RH, 12 decembrie 1899 – Galateni 3:10

RH, 12 decembrie 1899 – Galateni 3:10

GALATENI 3:10 [1]

„Deoarece toţi câţi sunt din faptele legii, sunt sub blestem, fiindcă este scris: «Blestemat este oricine care nu continuă neclintit în toate câte sunt scrise în cartea legii pentru a le face.»”

Motivul pentru care toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem este acela că „prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului”[2]. Întrucât „prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului”, oricine prin lege este din faptele legii, face fapte care sunt doar lucrări ale păcatului. Și, desigur, că este sub blestem, pentru că este sub păcat, iar păcatul aduce doar blestem.

Singurul lucru pe care legea îl spune oricând sau pe care îl poate spune vreodată vreunui om este acela că omul este păcătos. După cum este scris: „Ştim însă că oricâte spune legea, le spune celor în lege, ca fiecare gură să fie astupată şi toată lumea să devină vinovată înaintea lui Dumnezeu” (Romani 3:19[3]).

Cum să putem aştepta atunci ca aceea care îl declară pe om vinovat în toate lucrurile, să aibă vreo posibilitate, în ea însăşi, să-l declare nevinovat?

De aceea: „Prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.”[4]

Pentru ca orice om care este din faptele legii – orice om prin faptele legii –, să fie altundeva decât sub blestem, ar trebui ca prin lege să vină cunoştinţa neprihănirii. Dar dacă prin lege ar veni cunoştinţa neprihănirii, atunci chiar dacă toată lumea ar fi cuprinsă cu totul de păcat şi încărcată de nelegiuire, nimeni nu ar putea şti aceasta. Iar dacă legea ar aduce unor astfel de persoane cunoştinţa neprihănirii, aceasta ar ruina universul, deoarece făcând aşa, nu ar face altceva decât să declare păcatul drept neprihănire.

Dar păcatul nu este neprihănire. Și nicio diferenţă faţă de adevărata neprihănire nu poate fi aprobată vreodată, în vreo măsură oarecare. De aceea, întrucât toată lumea aceasta s-a abătut aşa de mult încât „nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar”, căci „toţi au păcătuit”[5], este esenţial ca ei să ştie că sunt în păcat şi pierduţi, ca să poată fi mântuiţi. „Mai mult, legea a intrat ca greşeala să abunde [ca să facă să se vadă păcatul: «prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos»[6]]. Dar unde păcatul a abundat, harul a abundat şi mai mult pentru ca, aşa cum păcatul a domnit pentru moarte, tot aşa harul să domnească prin neprihănire pentru viaţă veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 5:20-21[7]).

Dar s-ar putea ridica întrebarea: Oare legea, prin faptul că oferă cunoştinţa păcatului şi condamnă păcatul, nu dă, prin contrast, cunoştinţa neprihănirii? Răspunsul rămâne acelaşi: Nu. În ce priveşte contrastul, legea transmite sau dă convingerea despre faptul că există ceva ce este neprihănire. Dar cât despre neprihănirea însăşi, despre ceea ce înseamnă în realitate neprihănirea şi despre cunoaşterea ei în viaţă, cunoaştere care este unica adevărată cunoaştere – nimic din aceasta nu este transmis şi nu poate fi transmis de lege.

Motivul este acela că singura neprihănire adevărată care există este neprihănirea lui Dumnezeu. Tot ceea ce nu ajunge la deplina măsură a standardului neprihănirii lui Dumnezeu, nu este nicidecum neprihănire, ci este păcat. Este un adevăr acela că cea mai înaltă măsură a neprihănirii pe care omul o poate vedea sau găsi în legea lui Dumnezeu, este departe de adevărata măsură a neprihănirii lui Dumnezeu. Şi pentru că este departe de neprihănirea lui Dumnezeu, este păcat. De fapt, aceasta este pur şi simplu măsura omului de neprihănire, după măsura puterilor sale de înţelegere. Chiar dacă omul ar trăi prin el însuși în măsură completă a neprihănirii, este doar propria sa neprihănire în locul neprihănirii lui Dumnezeu, pentru că aceasta este după propria lui măsură şi nu după măsura lui Dumnezeu. Pur şi simplu este neprihănirea proprie, în loc de neprihănirea lui Dumnezeu ‒ aşa că este păcat. În consecinţă, prin lege vine doar cunoştinţa păcatului.

De asemenea, este adevărat că însăşi neprihănirea lui Dumnezeu se află în lege, pentru că legea nu este altceva decât expresia voinţei lui Dumnezeu, este singura transcriere a caracterului Său. Iar pentru că este aşa, rezultă astfel că nimeni nu poate vedea în lege neprihănirea lui Dumnezeu, nimeni nu poate găsi în lege neprihănirea lui Dumnezeu, în afară de Dumnezeu însuşi. Aceasta doar pune în evidenţă marele adevăr că tot ceea ce oricine poate vedea sau poate găsi vreodată în lege, fie că e vorba de Dumnezeu sau de om, este propria sa neprihănire. În ce priveşte omul, aceasta este păcat, pentru că este departe de neprihănirea lui Dumnezeu. Dar în ce priveşte pe Dumnezeu este neprihănire, pentru că este însăşi neprihănirea lui Dumnezeu, în toată perfecţiunea ei. Aceasta clarifică şi întăreşte adevărul cel mare şi veşnic că neprihănirea lui Dumnezeu, ce există în lege, nu poate niciodată să ajungă la cineva prin lege, ci trebuie să vină ca un dar al lui Dumnezeu, doar de la Dumnezeu, „fără Lege”. De aceea este scris: „[…] căci dacă neprihănirea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar” (Galateni 2:21[8]). „Dar acum neprihănirea lui Dumnezeu, fără lege, este arătată […], chiar neprihănirea lui Dumnezeu, care este prin credinţa lui Isus Hristos pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, fiindcă nu este diferenţă, fiindcă toţi au păcătuit şi nu ajung la slava lui Dumnezeu” (Romani 3:21-23[9]).

Prin lege vine cunoştinţa păcatului. Prin evanghelie vine cunoştinţa neprihănirii, „căci în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu” (Romani 1:17). Toţi cei ce se ţin de faptele legii sunt sub blestem, deoarece prin lege vine cunoştinţa păcatului. Toţi cei ce se ţin de credinţa evangheliei sunt eliberaţi din blestem – „fiindcă în ea este revelată neprihănirea lui Dumnezeu din credinţă spre credinţă, aşa cum este scris: «Cel neprihănit va trăi prin credinţă.»”

Note de subsol:

[1]. KJV (n.ed.).

[2]. Romani 3:20 (n.ed.).

[3]. Traducerea a fost adaptată pentru că în greacă nu apare expresia hopo nomos, sub lege, ci en to nomos, adică în lege. Pentru un studiu aprofundat al expresiei sub lege, cititorul poate să citească cartea lui Ellet J. Waggoner, Sub lege, disponibilă în aplicația 1888 Minneapolis (n.ed.).

[4]. Romani 3:20.

[5]. Romani 3:10, 23 (n.ed.).

[6]. Romani 7:13 (n.ed.).

[7]. KJV (n.ed.).

[8]. KJV (n.ed.).

[9]. Ibidem.