Tot ceea ce îşi propune să realizeze această întreită solie are în vederea faptul că „ceasul judecăţii” lui Dumnezeu „a venit.” De aceea, singurul scop al Soliei Îngerului al Treilea este de a pregăti lumea pentru judecată: de a-i pregăti ca să rămână în picioare în timpul judecăţii pe toţi cei care primesc solia; şi de a coace lumea pentru judecată în toţi cei care, prin respingerea soliei care îi poate pregăti să reziste judecăţii, se înfăţişează singuri înaintea judecăţii cu toate terorile ei.
Cuvântul curat al acestei Solii spune că „a venit ceasul judecăţii Lui.” Nu spune că va veni, ci că „A VENIT”. De aceea, pentru oricine primeşte solia, judecata lui Dumnezeu devine o realitate mereu prezentă. Toţi aceştia stau tot timpul înaintea scaunului de judecată, şi se supun de bună voie tuturor testelor judecăţii. Acest lucru este adevărat prin chiar natura faptului că dau crezare soliei. Căci atunci când solia de la Dumnezeu spune că „a venit ceasul judecăţii Lui,” ce valoare poate avea o asemenea solie pentru credinţa unei persoane ce nu consideră că este o realitate prezentă faptul că „a venit ceasul judecăţii Lui?” Iar atunci când cel ce îşi afirmă credinţa în faptul că într-adevăr „a venit ceasul judecăţii Lui,” ce valoare poate avea o asemenea credinţă dacă această persoană nu se aşează pe sine chiar în faţa acestei judecăţi, ca înaintea unei realităţi prezente, şi nu se supune de bună voie tuturor realităţilor cercetătoare ale acestei judecăţi?
Acest lucru este subliniat de faptul că această solie are rolul de a pregăti un popor pentru a-L întâmpina pe Domnul atunci când va veni pe norii cerului – un popor care va fi în viaţă pe pământ atunci când Domnul va veni, şi care va fi luat la cer fără să vadă moartea. Apocalipsa 14:4; 15:2, 3; 1 Tesaloniceni 4:15-17. Toţi cei care vor fi pregătiţi trebuie să fie „socotiţi vrednici să scape” de toate relele care vor veni pe pământ şi să „rămână în picioare înaintea Fiului omului.” Luca 21:36. Ei trebuie să fie socotiţi vrednici înainte ca acea venire să aibă loc, căci altfel ei nu vor fi vrednici la venirea Sa şi, de aceea, nu pot fi salvaţi de El la venirea Sa. În sentinţa care declară fiecare persoană vrednică sau nu, cuvântul decisiv spune: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este neprihănit să fie şi mai departe neprihănit. Şi cine este sfânt să fie sfânt şi mai departe!” Apocalipsa 22:11.
Astfel, prin însăşi natura deciziei judecăţii în cazurile celor ce trăiesc în timpul soliei că „a venit ceasul judecăţii Lui,” este evident că nu are loc un proces îndelungat de examinare şi de cântărire a rapoartelor unul împotriva altuia; ci este vorba de simpla recunoaştere a stării fiecărei persoane, stare care este determinată de propria alegere. Aşa cum este în momentul în care criza deciziei în cazul său are loc, aşa va rămâne pentru totdeauna. Dacă este neprihănit, judecata recunoaşte lucrul acesta şi pronunţă sentinţa: „Să fie neprihănit şi mai departe.” Iar sentinţa este rostită atunci în acest fel pentru că el deja este ceea ce judecata spune să fie „şi mai departe.” Dacă este nedrept, atunci cuvântul judecăţii spune „Să fie nedrept şi mai departe.” Şi acest lucru este rostit aşa, pentru că aşa este el în acea clipă, fie că judecata s-ar pronunţa astfel sau nu; iar criza judecăţii care ajunge la cazul său chiar în acel moment, îl găseşte în această stare, îl recunoaşte în această stare şi spune: „Să fie nedrept şi mai departe.”
Şi de ce nu ar fi aşa? Avem o solie de la Dumnezeu vestită fiecărei naţiuni, neam, limbă şi popor, ce spune tuturor: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă,” cu atât mai mult cu cât „a venit ceasul judecăţii Lui.” Pe de o parte, sunt cei ce au primit solia. Solia aceasta are în ea toată puterea Evangheliei veşnice întru totul capabilă de a-i pregăti pentru judecată; şi chiar acceptarea din partea lor a soliei reprezintă mărturisirea că ei recunosc faptul că „a venit ceasul judecăţii Lui” şi că ei trăiesc în acest „ceas.” Iar dacă, în ciuda acestor lucruri, vreunul dintre ei trăieşte de parcă nu ar fi în „ceasul judecăţii lui Dumnezeu” şi astfel nu va fi pregătit pentru ca binecuvântatul cuvânt „Să fie neprihănit şi mai departe” să fie rostit, ci va fi pregătit pentru teribilul cuvânt „Să fie nedrept şi mai departe,” cu siguranţă nimeni în afară de el nu poate fi învinovăţit pentru aceasta. Decizia judecăţii este aşa cum este datorită neglijenţei din partea sa faţă de chiar adevărul pe care mărturisea că îl susţine, şi faţă de chiar lucrul care îl chemase la mărturisirea pe care o susţinea.
Pe de altă parte, solia proclamată întregii lumi – fiecărei naţiuni, neam, limbă şi popor, spune cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui.” Există o mare mulţime de oameni ce refuză să creadă că ar fi vreun adevăr în declaraţia că „a venit ceasul judecăţii Lui.” De aceea, ei merg pe calea lor complet nepăsători faţă de adevărul că se găsesc în prezenţa judecăţii. Astfel, atunci când se ajunge la cazul fiecăruia dintre aceşti indivizi iar cuvântul trebuie să spună „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe,” acest lucru este aşa datorită propriei sale decizii; judecata pronunţată este o simplă constatare a ceea ce este el, decizie pe care el singur a hotărât-o prin propria desconsiderare a soliei care i-ar fi schimbat condiţia şi l-ar fi făcut potrivit pentru celălalt cuvânt: „Cine este neprihănit să fie neprihănit şi mai departe.”
Deseori oamenii întreabă: „Putem şti când va veni ceasul judecăţii? Vom putea şti când va trece judecata la cei vii?” Marea solie întreită – Solia Îngerului al Treilea – oferă răspunsul. Nu spune chiar această solie în mod clar, aşa de clar cum numai Domnul o poate spune, că „a venit ceasul judecăţii Lui”? Nu spune această solie acelaşi lucru fiecărui om care a auzit-o? Nu a continuat solia să-i spună aceasta din prima zi în care a auzit-o?
Acesta fiind adevărul, este posibil ca un om care a auzit solia, şi mai mult, un om care mărturiseşte a crede solia, să nu fi încă înţeles că „a venit ceasul judecăţii Lui;” când el a auzit spunându-se chiar aceasta, şi a pretins a crede aceasta din ziua în care a auzit? Şi dacă vreunul dintre pretinşii credincioşi în Solia Îngerului al Treilea nu crede cuvântul lui Dumnezeu care spune că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu, cuvânt pe care tot timpul a pretins că-l crede, cum îl va crede dacă Domnul i l-ar spune din nou? Este posibil ca cineva să fi trăit mărturisind a crede această solie, chiar şi numai pentru o zi, şi să nu se fi aşezat în prezenţa judecăţii şi să nu se fi supus pe sine tuturor testelor cercetătoare ale judecăţii? Este posibil ca cineva dintre cei ce pretind a crede cuvântul care spune că „a venit ceasul judecăţii Lui,” să nu creadă deloc şi să se comporte în tot acest timp aşa cum nu s-ar comporta dacă ar crede cu adevărat că „a venit ceasul judecăţii Lui”?
În ceea ce priveşte pe fiecare credincios al Soliei Îngerului al Treilea, fiecare individual a stabilit că, în dreptul lui, judecata a trecut la cei vii; căci el este viu şi a acceptat o solie de la Dumnezeu care îi spune că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Pentru că este în viaţă, şi pentru că a acceptat o astfel de solie de la Dumnezeu, prin chiar forţa mărturisirii sale, pur şi simplu prin virtutea credinţei sale, el intră viu, în fiecare oră la judecată. El trăieşte în prezenţa judecăţii. El îşi deschide viaţa tuturor testelor cercetătoare ale judecăţii. Şi pentru că aşa stau lucrurile cu el, a căpătat răspuns la întrebarea „vom putea şti când trece judecata la cei vii?”.
Solia Îngerului al Treilea – această mare întreită solie – în fiecare aspect al ei este adevăr prezent. Şi pentru că, prin chiar cuvintele ei, ni se arată că solia este dată în vederea faptului că „a venit” ziua judecăţii lui Dumnezeu, şi pentru că ştim că acum este timpul vestirii acestei solii, este numai adevăr prezent a crede că într-adevăr, „a venit ceasul judecăţii Lui.”
De fapt, dacă doar această solie ar fi fost vestită, ar fi fost dovadă destulă în sine a faptului că a venit ceasul judecăţii Lui; căci nicio solie de la Dumnezeu nu poate fi vestită înainte de timpul ei. De aceea, oricând această solie se aude răsunând în lume, atunci este adevărat că a venit ceasul judecăţii Lui. Iar cuvântul soliei care spune aşa, va fi doar anunţarea faptului că a sosit ceasul judecăţii Lui. Şi oricine va crede solia, va crede că acesta este adevărul; el va trebui să o creadă, să fie un credincios al soliei; deoarece tocmai cuvântul soliei pe care el mărturiseşte a o crede spune că este aşa. Şi de vreme ce el crede aceasta, va intra în fiecare ceas în judecata lui Dumnezeu, şi se va supune continuu tuturor testelor acestei judecăţi.
Această solie este acum necesară lumii. Ea este vestită lumii. De ani de zile este vestită. De aceea, de ani de zile a fost, şi acum este, un adevăr prezent faptul că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu. Mii şi mii de persoane mărturisesc a crede această solie. De aceea, principiul este că întregul popor al acestei solii intră oră de oră în judecata lui Dumnezeu şi, tot timpul cât trăiesc, se supun tuturor testelor cercetătoare ale acestei judecăţi. De aceea, toţi aceştia ştiu că pentru ei, pentru fiecare individual, judecata a trecut la cei vii; căci ei sunt vii. Solia lui Dumnezeu că „a venit ceasul judecăţii Lui” a ajuns la ei. Ei au acceptat solia şi, potrivit ei, au intrat în această judecată. Astfel ei trăiesc continuu în prezenţa acestei realităţi teribile. În consecinţă, afirmăm din nou că nu există motiv să ne punem întrebarea „dacă judecata a trecut la cei vii.”
Dacă există persoane care mărturisesc a crede această solie, şi totuşi trăiesc aşa cum nu ar trăi dacă ar şti că judecata a venit; şi care ar face o revoluţie în viaţa lor numai să ştie că judecata a trecut asupra celor vii, dar totuşi nu fac această revoluţie dacă pot fi siguri că judecata nu a venit; atunci ce rost are pentru ei o solie, chiar dacă le-ar fi trimisă lor personal direct din cer, că judecata a trecut la cei vii? Într-un asemenea caz, orice schimbare ar fi dorită sau făcută, nu ar avea nicio virtute; iar aceste persoane nu ar fi mai pregătite pentru decizia judecăţii decât dacă nu ar fi auzit nimic despre ea. Singura schimbare care s-ar face într-o asemenea viaţă ar fi doar de teama consecinţelor şi nu din dragoste pentru neprihănire. De aceea, prin natura lucrurilor, într-un astfel de caz cuvântul nu ar putea spune: este neprihănit; „să fie neprihănit şi mai departe;” pentru că nu este neprihănit; nu are în inima sa nicio dragoste pentru neprihănire. Acest lucru este demonstrat prin faptul că, în timp ce mărturisea această solie a judecăţii, a trăit fără consideraţie pentru judecată; şi-a îngăduit lucruri rele în viaţă – lucruri despre care ştia că nu pot trece de judecată – şi a continuat să şi le îngăduie până când i s-a spus personal teribilul cuvânt: că judecata a ajuns la el. Atunci, deodată, şi numai pentru a trece de judecată şi să scape de consecinţele lucrurilor rele pe care, în ciuda neprihănirii, şi le-a îngăduit, se apucă să facă o mare revoluţie în viaţa sa!
Dar un asemenea lucru nu va funcţiona niciodată în judecata lui Dumnezeu! Oricine va trece în neprihănire de judecata lui Dumnezeu, o va face doar pentru că a „iubit neprihănirea şi a urât nelegiuirea,” fie că judecata a trecut asupra lui sau nu. El iubeşte neprihănirea pentru că este neprihănire, şi urăşte nelegiuirea pentru că este nelegiuire; şi nu-şi va îngădui nelegiuirea în viaţă chiar dacă ar şti că mai sunt o mie de ani înaintea judecăţii, ca şi cu un minut înainte de judecată.
De aceea, nu este potrivit deloc pentru vreunul care mărturiseşte credinţa în Solia Îngerului al Treilea să întrebe dacă judecata a trecut la cei vii. Orice adevărat credincios al Soliei Îngerului al Treilea ŞTIE, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu o spune asta, şi o spune de ani de zile, că „a venit ceasul judecăţii Lui.”
Cât despre orice om din lume la care ajunge această solie, fie că o crede sau nu, pentru el va fi adevărat şi poate şti acesta, că timpul judecăţii a sosit la el. Fie că va recunoaşte lucrul acesta sau îl va ignora, el va decide; dar pentru el va fi adevărat că ceasul judecăţii lui Dumnezeu „a venit.”
„A venit ceasul judecăţii Lui.” Este aici; este la fel de real ca existenţa lumii. Şi, pentru că ştie acest lucru, fiecare adevărat credincios al acestei solii trăieşte după cum o cere aceasta; fiind viu, el intră la judecată, se prezintă oră de oră înaintea scaunului judecăţii; pentru că „a venit ceasul judecăţii Lui.” Pentru adevăratul credincios al Soliei Îngerului al Treilea judecata este o realitate; este un adevăr prezent.
Cum ar putea vesti el în alt mod lumii această solie? Ar putea el să predice cu forţa adevărului altui om că „a venit” ceasul judecăţii lui Dumnezeu, dacă el însuşi nu crede că „a venit”, ci numai că va veni? Cine din această lume nu crede că judecata lui Dumnezeu va veni? Dar Solia Îngerului al Treilea nu spune că judecata va veni; ci chiar acum, „ceasul judecăţii Lui A VENIT.”
Întrucât această judecată, în decizia ei atunci când va fi rostită, nu este decât o recunoaştere şi o declarare a unei stări care există deja, şi de aceea este practic instantanee, înseamnă că mijloacele de pregătire pentru această teribilă decizie trebuie să fie de o asemenea natură încât să poată efectua pregătirea în mod instantaneu. Tocmai această provizie este oferită de Domnul în măreaţa şi glorioasa Solie a Îngerului al Treilea; căci ea conţine „Evanghelia veşnică pentru a fi predicată tuturor locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor.” Şi această Evanghelie veşnică este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” „Căci în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă.”
Cei care sunt făcuţi în acest fel neprihăniţi trăiesc în mod neprihănit; pentru că ei „trăiesc prin credinţă.” Această putere a lui Dumnezeu este creatoare şi de aceea este instantanee în acţiunea ei. Căci „El zice şi se face.” Psalmul 33:9. Când leprosul a spus: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti,” El a răspuns: „Da, vreau, fii curăţit. Îndată l-a lăsat lepra, şi s-a curăţit.” Marcu 1:40-42. Şi orice suflet care iubeşte neprihănirea şi tânjeşte după ea, care urăşte nelegiuirea şi doreşte să scape de ea, care aude această solie a Evangheliei veşnice anunţând că a venit ceasul judecăţii lui Dumnezeu, şi intră la judecată în acest ceas, poate în chiar acel moment – „îndată” – să fie pregătit pentru judecată prin Evanghelia veşnică. Iar în timp ce rămâne în prezenţa judecăţii, supus tuturor testelor ei cercetătoare, ţinându-se strâns de Evanghelia veşnică – de puterea ei de a salva şi de neprihănirea pe care o descoperă – el este pregătit pentru criza judecăţii în fiecare clipă a acelui „ceas;” pentru că, atunci când vine momentul critic în care este chemat numele său, el este neprihănit prin „puterea lui Dumnezeu” şi are neprihănirea lui Dumnezeu pe care i-a dat-o Evanghelia. Cu multă bucurie, Judecătorul va rosti minunatele cuvinte: „Să fie neprihănit şi mai departe.”
„Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:14. Pentru că Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, tot ce este ascuns, toţi oamenii sunt somaţi: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Versetul 13.
Cuvintele acestea din Eclesiastul sunt completate şi accentuate de cuvintele marii solii întreite, prin care Evanghelia veşnică este predicată locuitorilor pământului – oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui popor – spunând cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă; căci a venit ceasul judecăţii Lui. … Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
Cei care au păcătuit având Legea, adică cunoscând legea lui Dumnezeu, „vor fi judecaţi după Lege în ziua în care Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor prin Isus Hristos, potrivit Evangheliei mele.” Întrucât „a venit ceasul judecăţii Lui,” şi de vreme ce toţi cei la care ajunge această solie vor fi judecaţi după legea lui Dumnezeu, este sigur că toţi cei care acceptă solia îşi vor aşeza vieţile în lumina Legii, pentru ca orice lucru ascuns care nu este în armonie cu această Lege sfântă să fie cercetat şi lepădat.
Căci Legea aceasta pătrunde până la adâncimile cele mai tainice, cercetând până şi gândurile şi intenţiile inimii. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‚Să nu ucizi; oricine va ucide, va cădea sub pedeapsa judecăţii.’ Dar Eu vă spun că ori şi cine se mânie pe fratele său, va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‚Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‚Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. … Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‚Să nu preacurveşti.’ Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” Matei 5:21, 22, 27, 28.
„Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei.” Iacob 2:12.
De aceea, rugăciunea constantă a celor care vor accepta cu sinceritate această solie va fi: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” Psalmul 139:23, 24. Oricine se roagă astfel, oricine îşi deschide astfel viaţa înaintea lui Dumnezeu şi Îl invită înăuntru pentru a cerceta şi a vedea dacă există vreo cale rea înăuntrul lui – orice astfel de om va fi pregătit pentru criza judecăţii, indiferent când va veni. Căci Dumnezeu va cerceta inima şi va curăţa viaţa şi o va face sfântă înaintea lui Dumnezeu. Şi toţi cei ce vor face astfel, vor fi conduşi de Domnul pe calea veşniciei.
De ce ar fi altfel? Dacă întotdeauna a fost aşa, de ce acum, în ceasul judecăţii Lui, ar fi altfel? Nu vede Dumnezeu întreaga viaţă oricum? Nu sunt toate lucrurile „descoperite şi deschise pentru ochii Celui cu care avem de-a face”? Poate fi ascuns ceva de El? Nu sunt păcatele noastre ascunse scoase la lumina feţei Sale? Psalmul 90:8. Nu ne-a cercetat El şi nu ne cunoaşte? Nu cunoaşte El gândul nostru „de departe” cu mult înainte de a-l fi gândit?
Întrucât toate acestea sunt adevărate în fiecare clipă a fiecărei vieţi, ce fel de persoană trebuie să fie cel care îşi trăieşte viaţa zi după zi şi an după an, ca şi când aceste lucruri nu ar fi adevărate? Şi de vreme ce aceste lucruri sunt adevărate în fiecare clipă a fiecărei vieţi; şi de vreme ce ne găsim acum în timpul în care este adevărat mai mult ca oricând că a venit ceasul judecăţii Lui; ce fel de persoană trebuie să fie cel care mărturiseşte că acceptă această solie potrivit căreia a venit ceasul judecăţii Lui, şi totuşi trece chiar şi printr-o singură zi ca şi cum nu ar fi aşa!
Nu, nu; nu se poate întâmpla aşa ceva cu poporul acestei solii a judecăţii. Ajunge la ei ca solia judecăţii; ei o acceptă ca fiind solia judecăţii; şi astfel, ei intră în acel ceas la judecată. De vreme ce El a scos păcatele noastre ascunse la lumina feţei Sale, noi înşine ne vom scoate păcatele ascunse la lumina feţei Sale. De vreme ce El ne-a cercetat şi ne-a cunoscut, în fiecare ceas Îi vom spune: „Cercetează-mă, Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima; încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile. Vezi dacă este vreo cale rea în mine” (KJV). De vreme ce toate lucrurile sunt dezbrăcate şi descoperite pentru ochii Celui cu care avem de-a face, noi înşine vom păstra mereu toate lucrurile dezbrăcate şi descoperite în faţa ochilor Celui cu care avem de-a face.
Atunci Dumnezeu va ocupa toată viaţa, o va curăţa şi o va purifica prin prezenţa Sa, făcând din ea o locuinţă potrivită pentru ca El să poată locui în ea. Apoi ne va îmbrăca cu hainele mântuirii Sale şi va pune peste noi mantia neprihănirii Sale. Isaia 61:10. Iar apoi, când va veni criza judecăţii peste fiecare individual, dacă Hristos ne va prezenta astfel fără greşeală în prezenţa slavei Sale cu nespusă bucurie (Iuda 24), frumosul cuvânt va emoţiona fiecare suflet: El „este neprihănit, să fie neprihănit şi mai departe.” El „este sfânt, să fie sfânt şi mai departe. Iată, Eu vin curând, şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după faptelor sale.”
Mulţumim Domnului pentru o solie de avertizare atât de preţioasă. Mărit să fie Dumnezeu pentru o solie atât de glorioasă, solie pentru îndreptăţire, sfinţire şi răscumpărare.
Solia Îngerului al Treilea cuprinde Sionul şi Calvarul; legea lui Dumnezeu şi Evanghelia lui Hristos; pe Dumnezeu Tatăl şi pe Dumnezeu Fiul.
Solia Îngerului al Treilea cuprinde chiar Evanghelia lui Hristos, căci în ea „este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‚Cel neprihănit va trăi prin credinţă.’” Romani 1:16, 17.
În Hristos, prin credinţa lui Hristos, cel ce crede în Isus găseşte păzirea poruncilor lui Dumnezeu, adică neprihănirea lui Dumnezeu. Astfel, păzirea poruncilor lui Dumnezeu este darul lui Dumnezeu; este „darul fără plată” al neprihănirii lui Dumnezeu „care vine prin credinţa în Isus Hristos pentru toţi şi peste toţi cei care cred.” Dar aceasta este Solia Îngerului al Treilea: „Aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”
Când Solia Îngerului al Treilea îşi va termina lucrarea, atunci taina lui Dumnezeu – Evanghelia – se va sfârşi. Acest lucru se va petrece în zilele când îngerul al Şaptelea va suna din trâmbiţă, aşa cum a spus El slujitorilor Săi, profeţii.
Cei care se supun cu adevărat Soliei Îngerului al Treilea vor obţine biruinţă asupra Fiarei şi Chipului ei, asupra semnului ei şi asupra numărului numelui ei. În cele din urmă ei vor sta pe marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu; şi vor fi fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Totul se va face prin „Cel care ne-a iubit, şi ne-a spălat de păcatele noastre în propriul Său sânge.” A Lui să fie slava şi stăpânirea pentru veci şi în veci de veci.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru solia care cheamă pe toţi oamenii să „păzească poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” pentru ca, în acest timp când „toţi locuitorii pământului se vor închina Fiarei, cei ale căror nume nu sunt scrise în Cartea Vieţii Mielului,” ei să poată avea biruinţa asupra Fiarei şi Chipului ei, asupra semnului ei şi asupra numărului numelui ei.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru Solia Îngerului al Treilea care cheamă azi pe toţi oamenii la păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi la credinţa lui Isus, ca să poată fi scăpaţi în „timpul de necaz aşa cum nu a mai fost de când există neamurile” şi care ameninţă
MARILE NAŢIUNI DE ASTĂZI.