GALATENI 5:6

„Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci credința care lucrează prin dragoste.”

Acesta este punctul culminant al argumentului lui Pavel în răspunsul pe care acesta îl dă „fariseilor care au crezut”, care predicau celor ce erau mântuiţi prin credinţa lui Isus Hristos faptul că: „Dacă nu sunteţi circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”[1]

Forţa argumentului se vede şi mai limpede când se înţelege ce se pretindea în dreptul circumciziei şi ce reprezenta aceasta pentru cei care o predicau. Ei susţineau că: „atât de importantă este circumcizia încât Cel Sfânt, binecuvântat să fie El, fără aceasta nu ar fi creat lumea”; încât „fără aceasta nu ar fi putut exista cerul şi pământul”; „este tot aşa de importantă ca toate celelalte porunci”; şi „cât de importantă este circumcizia, dacă este echivalentă cu toate poruncile legii!”[2] Astfel, după aprecierea lor, cel care era circumcis avea prin aceasta întreaga păzire a tuturor poruncilor. Cât de mult subliniază aceasta, greutatea frazei lui Pavel: „Și dau iarăși mărturie oricărui om care se circumcide că este dator să împlinească toată Legea.”[3] În loc ca prin circumcizie să se realizeze întreaga păzire a poruncilor, de fapt, prin ea nu se realizează nimic din aceasta. Dimpotrivă, este încă dator să împlinească toată legea, fără să aibă nimic cu care să plătească.

După valoarea pe care au dat-o circumciziei, este uşor de văzut cât de mult puteau insista „fariseii care au crezut” că acele persoane care credeau în Isus – şi astfel erau mântuite prin credinţa lui Isus – trebuie să se circumcidă ca să poată fi mântuite. Acest lucru se întâmpla, şi era aşa de uşor să se întâmple astfel, pur şi simplu deoarece pentru ei circumcizia era mai mare decât Isus. Pentru ei, în orice privinţă, circumcizia stătea exact în locul pe care, de drept, îl ocupa Hristos.

În felul acesta, controversa implicată între creştinism şi „fariseii care au crezut”, controversă care a fost rezolvată de Duhul Sfânt şi care este prezentată în Galateni în mod clar este: Sunt oamenii mântuiţi prin credinţa lui Isus sau prin altceva? Este Hristos adevăratul Mântuitor sau mântuirea se găsește în altceva?

Totuşi, deşi în realitate aceasta era controversa, nu a fost pusă exact în felul acesta. Observaţi că oamenii la care au venit să predice „fariseii care au crezut” erau deja credincioşi în Isus, iar „fariseii care au crezut” nu au spus că oamenii n-ar trebui să nu creadă în Isus. Ei admiteau că este bine să crezi în Isus. Ei înşişi îşi afirmau credinţa în Isus. Însă insistau că credinţa în Isus nu este suficientă pentru a mântui. Ei susțineau că mântuirea trebuie să fie obţinută prin credinţa lui Isus şi încă prin ceva.

De aceea, în realitate, problematica era aceasta:

Este Hristos singur suficient pentru mântuire sau trebuie ca mântuirea să se facă prin Hristos şi încă prin ceva?

Doar credinţa în Hristos mântuiește sufletul sau trebuie ca mântuirea să vină prin credinţa în Hristos şi încă prin ceva?

Este mântuirea doar prin Hristos sau este prin Hristos şi prin circumcizie?

Este numai prin Hristos sau este prin Hristos şi prin păzirea legii?

Este doar prin Hristos sau este prin Hristos şi prin penitenţă?

Este doar prin credinţa lui Hristos sau este prin credinţă şi prin fapte?

Este prin credinţa care vine de la Dumnezeu, ca dar al lui Dumnezeu – şi de aceea face ea însăşi faptele lui Dumnezeu – sau este printr-o aşa-zisă credinţă care izvorăşte doar dintr-un consimţământ al minţii, şi de aceea este „a voastră” şi, din acest motiv, trebuie să fie sprijinită prin faptele legii făcute de „eu” în îndreptăţire de sine?

Este prin credinţa care lucrează sau este prin credinţă şi fapte?

La întrebarea aceasta, pusă în toate felurile subtile de insinuare a eului în locul lui Hristos, răspunsul divin stă deplin şi complet pentru totdeauna în acea unică propoziţie spusă cu putere: „Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci credința care lucrează prin dragoste.”

„[…] în Hristos Isus – adică pentru oricine crede în Isus – nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci credința.”

„[…] în Hristos Isus – pentru oricine crede în Isus – nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează – nici faptele, nici lipsa faptelor nu au vreun preţ – ci credinţa care lucrează.”

„[…] în Hristos Isus – pentru oricine crede în Isus – nici circumcizia, nici necircumcizia – nici păzirea poruncilor, nici nepăzirea poruncilor – n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste – credinţa care păzeşte poruncile lui Dumnezeu. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui.”[4] Şi cel care Îl are pe Hristos şi este în Hristos are în Hristos toată păzirea tuturor poruncilor.

Aşa după cum este scris în alt loc din Galateni: „Căci în Hristos Isus nici circumcizia, nici necircumcizia nu contează, ci a fi o creație nouă” (Galateni 6:15). Şi aceasta pentru că „dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă” (2 Corinteni 5:17). Dacă nu este o creație nouă, mărturisirea lui de a fi în Hristos este doar o afirmaţie; şi aceasta este deşartă.

Totodată, după cum este scris în alt loc: „Circumcizia nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea poruncilor lui Dumnezeu” (1 Corinteni 7:19). Dar aceasta este valabil doar în cazul în care omul „este o creație nouă”, doar atunci când păzirea poruncilor izvorăşte din credinţa care vine de la Dumnezeu, ca dar al lui Dumnezeu; doar atunci când păzirea poruncilor este rezultatul credinţei care vine de la Dumnezeu şi, de aceea, face faptele lui Dumnezeu; doar atunci când păzirea poruncilor este efectul al cărei singura cauză este „credinţa care lucrează prin dragoste”: credinţa care vine de la Dumnezeu şi lucrează prin dragostea lui Dumnezeu, dragoste care ea însăşi se exprimă şi poate fi exprimată doar prin păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi care, din acest motiv, este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Toate acestea sunt datorită faptului că Hristos este înăuntru – „Hristos în voi, nădejdea slavei”[5] – şi prin ascultarea Lui fiecare credincios în Isus este făcut neprihănit.

Note de subsol:

[1]. Faptele apostolilor 15:1 (n.ed.).

[2]. Vezi nota 1 de la articolul din 15 august 1899. F. W. Farrar, The Life and Work of St. Paul (n.ed.).

[3]. Galateni 5:3 (n.ed.).

[4]. 1 Ioan 5:3 (n.ed.).

[5]. Coloseni 1:27 (n.ed.).