S-a pus o altă întrebare despre Galateni, întrebare ce necesită un alt studiu preliminar înainte să începem studiul cărţii în detaliu.

Întrebarea care se pune este aceasta: Întrucât legea ceremonială, legea morală şi ideea de lege în general sunt implicate în argument, ce se întâmplă cu punctul de vedere ce a fost susţinut de atâta timp – şi care pare să se sprijine pe o anumită autoritate –, care afirmă că legea ceremonială este subiectul principal în ce priveşte legea din Galateni?

Răspundem că acest punct de vedere este corect. Totuşi, când răspundem astfel, trebuie să ţinem minte ce se înţelege prin termenul „lege ceremonială” şi îndeosebi prin legea ceremonială ce apare în Galateni. Merită să studiem aceasta.

Că subiectul nu este, în special, legea ceremonială (exprimată prin jertfe şi daruri) este evident din faptul că, de la începutul cărţii până la sfârşit, nu se face nici măcar o referire la daruri sau la jertfe.

Că este vorba de lege ceremonială exprimată prin circumcizie şi despre însemnătatea ei printre „fariseii care crezuseră”, este evident din faptul că mereu şi mereu se face referire la circumcizie.

Prin urmare, care era însemnătatea circumciziei printre „fariseii care crezuseră”? Cât de mult însemna circumcizia pentru sistemul acesta ceremonial fariseic? Rabbi Iehuda Hakkadosh a declarat că „atât de însemnată este circumcizia, încât dacă nu ar fi existat aceasta, Cel Sfânt, binecuvântat să fie El, nu ar fi creat lumea”, că „dacă nu ar fi fost circumcizia, cerul şi pământul nu ar fi putut exista”, că „ea este la fel de importantă ca şi toate celelalte porunci” și: „Cât de măreaţă este circumcizia, din moment ce este echivalentă cu toate poruncile legii!”[1]

Este evident de aici că pentru acei „fraţi mincinoşi” (Galateni 2:3-5 ) cărora li se răspunde în Galateni, circumcizia cuprindea toate poruncile legii ‒ chiar toate poruncile legii morale – fiind egală cu oricare dintre porunci. Aşa se face că unul care era circumcis, prin tocmai acest fapt se credea că are certificatul care atesta că este păzitor al legii. Aceasta se vede în mod evident şi din cerinţa lor: „Trebuie să fiţi circumcişi şi să ţineţi legea”, precum şi din expresia din Galateni 6:13: „Căci nici ei, care sunt circumciși, nu păzesc legea.”

Este adevărat că în înţelegerea lui Dumnezeu, adevărata circumcizie semnifică deplina şi desăvârşita păzire a legii. Dar adevărata circumcizie a fost şi este întotdeauna „a inimii, prin Duhul, nu în literă”[2], iar circumcizia exterioară, în carne, a fost doar un semn al acesteia. De aceea, este scris: „Domnul, Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale, ca să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău.” (Deuteronomul 30:6) Iar, a iubi pe Domnul cu toată inima şi cu tot sufletul, aceasta este păzirea[3] tuturor poruncilor.

Cu ce greşeau atunci oamenii care îi sâcâiau pe galateni şi pe toţi ceilalţi cărora le predica Pavel, atunci când insistau că „trebuie să fiți circumcişi şi să păziți legea” şi că tăierea împrejur cuprinde toate poruncile? Greşeau prin faptul că, pentru ei, totul venea din fapte; totul trebuia făcut pentru a fi îndreptăţiţi, pentru a fi mântuiţi. Dacă nu faceţi aşa, „nu puteţi fi mântuiţi”.

Pe de altă parte, în înţelegerea lui Dumnezeu circumcizia cuprindea, de asemenea, toate poruncile. Însă, în cazul acesta, totul vine din credinţă. Pentru Domnul semnul circumciziei era o pecete a neprihănirii credinţei (Romani 4:11[4]; Galateni 3:5-7) – „credinţa care lucrează prin dragoste” (Galateni 5:6). Pentru că „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui”[5], este vorba de acea credinţă care păzeşte toate poruncile.

Pentru „fariseii care crezuseră” – pentru acei „fraţi mincinoşi” –, oamenii trebuie să împlinească faptele circumciziei şi ale păzirii legii, pentru a fi îndreptăţiţi. Pentru Domnul şi pentru Pavel oamenii sunt îndreptăţiţi prin credinţă, fără vreuna din faptele legii.

Pentru „fariseii care crezuseră”, oamenii trebuie să facă fapte bune pentru a fi îndreptăţiţi. Pentru Domnul şi pentru Pavel, oamenii trebuie să fie îndreptăţiţi pentru a face fapte cu adevărat bune.

Pentru „fariseii care crezuseră” totul venea din fapte, din carne, şi era exterior şi formal. Pentru Domnul şi pentru Pavel totul trebuie să vină din credinţă, din Duhul, şi este interior şi spiritual, iar ceea ce este exterior este doar manifestarea vieţii celei noi, de dinăuntru.

Pentru „fariseii care crezuseră”, totul era ceremonial; şi aceasta pentru că era exterior, pentru că venea din fapte, din carne şi din eu. Totul era făcut şi trebuia să fie făcut cu scopul de a fi îndreptăţit prin aceasta, de a fi neprihănit prin aceasta, de a fi salvat prin aceasta. În felul acesta, chiar legea morală însăşi a fost făcută să fie ceva doar ceremonial. În felul acesta legea morală, legea ceremonială, toate legile, au fost reduse la un vast sistem unic de ceremonialism. Iar în acest sistem vast de ceremonialism, circumcizia era însuşi nucleul.

Sistemul acesta şi spiritul acesta al ceremonialismului este cel combătut şi renegat în Galateni. Aceasta este legea ceremonială care este, de fapt, marele subiect în ce priveşte „legea din Galateni”. Aceasta este cea care, asemenea unei evanghelii false, subminează sufletele, denaturează adevărata evanghelie şi se opune ei.

Ţineţi minte însă că, în niciun caz, nu putem afirma că aceasta este adevărata lege ceremonială. Nu este nimic adevărat legat de aceasta – este cu totul numai ceremonialism: circumcizia a fost denaturată, legea morală a fost denaturată, tot ceea ce este legat de lege a fost denaturat prin aceasta. Și s-au luptat să denatureze până şi evanghelia. Dar nu s-a reuşit. Epistola către galateni a fost scrisă pentru a pune legea ceremonială, legea morală şi evanghelia pe adevăratele lor poziţii în ce priveşte relaţiile dintre ele, și astfel să desfințeze pentru totdeauna ceremonialismul.

Toate acestea se vor vedea în mod clar pe măsură ce vom studia Galateni în detaliu. Între timp, fiecare să citească până şi de şapte ori această carte cu gândul acesta în minte, şi va fi mai bine pregătit pentru studiul detaliat de săptămâna viitoare.

Note de subsol:

[1]. Apud. F. W. Farrar, The Life and Work of St. Paul, capitolul 15, nota de la sfârşit pentru par. 4 şi capitolul 22, nota pentru par. 5.

[2]. Romani 2:29 (n.ed.).

[3]. Ioan 14:15; 1 Ioan 5:3 (n.ed.).

[4]. „Şi a primit semnul circumciziei, un sigiliu al neprihănirii credinţei pe care o avea fiind în necircumcizie […]”, în traducerea KJV (n.ed.).

[5]. 1 Ioan 5:3 (n.ed.).