O lecție de la crini

O lecție de la crini

Autor: Ellet Joseph Waggoner
Revista: Signs of the Times
Data publicarii: 14.08.1900

„Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii; ei nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici Solomon, în toată slava lui n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puțin credincioșilor?” Luca 12:27-28.

Isus ne-a trimis la școală la crini și i-a desemnat să fie învățătorii noștri cu privire la calea vieții. În niciun caz nu s-au epuizat lecțiile pe care ei le au pentru noi. Într-adevăr, puțini dintre noi am trecut de primii pași, pentru că deși învățătura pe care ei ne-o dau este atât de simplă încât chiar și un copil o poate înțelege, totuși niciun filosof al școlilor nu poate fi comparat cu ei în profunzimea înțelepciunii.

Ce trebuie să vedem la crini? „Cum cresc.” Nu cum arată, ci cum cresc. În mod normal am presupune că, din moment ce Isus vorbea despre îmbrăcăminte și despre cum vom primi tot ceea ce ne este necesar, El ne-ar fi îndreptat atenția spre cum arată crinii, pentru a vedea cât de deosebiți sunt în îmbrăcăminte, dar o asemenea interpretare este dovada nevoii noastre de instruire. Suntem atât de lipsiți de învățătură în ceea ce privește primele principii ale înțelepciunii, pe care crinii le predau.

„Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.” Dumnezeu nicidecum nu disprețuiește frumusețea exterioară. „Slava și podoaba sunt în Locașul Lui cel Sfânt” și El ne-a promis că „îi încununează pe cei smeriți cu izbăvire”. El se bucură de frumusețe, dar știe că spurcăciunea vine dinăuntru, nu din afară (Marcu 7:18-23), deci pentru ca frumusețea să fie reală, trebuie să provină din interior. El i-a mustrat sever pe cărturari și pe farisei pentru că ei curățau partea de afară a paharului și a farfuriei, în timp ce pe dinăuntru erau pline de impurități, și le-a zis: „Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată” Matei 23:25-26.

Solomon în toată splendoarea lui nu a fost împodobit ca un crin. Ce înseamnă asta? Este un crin mult mai frumos decât alte lucruri create de El? Isus nu a spus asta. Unii crini sunt frumoși, dar alții sunt simpli și abia sesizabili. Atunci când Solomon era împodobit cu îmbrăcămintea regală în ocazii speciale, cu siguranță că eclipsa un întreg câmp de crini. Cu toate acestea, în toată gloria sa, nu avea îmbrăcămintea nici a celui mai umil crin. De ce? Pentru că oricât de frumoase și strălucitoare ar fi fost hainele lui, el trebuia să le îmbrace; nu făceau parte din el însuși. Dar frumusețea îmbrăcăminții crinului este însuși crinul. Tot ceea ce pare a fi, este.

Astfel, crinii, care sunt învățători prin numire divină, ne învață că singura îmbrăcăminte care are o valoare reală este cea care nu poate fi pusă și scoasă, ci cea care crește, cea care se formează din interior. Chiar despre astfel de haine a scris apostolul Petru, spunând femeilor: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de podoabe de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” 1 Petru 3:3-4.

Cât de ciudat este ca oamenii să se laude cu mândrie cu ceea ce nu face parte din ei înșiși? Nu numai că hainele noastre nu fac parte din noi înșine, dar simplul fapt că suntem obligați să purtăm haine fabricate este o dovadă a stării noastre decăzute și degradate. Dumnezeu este îmbrăcat cu lumina, ca haină, căci El însuși este lumină. Îmbrăcămintea Lui este frumusețea propriului Său caracter. Îmbrăcămintea Sa, ca și cea a crinului, este ceea ce El este. Tot așa a fost și omul la început, căci omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu. Abia după ce și-au pierdut prima lor stare prin păcat, primii noștri părinți au avut nevoie de haine care trebuie îmbrăcate din exterior. Așadar, ceea ce majoritatea oamenilor le provoacă îngrijorare și de care sunt atât de mândri, este de fapt semnul rușinii lor.

Până când împărăția va fi din nou restaurată ca la început, toată omenirea, atât copiii lui Dumnezeu, cât și cei răi, vor fi obligați să poarte haine făcute de mâna omului, dar să nu se îngrijoreze pentru aceasta, nici să se mândrească cu ceea ce nu face parte din ei. Ce ar trebui să facă ei?­ „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui.” Apoi hainele și tot ceea ce este necesar le vor primi pe deasupra.

Acest lucru este în concordanță cu îndemnul către noi, privind îmbrăcămintea, care este „omul ascuns al inimii”. Acolo unde este Regele, acolo este și împărăția, iar Regele este Cuvântul lui Dumnezeu, care „a fost făcut carne”. Acest Cuvânt este în noi, în gura noastră și în inima noastră, ca să-l putem împlini. Dacă ne supunem lui, vom fi umpluți cu neprihănire. Vom crește ca „terebinți ai neprihănirii”, iar îmbrăcămintea noastră va fi „mantaua izbăvirii” – rezultatul creșterii din interior. Cel care este capabil să ne furnizeze această îmbrăcăminte frumoasă, cu care nimeni nu se poate lăuda, pentru că ea vine doar prin smerenie, poate foarte ușor să ne asigure și celelalte haine necesare. Lucrurile vremelnice sunt foarte ușor de gestionat de Cel care gestionează veșnicia.

Așadar, lecția pe care o învățăm de la crini este dependența și încrederea absolută. „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii”. Cum cresc crinii? ­Cresc pur și simplu. Ei cresc prin puterea lui Dumnezeu în ei, căreia nu încearcă să i se împotrivească. Vă amintiți că numele de „Israel” i-a fost dat lui Iacov atunci când a încetat să lupte împotriva Domnului și s-a aruncat cu totul asupra Celui Atotputernic. Forța lui s-a dovedit a fi nimic, iar el l-a lăsat pe Dumnezeu sa îl sprijine. Acum Domnul spune „Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul și va da rădăcini ca Libanul” Osea 14:5. Adică, „cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea”. Frumusețea lor „va fi frumusețea sfințeniei”.  Îmbrăcămintea lor nu este aceea care va putea fi îmbrăcată și dezbrăcată pur și simplu, ci, la fel ca și cea a crinului, va fi produsul creșterii harului în interior; ea va fi ei înșiși și va dăinui până în veșnicie.