„Întâlnirea de tabără. Întâlnirea de după-amiază”
The Topeka Daily Capital 11, 112, p. 4

PREDICA DE DUPĂ-AMIAZĂ
 ( DE A. T. JONES)

Subiectul din această după-amiază va fi cu privire la darul pe care Mântuitorul îl pune peste acea abilitate diferită, pe care El o dă fiecărui om. În mai multe locuri, Pavel vorbește despre acel trup al lui Hristos și despre noi, ca mădulare ale acelui trup, întotdeauna în legătură cu darurile lui Dumnezeu. Citesc mai întâi în Efeseni 4:3-16, în care este stabilit principiul că „fiecăruia îi este dat harul potrivit cu abilitatea lui diferită”.

Sunt darurile pe care Hristos le dă pentru desăvârșirea sfinților, pentru desăvârșirea lucrării și zidirea bisericii. Aceste daruri nu sunt date până când omul nu ajunge la unitatea credinței, și astfel Pavel spune să ne străduim să rămânem în această unitate până când vom ajunge la statura plinătății lui Hristos, apoi, când biserica va ajunge în acest punct, lumea Îl va vedea pe Hristos în biserică, ea reprezentând toate harurile și virtuțile și desăvârșirile lui Hristos – un om desăvârșit reprezentat în întregime. Atunci nu va putea Hristos să facă tot ce are de făcut în lume? Sunt multe de făcut, iar El dorește ca noi să ajungem la acea unitate, pentru ca lucrarea să poată fi făcută. „Și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu”, ca să nu fim aruncați încoace și încolo și să nu fim înșelați. Observați versetul 15: „Să spunem adevărul în dragoste.” Nota marginală spune „sincer”, ceea ce în latină înseamnă „fără ceară”. Mierea este stoarsă din fagure, strecurată și reținută până când nu mai are ceară, astfel că „sincer” înseamnă fără cusur sau pată.

Acum să citim Romani 12:3-8; darurile diferă în funcție de harului care ne-a fost dat – toate acestea fiind darurile lui Hristos pentru noi toți. Trebuie să înțelegem că fiecare dintre noi are o abilitate pe care Hristos dorește să o folosim, așa că fiecare ar trebui să meargă la El pentru a-și descoperi darul și locul în biserică, apoi Hristos poate face lucrarea pe care trebuie s-o facă în acel loc prin acei slujitori ai Săi care sunt acolo. Hristos va crește numărul de persoane pe măsură ce lucrarea o va cere. Fiecăruia i-a fost încredințată lucrarea de împăcare. Fiind împăcați, trebuie să le spuneți și altora, pentru ca și ei să fie împăcați. Dumnezeu nu cheamă leneși, ci toți trebuie să fie lucrători.

Acum 1 Corinteni 12:1-11. Manifestarea Duhului este dată tuturor. Credem noi acest lucru? Cu ce scop este dată? Pentru a profita de ea. Oare am primit-o? Am cultivat-o și am încercat să aflăm cum putem să o folosim spre slava lui Dumnezeu și spre zidirea bisericii lui Dumnezeu? Spune că darurile sunt împărțite fiecăruia după voia Domnului, dând darul și manifestarea acestuia după bunul Său plac. Niciunul dintre noi nu trebuie să încerce să-și conformeze darul după cel al altuia, fiecăruia fiindu-i dat după diferitele sale abilități. Noi suntem frați, Hristos este stăpânul care dă darurile, El fiind Capul, iar dorința Sa este de a-i pune pe toți în mișcare. Atunci, dacă Hristos vă dă harul după abilitatea dumneavoastră și o exercitați astfel, ar trebui eu să fiu invidios pe dumneavoastră pentru faptul că exercitați acel dar? Atunci când vom înțelege că suntem egali și că darurile sunt date potrivit diferitelor noastre abilități, nu va mai fi loc pentru invidie sau gelozie. Pavel arată aici modul în care aceste daruri sunt complementare unele altora, fără a fi absorbite unele de altele, fiecare fiind complet prin faptul că toate sunt exercitate pentru Hristos, legându-i pe toți de Hristos, ca mădulare unii altora. Versetul 8 ne oferă înțelepciune și cunoaștere. Există o diferență între acestea două. Înțelepciunea este facultatea de a folosi înțelept cunoașterea pe care o avem. Acum, dacă cineva are înțelepciune, iar altcineva are cunoașterea, ei, lucrând împreună, fac o lucrare desăvârșită. Hristos lucrând prin amândoi își pune amprenta asupra lucrării, desăvârșind-o. Versetul 10 prezintă cele două clase de limbi, una îi clădește pe frați dacă un alt frate se ridică și o interpretează pentru cei ce ascultă, unul completând pe celălalt.