfel că acțiunea creștinilor era o înaltă trădare, pedepsită cu moartea. De clasele de jos din care proveneau în principal creștinii, Pavel a spus că erau lepădătura lumii. Evreii erau de asemenea disprețuiți de către romani, iar creștinii erau disprețuiți de evrei, astfel că faptul că cei disprețuiți dintre cei disprețuiți se răzvrăteau era o obrăznicie în ochii romanilor.

Când au fost dați în judecată, ei au refuzat să se supună și au susținut legea lui Dumnezeu chiar până la moarte, negând faptul că „vocea poporului era vocea lui Dumnezeu” și, astfel, introducând o nouă religie. Statul nu putea face decât un singur lucru: să aplice legea. Statul nu a dorit să persecute, ci a trebuit să aplice legea. Niciun creștin nu putea să se considere în siguranță și viața îi era în pericol din partea împăraților (numai doi dintre ei până în timpul lui Decius au adoptat legi cu privire la creștini). Însă cum orice sărbătoare și orice jubileu erau aveau loc pentru a onora zeii și cum creștinii erau nevoiți să se abțină de la orice lucru de acest fel, ei erau în mod constant expuși răutății vecinilor și prietenilor, care se plângeau de ei și îi aduceau cu forța înaintea tribunalelor. Cei mai buni dintre împărați, respectând legile, le aplicau cu strictețe, dar tiranii, cărora nu le păsa de lege, le lăsau neexecutate. Răutatea, deci, nu era în oamenii care guvernau, ci în sistemul de legi care le dădea oamenilor posibilitatea de a persecuta.

Biserica papală pretinde că nu a condamnat niciodată pe nimeni la moarte, că legile civile au fost aplicate pur și simplu, însă legile erau dictate de biserică și puterii civile i se spunea să execute pedepsele sau erau excomunicați. Un om care se situează deasupra constrângerii nu este decât unul îndepărtat de Satana, oricât de bun era la început, dar slava creștinismului constă în faptul că Duhul lui Dumnezeu este mai presus de toate, iar această constrângere, ascultată, dă naștere la sfinți. Dacă sistemul papal devine unul național aici, ce va rezulta? Legile vor fi puse în aplicare. Să luăm cazurile din Arkansas ca exemple desăvârșite. Dați-mi voie să citez din argumentul curții supreme: „Argumentul apelantului se reduce la aceasta: Pentru că el crede în mod conștient că legea lui Dumnezeu îi permite să lucreze duminica, el poate încălca fără teamă de urmări legea care declară că este ilegal să facă acest lucru. Însă credința religioasă a unui om nu poate fi acceptată ca justificare pentru comiterea unei fapte penale prevăzută de legea țării.”

Aici se afirmă în mod clar că credința religioasă a unui om nu poate fi o scuză pentru nerespectarea legii. Acesta este principiul păgân al Romei, iar Arkansasul nu este departe de ceea ce vor fi alte state dacă va fi adoptat acest sistem. Acesta este numai un argument păgân și aceasta este tot ceea ce ei vor vedea în el. De mulți ani noi i-am avertizat pe oameni că va urma acest lucru, dar ei au râs de noi. Acum, când se încearcă acest lucru, ei vor spune: „Nu va deveni niciodată lege.” Când va deveni lege, vor apune: „Nu va fi aplicată”, iar când va fi aplicată, vor argumenta: „Este corect să aplicăm legea.” Așadar, așa cum în vechime creștini au trebuit să apere legea, chiar și până la moarte, tot așa va trebui să facem și noi. Ei nu au acționat doar pentru ei înșiși, nici noi nu trebuie să facem acest lucru. Această solie care ne-a fost dată trebuie să ajungă la orice națiune, neam, popor și limbă. Oamenii iluștri nu vor veni la întâlnirile noastre în corturi și nici altundeva, așa că ei vor trebui să audă aceste adevăruri de la noi în închisoare și de pe băncile tribunalelor, astfel că noi va trebui să la spunem oamenilor că legea este greșită. Creștinii nu au cerut niciodată până acum o clauză de exceptare, nici noi nu putem face acest lucru. Ar fi o aprobare a întregului sistem. Nu este treaba noastră să cerem clauze de exceptare, ci să susținem adevărul împotriva potopului de rău ce va urma. În curând, fiecare dintre noi va fi numit blasfemator întrucât spune că duminica nu este Sabatul și că mișcarea actuală este o întruchipare a papalității. Dar Dumnezeu ne-a dat nouă solia pentru lume și aceasta este lucrarea noastră, iar puterea lui Dumnezeu ne va susține.