GALATENI 3:27-29

„Toți care în Hristos v-ați botezat, cu Hristos v-ați îmbrăcat.”[1]

Cuvântul grecesc tradus aici prin îmbrăcat exprimă ideea îmbrăcării unei haine: a fi îmbrăcat în, a purta o haină. Exprimă la fel de bine ideea botezului, aşa cum acesta este exprimat în altă parte: ideea de a fi îngropat, de a fi pierdut din vedere; botezul fiind o îngropare în apă, aşa încât persoana botezată este acoperită cu totul, pierdută din vedere şi ascunsă din faţa ochilor lumii.

Botezul în apă este doar forma prin care se exprimă faptul că individul este îngropat, acoperit cu totul, îmbrăcat în Hristos şi nu se mai vede; astfel încât, în loc ca omul cel vechi să fie văzut în lume şi de către lume, doar Hristos este Cel care se vede în individul botezat.

Ideea cuprinsă în versetul acesta este exprimată în alt loc: „Astfel, după cum L-ați primit pe Hristos Isus Domnul, în El să și umblați.”[2] După cum v-aţi îmbrăcat cu Hristos şi sunteţi îmbrăcaţi în Hristos, aşa să-L purtaţi pe El ca îmbrăcăminte a voastră, ca voi înşivă să fiţi ascunşi şi doar Hristos să se vadă.

Acesta este adevărul exprimat în botez. Oh, dacă acest adevăr ar fi fost întotdeauna exprimat prin botez! Câţi îşi dau seama că botezul în apă nu este în sine adevăratul botez, ci este doar expresia exterioară a adevăratului botez? Deoarece, chiar dacă o persoană este botezată, îngropată, acoperită cu totul şi nu se mai vede fiind sub apă, dacă aceasta ar fi totul, nu este mai mult decât nimic. Căci botezul nu constă în a da la o parte murdăria cărnii, ci este răspunsul unei conştiinţe curate în faţa lui Dumnezeu.[3] Şi o conştiinţă curată se găseşte numai în „sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine jertfă fără pată lui Dumnezeu” (Evrei 9:14). Când fiecare suflet care urmează să fie botezat în apă prin credinţă, va fi fost deja acoperit, îmbrăcat şi nu se mai vede, în Hristos – iar botezul în apă va fi expresia credinţei sale care deja l-a îmbrăcat în Hristos – atunci botezul va arăta adevărata lui însemnătate, nu numai creştinilor, ci întregii lumi.

„Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus.”[4]

Printre cei ce sunt creştini nu sunt deosebiri de rasă, de trib, de naţiune şi nici alte deosebiri, căci toţi sunt una în Hristos Isus. Şi oriunde se văd distincţii de felul acesta printre cei care mărturisesc a fi creştini, prin chiar acest fapt este declarat că printre aceştia Hristos nu este înţeles cu adevărat. Potrivit cu aceasta, Revised Version subliniază tocmai acest gând, cum că printre cei ce au fost botezaţi în Hristos şi s-au îmbrăcat astfel cu Hristos, „nu poate să mai fie nici iudeu, nici grec, nu poate fi nici rob nici slobod, nu poate fi nici bărbat nici femeie”, căci toţi sunt unul, și acel unul este numai Hristos.

Ideea este că, dacă omul a murit şi a fost îngropat în Hristos – botezat, acoperit de tot, dispărut din vedere, în Hristos – el este pentru totdeauna despărţit de sine însuşi şi nu mai este el însuşi. Dacă înainte a fost american, el acum nu mai este american, el este creştin. Dacă înainte a fost scit, acum nu mai este scit, este creştin. Dacă înainte a fost african, acum nu mai este african, este creştin. Dacă înainte a fost sclav, acum nu mai este sclav, este creştin. Aşa se face că printre cei ce sunt cu adevărat ai lui Hristos – cei care s-au îmbrăcat cu Hristos şi care umblă îmbrăcaţi în Hristos – au dispărut orice fel de distincţii de rasă, de trib, de naţionalitate sau de altă natură. Nu este deosebire între persoane înaintea lui Dumnezeu, nici între cei care sunt copii ai lui Dumnezeu. Doar caracterul este cel care contează, şi anume caracterul lui Hristos – neprihănirea lui Dumnezeu care se obţine prin credinţa lui Isus Hristos.

„Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi «sămânţa» lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.”[5]

Căci făgăduinţa a fost făcută doar lui Avraam şi seminţei lui, care este Hristos. Potrivit cu aceasta, făgăduinţa aceasta a moştenirii nu ar putea să revină altei persoane decât lui Hristos. Căci: „Nu zice: «Şi seminţelor», ca şi cum ar fi vorba de mai multe, ci ca şi cum ar fi vorba de una: «Şi seminţei tale», adică Hristos.”[6] Aşadar, oricine nu va fi găsit împreună cu Hristos – aşa încât Hristos să fie Cel care se vede în individ – nu poate fi moştenitor al făgăduinței, şi nici nu poate primi făgăduinţa. Şi oriunde există dezbinări şi disensiuni printre cei ce-şi zic creştini, făgăduinţa moştenirii este pierdută. Deoarece făgăduinţa nu este a seminţelor, ca şi cum ar fi vorba de mai multe, ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „«Şi seminţei tale», adică Hristos.” Iar Hristos nu este împărţit. El este unul singur, iar doar cei care sunt una în El au posibilitatea de a primi moştenirea.

Note de subsol:

[1]. Galateni 3:27 (n.ed.).

[2]. Coloseni 2:6 – „De aceea, aşa cum l-aţi primit pe Hristos Isus Domnul, aşa să umblaţi în El”, KJV (n.ed.).

[3]. 1 Petru 3:21.

[4]. Galateni 3:28 (n.ed.).

[5]. Galateni 3:29 (n.ed.).

[6]. Galateni 3:16 (n.ed.).