GALATENI 3:23

 „Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi în vederea credinţei care trebuia să fie descoperită.”

Versetul acesta repetă, în alte cuvinte, ideile specifice din cele două versete imediat anterioare. Versetul 21 declară că legea nu este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu şi arată că este un ajutor pentru a ajunge la plinătatea făgăduinţelor care sunt în Hristos. Versetul 22 declară că „Scriptura a închis totul sub păcat” şi a făcut aceasta în acelaşi scop. Şi care este scopul? „Pentru ca făgăduinţa să le fie dată, prin credinţa lui Isus Hristos, celor ce cred.”

„Prin Lege vine cunoştinţa păcatului.”[1] Legea celor zece porunci este cea prin care vine cunoştinţa păcatului. Deci, pentru că „Scriptura a închis totul sub păcat” şi „prin Lege vine cunoştinţa păcatului”, înseamnă că Scriptura a închis totul sub lege. Şi a închis totul sub lege, pentru ca „făgăduinţa să fie dată, prin credinţa lui Isus Hristos, celor ce cred”[2].

Aşadar, legea aceea – prin care vine „cunoştinţa păcatului” – este legea prin care „Scriptura a închis totul sub păcat”. Deoarece prin legea aceasta toți sunt închiși sub păcat, pentru ca făgăduinţa – prin credinţa lui Isus Hristos – să fie dată celor ce cred, atunci, aşa cum este declarat în versetul anterior, legea nu este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu, ci este un ajutor pentru toţi oamenii, ca să ajungă la făgăduinţă, prin credinţa lui Isus Hristos.

Acelaşi gând este urmărit şi în versetul pe care îl studiem acum, şi anume: „[…] înainte de a veni credinţa, eram ţinuţi sub lege.”[3] Sub ce lege? În mod clar, sub legea aceea prin care „Scriptura a închis totul sub păcat”. Aşa după cum este spus în alt loc: „Ştim însă că tot ce spune Legea, pentru cei de sub [în[4]] Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu.” Aceasta este starea fiecărui suflet de pe pământ, înainte de a ajunge credinţa la el. Dar când credinţa vine la el, când se trezeşte pentru a exercita credinţa, atunci se manifestă „o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege […] şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa lui Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.”[5] În felul acesta este adevărat, și așa este, că toţi sunt închişi sub păcat şi ţinuţi sub lege, până când credinţa în Isus Hristos îi eliberează.

Mai este o expresie în verset care trebuie remarcată în mod deosebit, şi anume că eram „închişi”. Eram „sub lege”, „închişi”. Eram „ținuți sub lege”, „închişi”. Înainte de venirea credinţei, era vremea când eram „sub lege, închişi”. Şi „[…] înainte de a veni credinţa, eram ţinuţi sub lege, închişi până la credinţa care urma să fie revelată”.[6]

Ce înseamnă că eram închişi sub lege? A fi sub lege înseamnă a fi „vinovat înaintea lui Dumnezeu” (Romani 3:19). A fi „sub lege” înseamnă a fi sub stăpânirea păcatului (Romani 6:14). Iar pentru că noi eram „sub lege, închişi”, înseamnă că legea este cea care ne-a închis. Dar care lege este aceasta? Este aceeaşi lege din versetele anterioare, prin care „Scriptura a închis totul sub păcat”. Iar unica lege prin care cineva poate fi închis sub păcat, este legea aceea prin care „vine cunoştinţa deplină a păcatului”, iar aceasta este legea lui Dumnezeu, legea celor zece porunci. […]

Legea prin care, în versetul 22, eram „închişi sub păcat” este aceeaşi lege prin care, în versetul 23, „eram sub paza Legii, închişi”. Şi din aceste expresii similare reiese că a fi „sub lege” înseamnă a fi „sub păcat”, deoarece a fi „închis sub păcat” înseamnă a fi „sub paza legii, închis”. A fi „închis sub lege” înseamnă a fi „închis sub păcat”. Iar unica lege prin care cineva poate fi închis sub păcat, este doar legea aceea prin care vine cunoştinţa păcatului. Dar legea aceasta este legea lui Dumnezeu, legea celor zece porunci.

De aceea, întrucât toţi sunt închişi sub păcat, pentru ca făgăduinţa să poată fi dată celor ce cred prin credinţa lui Isus Hristos, şi întrucât legea celor zece porunci este unica lege prin care cineva poate fi închis sub păcat, este cert că legea aceasta nu este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu, ci este singurul mijloc sigur prin care se poate ajunge la adevărata credinţă – şi astfel la plinătatea făgăduinţelor în Hristos.

Note de subsol:

[1]. Romani 3:20 (n.ed.).

[2]. Galateni 3:22 (n.ed.).

[3]. KJV (n.ed.).

[4]. În Galateni 3:19, în greacă, nu apare expresia sub lege (hupo nomos) ci în lege (en to nomos). Pentru o analiză a expresiei sub lege vezi E. J. Waggoner, Sub lege, carte disponibilă în aplicația 1888 Minneapolis (n.ed.).

[5]. Romani 3:19-22.

[6]. Galateni 3:23 – în traducerea KJV.