GALATENI 2:21
„Nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu, căci dacă neprihănirea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar.”
Aceasta este una din declaraţiile universale şi pline de forţă ale principiului etern, atât de frecvent întâlnit în scrierile lui Pavel. Este punctul culminant al argumentului pe care a început să-l desfăşoare în protestul lui faţă de Petru când „înaintea tuturor” Pavel i-a stat împotrivă în faţă, pentru că „nu umbla drept după adevărul Evangheliei”. Cititorul va vedea mai clar acest moment critic dacă vom privi încă o dată problema, aşa cum a început ea, folosindu-ne de cuvintele lui Pavel adresate lui Petru:
„Când am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: «Dacă tu, care ești iudeu (fiind născut iudeu[1]), trăiești ca neamurile, nu ca un iudeu, cum de îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască precum iudeii?» Noi suntem iudei din natură, nu păcătoși dintre neamuri. Dar fiindcă știm că omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci prin credința lui Isus Hristos, chiar și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința lui Hristos, nu prin faptele legii, fiindcă prin faptele legii nimeni nu va fi îndreptățit.”[2]
Aceasta înseamnă, cu alte cuvinte: Noi, care suntem iudei din natură, care avem avantajele ce aparţin iudeilor, care avem părinţii, legămintele, legile şi orânduielile, toate date iudeilor direct de Dumnezeu însuşi ‒ noi, care suntem iudei din natură şi nu păcătoşi dintre neamuri – chiar şi noi am crezut în Isus Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credinţa lui Hristos şi nu prin faptele legii, deoarece nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele legii. Însuşi faptul că noi, iudeii, cu toate avantajele native ale tuturor legilor date iudeilor, am crezut în Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă, este, de fapt, o mărturisire deschisă despre faptul că nu există nicio îndreptăţire prin lege. Dacă nici măcar noi nu putem fi îndreptățiți prin toate aceste legi, date nouă de însuși Domnul, ci trebuie să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Hristos, aceasta este atât o mărturisire, cât şi o demonstrare a faptului că nu există nicio posibilitate de îndreptăţire prin lege.
În aceasta nu este nicio tăgăduire sau zădărnicire a harului lui Dumnezeu. Este adevărat că harul lui Dumnezeu ne-a dat toate aceste legi, lucru care constituie într-adevăr un avantaj. Dar aceste legi – oricare dintre ele sau toate laolaltă – nu au fost date ca noi să fim îndreptăţiţi sau să găsim neprihănirea prin ele. Singurul mare subiect al tuturor acestor legi a fost şi este Hristos. În marea Lui îndurare, Dumnezeu ne-a dat toate aceste legi ca să putem vedea mai clar, să discernem mai limpede şi să-l cunoaştem mai deplin pe Hristos. Toate au fost date ca să fim îndreptățiți – nu de legi – de Isus Hristos, ca să găsim neprihănirea – nu împlinind legea – crezând în Isus.
Astfel, noi care suntem iudei prin natură şi care, tocmai fiindcă suntem astfel, avem toate avantajele tuturor legilor care au fost date iudeilor; dacă până şi noi am crezut în Isus ca să putem găsi neprihănirea prin credinţa lui Isus Hristos şi nu prin faptele legii, făcând aşa nu zădărnicim harul lui Dumnezeu. Căci acesta este tocmai scopul tuturor acestor legi care au fost date prin harul lui Dumnezeu. Şi pentru că Hristos şi neprihănirea care se capătă prin credinţa în Hristos a fost şi este scopul tuturor acestor legi, atunci „dacă prin lege se capătă dreptatea [neprihănirea], atunci degeaba a murit Hristos”.
În concluzie, întrucât Hristos a murit pentru călcările noastre de lege şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră, dacă cineva caută acum să fie îndreptăţit prin lege şi nu prin credinţa lui Hristos, înseamnă că tăgăduiește faptul că Hristos a fost vreodată scopul legilor. Aceasta înseamnă să susții că îndreptăţirea este şi a fost întotdeauna prin fapte, şi nu prin credinţă. Într-un cuvânt, înseamnă completa renegare a lui Hristos, acum şi întotdeauna, căci El este „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii” şi Cel ce „a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii”.[3] Drept urmare, este un principiu etern şi universal acela că „dacă prin lege se capătă dreptatea [neprihănirea], atunci degeaba a murit Hristos.”
„Şi tot poporul să zică: Amin!”[4]
Note de subsol:
[1]. Traducerea Conybeare şi Howson (n.ed.).
[2]. Galateni 2:14-16 (n.ed.).
[3]. Apocalipsa 13:8 și 1 Petru 1:20 (n.ed.).
[4]. Psalmii 106:48 (n.ed.).